Editorial

Pofta de a te îndrăgosti!

O înfăţişare plăcută poate v-ar atrage eventual atenţia. Dar până la iubire… ohoooo e drum lung. Pe altele parcă vă aud spunând că de la un zâmbet pleacă totul, apoi iubeşti felul de a fi, sclipirea din ochii lui atunci când te priveşte, gesturile pe care le face în preajma ta…

Momentul când ne îndrăgostim este limpede. Ne pierdem orice urmă de claritate în gândire şi acţiune. Putem da cu piciorul la tot ce am construit ani de zile pentru a amplifica acest sentiment de om îndrăgostit. Suntem inundați de un sentiment puternic şi ne pierdem controlul parţial sau chiar total. În ceea ce priveşte motivul, putem face sute de presupuneri şi sunt mici şanse să aflăm adevăratul motiv, cel situat la nivelul subconştientului. Însă pe moment, când suntem îndrăgostiţi, nu mai contează de ce şi care sunt diferenţele dintre noi. Importantă e trăirea intensă şi am da orice ca aceasta să nu se evapore în eter. Simţim „fluturi în stomac” de fiecare dată când ne gândim la persoana respectivă, iar momentele pe care nu le petrecem împreună sunt pline de aşteptare şi de o oarecare tristeţe.

Explicaţia ştiinţifică clasică a îndrăgostitului vine din instinctul nostru de perpetuare a speciei. Avem nevoie de dragoste pentru a ne găsi un partener, pentru a ne întemeia o familie şi pentru a avea unul sau mai mulţi copii. Nu întâmplător, anumite trăsături sunt mai dezirabile decât altele (de exemplu, trăsăturile simetrice, care sunt percepute ca fiind un semn al sănătăţii fizice). Atunci când suntem îndrăgostiţi, apar anumite modificări neurochimice în creier, care ne dau acea cunoscută senzaţie de fericire, dar duc la alterarea apetitului somnului şi chiar a condiţiei fizice şi aduc o stare de oboseală.

A te îndrăgosti de cineva şi a rămâne îndrăgostită sunt lucruri complet diferite. În timp ce majoritatea persoanelor cred că a fost iubire încă de la bun început, a te îndrăgosti e de fapt o notă de abandon şi atracţie sexuală, împreună cu fluturaşii iubirii. A te îndrăgosti e ca un foc şi, din păcate, exact ca şi focul, nu durează pentru totdeauna. În timp ce nivelul de dopamină şi serotonină se reglează după câteva luni sau ani, depinde de tipul de relaţie, iubiţii vor trebui să găsească moduri de a păstra iubirea în viaţă. De fiecare dată când te îndrăgosteşti de cineva, întregul joc al chimiei începe să ia naştere. De la a te îndrăgosti de două ori pe lună şi până la iubirea ta care va dura pentru totdeauna, e cale lungă şi o cu totul altă poveste!

„A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…” (Ion Minulescu) 

(Suplimentul Femeia)

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *