Actualitate

Plop-Stiubei, un sat invadat de lupi si mistreti

„Am ramas cu sapte copii in poala – trei ai mei si patru ai surorii mele. Barbatul meu si sora mea, impreuna cu cumnatul, au plecat in lume dupa o bucata de paine. Dar de cand e cu criza asta, tragem tei de curmei cu putinii euro pe care ni-i trimit. Nu traim in foamete, dar de-abia supravietuim”, ne-a marturisit, plangand, Angela, o femeie de 33 de ani din satul Plop-Stiubei, r-l Causeni. In aceste conditii de pauperitate extrema, localnicii sunt martorii unor „raliuri” cu automobile de lux pe huditele satului, ale lui Vladimir Voronin si altor mari demnitari, care merg la vanatoare pe drumuri nivelate special pentru ei.

Ramasa acasa cu sapte copii

Atmosfera rustica si peisajele unice in Europa au devenit atractia multor turisti popositi in RM. Pentru ei traiul taranilor nostri este o istorie inca vie de la inceput de secol trecut. Comuna Plop-Stiubei din r-l Causeni este una din numeroasele localitati unde e saracie lucie, din care fiecare al doilea satean s-a rupt si a plecat la munca in Italia, Grecia, Rusia sau Ucraina. In lipsa unui gazoduct, localnicii fac focul ca in veacul trecut, cu lemne, si folosesc apa din fantanile extrem de poluate de pesticidele ce le-au otravit pamanturile inca in perioada „agriculturii intensive” a anilor sovietici.

In curtea Angelei alergau cativa purcei, iar femeia, incaltata in galosi, se grabea la o vecina. „Am grija de copilasi, dar si de gospodarie. Patru vite, pasari si porci – trebuie sa ma descurc de una singura cu toate. Nu induram foame, dar de trait la tara, cu o puzderie de copii si fara barbat, e tare greu. Mai lucrez si la un magazin din sat, unde nu am nici mia de lei pe luna. De cand e cu criza asta, sotul meu, saracu’, mai da si pe acasa, caci nu prea are de lucru la constructiile din Rusia. In anii `90, ne-a fost mai usor. Mai era sovhozul din sat, barbatul lucra cu salariu mizer la fabrica de conserve. Acum nu prea ai cum te intretine la tara. Tineretul fuge pe unde poate, numai sa aiba de lucru, si vai de capul celuia care ramane acasa”, spune femeia.

Au o casa batraneasca, pe care o tot „carpesc” de 15 ani, iar speranta pentru o noua constructie nu pot avea. Cand sa-si trimita micutii la scoala, Angela nu avea nici cu ce-i imbraca si nici cu ce-i incalta. In pofida greutatilor, plop-stiubeienii vor sa aiba copii si inca multi. „Dumnezeu ne da copii si avem cu ce ne mandri. La batranete va avea cine sa ne calce pragul. A renunta la copii doar pentru ca e saracie e o mare nebunie. Daca cei de sus s-ar cuminti, si micutii ar avea un viitor mai bun”, crede Angela.

Cu cinci odrasle, se uita la nevoie si rad

Vadim si Lilia Acatrini se considera cei mai fericiti din sat. Au cinci copii ca cinci flori – intre doi si 17 ani! Ce-i drept, traiesc intr-o saracie extrema, fara gard la casa, pentru ca nu au cu ce-l face. Dar au atata optimism si drag de viata, incat te uimesc si te fac sa uiti de toata tristetea. „De ce sa nu fiu bucuros de viata, daca am cinci copii si o nevasta sanatoasa?”, a izbucnit Vadim. Au fost someri pana nu demult. Lucrau pe unde puteau – ba la unul, ba la altul cu ziua. Iata ca, in sfarsit, barbatul s-a angajat pe un excavator la Causeni, iar femeia – la fabrica de panificatie din acelasi orasel. Vadim a avut cateva tentative de a pleca peste hotare, dar fara rezultat.

Au doi copii gemeni de doi ani si e bine ca ambii parinti au ramas sa-i creasca. Fiica cea mai mare are 16 ani, e frizerita de meserie, insa nu are unde lucra si sta acasa, ca mamica pentru fratii mai mici. Primarul ii tot promite fetei ca va deschide o frizerie, dar sa nu plece din sat. Familia, totusi, nu indura foame, pentru ca muncesc de la mic la mare. Sunt toti activi, veseli si uniti. Se uita la nevoie si rad. Se mai chinuiesc cu cota, pentru ca anume pamantul ii tine. „Pentru noi, e sarbatoare in familie in fiecare zi, cand ajungem seara acasa cu totii sanatosi. Asta-i sarbatoarea noastra cea mai mare”, ne-a declarat Vadim. Micutii sunt mereu in asteptarea Craciunului si a Pastelui, cand le rade gura de cozonaci si friptura. „Suntem nemurosi, venim din familii cu cate 11 copii, asa ca ne adunam cu frati, surori si nepoti. Mare veselie e atunci, cu ce ne da Dumnezeu”, sustin oamenii.

Sase baruri si nicio librarie!

In general, cei din Plop-Stiubei stau bine cu moralul. Ei sunt siguri ca situatia lor se va ameliora, in mod paradoxal, datorita crizei economice mondiale, care readuce oamenii pe la casele lor. Majoritatea celor reveniti in sat fac investitii in reparatia drumurilor, iar altii, mai curajosi, isi injgheaba mici afaceri, din care au putin venit. Cei mai isteti, neumblati prin lume, supravietuiesc vanzand branza si lapte la oras, iar cei mai putin descurcareti o scot la capat – de bine, de rau – cu agricultura, prin obtinerea unor subventii din proiecte externe.

„Ne bucuram ca lumea se intoarce acasa. Se construiesc multe case noi. Oamenii nostri revin din dragoste fata de locul natal, dar si din cauza crizei ce ii afecteaza enorm. Revin cu mentalitatea schimbata, dar si comportamentul li-i diferit de al celorlalti. Au si o situatie financiara mai buna. Spre exemplu, o familie s-a intors, recent, din Rusia si a deschis un atelier de producere a gardurilor. Iar o alta familie a deschis un magazin alimentar. Aspectul magazinului, felul cum isi servesc clientii, dar si vestimentatia proprietarilor atrag cumparatorii. Oamenii se duc dupa cumparaturi acolo unde se simt mai bine, chiar daca preturile sunt mai mari”, povesteste Vera Guja, directoarea gimnaziului din Plop-Stiubei.

„Ne bucuram ca natalitatea s-a mai stabilizat si vom avea pe viitor cate doua clase. De la o vreme, la Plop-Stiubei se nasc anual cate 32-35 de copii. Acum, in clasele I-a si a II-a sunt foarte putini copii, nascuti in urma cu opt-noua ani, in perioada de somaj cumplit”, a explicat doamna directoare.

De la Tarlev graire: „Sa stam acasa si sa ne apucam de facut copii”

Cei 1800 de locuitori din Plop-Stiubei lupta cum pot pentru o viata mai buna, alaturi de tanarul lor primar, Iurie Barcari. Desi omul nu are mare dragoste pentru ex-premierul Vasile Tarlev, le-a declarat consatenilor, mai in gluma, mai in serios: „Sa stam acasa si sa ne apucam de facut copii, pentru a salva satul de depopulare”. Bine, domnule primar, l-am intrebat noi, dar ce-ai sa faci cu atata lume, daca nici apeduct si nici gazoduct nu aveti? „Avem probleme mari cu apeductul din sat, constructia lui a inceput in 2006 si nici pana in prezent n-a fost terminata, din lipsa fondurilor. Am solicitat 650 mii de lei de la numeroase fonduri donatoare si ne-au refuzat, motivand ca ele nu finanteaza proiecte deja incepute”, spune primarul.

Mentionam ca in aproximativ 85% din fantanile din Plop-Stiubei apa este nociva, conform ultimei analize, si prezinta un risc real pentru sanatate. „Nu le putem interzice oamenilor sa foloseasca aceasta apa, pentru ca nu avem alternativa. Asteptam ajutor din partea noului guvern pentru constructia apeductului”, a relatat Iurie Barcari. Gazificarea localitatii a inceput in 2008, dar mai e mult de investit si in acest proiect.

„Ne salveaza doar proiectele cu finantare externa”

Satele noastre intotdeauna s-au aflat in criza, considera domnul primar. In anii `90, oamenii nu aveau deloc de lucru. Cu chiu cu vai faceau cate 20-30 de lei pe zi. „In momentul de fata, situatia s-a schimbat radical. Toti isi primesc lefurile. O organizatie moldo-americana a cumparat la noi 74 hectare cu vii si a oferit 60 de locuri de munca. Toti vrem sa traim ca lumea, sa avem o casa frumoasa si sa avem ce pune pe masa. Prin intermediul seminarelor organizate de AXA, o companie de consultanta, taranii nostri au inteles cat de important e sa livreze productie agricola de calitate. Reusesc sa se dezvolte anume agricultorii care obtin finantare externa din proiecte, iar celor neinstruiti le piere entuziasmul cu timpul. Exista mari posibilitati de a avea o viata mai buna la tara doar prin practicarea unei agriculturi performante, nu a celei primitive. Dezvoltarea turismului rural este viitorul nostru. Iar pentru asta, e nevoie si de schimbarea mentalitatii oamenilor”, conchide Iurie Barcari.

„Ne mananca porcii si lupchii, domnule Mihai Ghimpu!”

O alta pacoste pe capul oamenilor este invazia mistretilor si a lupilor, cu care primaria lupta de mai multa vreme. „Ne mananca porcii si lupchii de la o bucata de vreme”, se plang plop-stiubeienii. S-au inmultit ca niciodata, navalesc peste gradinile oamenilor si distrug tot ce le nimereste in cale. Asemenea daune le suporta si locuitorii din Copanca, Gradinita si Carnateni.

Primarii acestor localitati il implora pe Mihai Ghimpu personal sa ia masuri de urgenta, in legatura cu inmultirea exagerata a mistretilor. In ultimii ani, acestia aduc daune mari agricultorilor. Din cauza pagubelor de milioane de lei, agentii economici si gospodariile taranesti refuza prelucrarea terenurilor agricole si plata impozitelor. In padurile cu o suprafata de 1400 de hectare vietuiesc peste 3000 de mistreti. Locuitorii celor patru sate solicita formarea unei comisii parlamentare, ca sa-i scape si de mistreti, dar si de lupi.

De la plopul cu stiubei – la Manastirea „Noul Neamt” si versul lui Vieru

Chiar daca oamenii nu-si vad capul de necazuri si nevoi, nu uita ce buni gospodari au fost si mai sunt, poate. Legenda spune ca satul poarta aceasta denumire pentru ca acolo au existat, pe vremuri, multi plopi care gazduiau albine. Satul e situat pe vechile pamanturi ale Manastirii „Noul Neamt”, pe malul raului Botna. De la Chitcani, pe aici veneau deseori calugarii. Ei cresteau oi si faceau o branza aleasa. Botna era plin cu peste, o atractie nu numai pentru monahii de candva. Asa s-a dezvoltat un sat nu prea mic, dar a ramas vechea vorba din strabuni: „Ne ducem la plopii cei cu stiubei”. „Acum avem gospodari tineri, pana la 35 de ani, care au turmele lor de oi. Spre durerea noastra, plopii din sat se usuca, pentru ca au scazut apele si-i jale mare. Au aparut si alunecari de pamant”, povestesc oamenii.

Pe timpul razboiului, in sat au fost sapte fantani, sapate de un mare boier venit de prin Copanca, cu numele Mascul. Spre stupoarea localnicilor, pe harta Operatiei „Iasi-Chisinau”, care i-a afectat enorm, nu este mentionat satul Plop-Stiubei, ci Fantanile Mascul. Oamenii mai sunt mandri si de faptul ca i-a iubit si pretuit Grigore Vieru, care, dupa ce i-a vizitat, le-a dedicat un poem:

Iata satul vesniciei, iata satul dragostei –
Toata mierea omeniei adunata-n Plopi-Stiubei.
Plop-Stiubei, flori de tei, aici sunt parintii mei,
Plop-Stiubei sub o stea, aici este tara mea!

Pentru ca isi pun mari sperante in noua guvernare, oamenii au mai prins la curaj: „Ne mandrim cu oameni buni la suflet, ospitalieri, cu vinuri bune. Cei de la Plop-Stiubei ar vrea sa ramana acasa alaturi de copiii lor, sa aiba locuri de munca si sa se bucure de ce le-a dat Dumnezeu. Sa existe si la noi o continuitate a generatiilor. Oamenii nostri isi iubesc tara si tind, ca niciodata, sa-si instruiasca cat mai bine odraslele. Vrem sa avem o institutie medicala bine dotata, cu specialisti competenti, sa avem o Casa de cultura cu diverse cercuri, un drum si… multe perspective”, ne-a mai spus directoarea Gimnaziului Plop-Stiubei.

 Autor: Angelina Olaru

 

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *