Peisajele lui Emil Childescu sunt calme, de un colorit rafinat. Lumina şi umbra se contopesc, fără să se opună şi fără să intre în conflict, fiind într-o sintonie perfectă. Pictura lui Emil Childescu stă la graniţa dintre realismul clasic şi romantism. În pictura lui Childescu văd versuri, ascult culori, aud sonata lunii, trăiesc pe propria mea piele scăldatul în apa argintie, sau văd cum răsare curcubeul din spatele meu. Toate aceste lucruri sunt partea cea mai bună din lumea înconjurătoare pe care maestrul Childescu le trece prin filtrul numit cultură: cultura de-a inventa o lume, cultura de-a picta, de-a găsi culoarea cea mai potrivită pentru a exprima stările sale interioare. Pictura lui Emil Childescu e făcută după chipul şi asemănarea autorului, iar din ea transpare ideea că pictura este ultimul nostru bastion. Ar fi bine ca la Muzeul Naţional de Arte să fie o sală permanentă Emil Childescu, alături de sala Mihai Grecu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
