Timpul.md

Editorial 20 Iunie 2015 | 07:44

Poliția îmi declară un război mişelesc… Eu ridic mănuşa!

Există o lege nescrisă, care spune că fiecare om, atâta timp cât trăieşte în lumea aceasta, ar trebui să dea dovadă de cel puţin bună educaţie şi bun-simţ. 

 Din păcate, însă, avem şi oameni născuţi cu picioarele la lună…

Încă în decembrie 2014, TIMPUL scria despre doi polițiști care i-au întocmit subsemnatului un proces-verbal pentru nimic… S-a întâmplat în noaptea de 12 spre 13 decembrie, când eu şi colegii mei Ramin Mazur și Natalia Jurminscaia beam câte o bere în curtea unui bloc din Chişinău. Şi s-au apropiat de noi doi poliţişti, dintre care unul s-a prezentat drept Vitalie Oboroceanu, iar celălalt a refuzat să se legitimeze şi doar zicea că îl cheamă Igor Muntean. Primul ne-a cerut şi nouă documentele şi s-a arătat foarte nemulţumit că i-am prezentat legitimaţii de jurnalişti. Apoi, fără explicații, a rupt legitimația lui Ramin și a decis să-mi facă mie un proces-verbal pentru consum de alcool în locurile publice. Pentru că legislația nu prevede nicio sancțiune pentru consumul de bere, polițistul a scris în procesul-verbal că „cetățeanul Pădurari a consumat băuturi alcoolice”. Fireşte că eu am refuzat să semnez această „hârtie”.



Legitimaţia ruptă şi omul de la etajul patru

Când am văzut porcăria, i-am cerut lui Oboroceanu să-şi facă și un proces-verbal pentru deteriorarea legitimației lui Ramin. Dar el s-a făcut că nu mă aude. 

Comportamentul provocator al poliţiştilor a aprins spiritele. Pentru că ei nici nu ne luau în seamă, când ne apăram drepturile, am fost nevoiți să ridicăm vocea. Atunci, pe neașteptate, în discuția noastră a intervenit un tip care fuma la etajul patru. Acela ne acuza pe noi, jurnaliştii, că l-am fi trezit din somn și că, de fapt, noi nu suntem jurnaliști, ci niște nulități. Ulterior am aflat că respectivul nu dormise până atunci, ci ne urmărise de la balcon de la bun început. Presupunem că tot el a chemat polițiștii, pe care probabil îi cunoştea şi cu care ar fi putut să se înţeleagă să ne scurgă de bani. Adică să ne ia de proști și să le plătim mită…

Am tot temeiul să fac asemenea presupuneri, căci până şi cel mai înapoiat polițist este obligat să știe că berea nu se încadrează în nicio contravenţie. Dar și pentru că ceea ce a urmat ne-a demonstrat cu prisosință complicitatea dintre poliţişti şi omul de la etajul patru.

Poliţia tolerează huliganismul şi alte contravenţii pentru o bere

Când poliţiştii l-au invitat pe insul trezit din somn să semneze procesul-verbal în calitate de martor, acesta a coborât cât ai clipi din ochi. Şi a început imediat să-mi ceară socoteală că de ce, adică, am pus sticla de bere pe mașina lui. Apropo, deşi automobilul era parcat neregulamentar, poliţiştii au refuzat să-i facă proprietarului un proces-verbal. Ei nu l-au sancţionat nici când acesta a început să strige în gura mare la Ramin ca să nu-l filmeze, tulburând astfel liniștea vecinilor săi. Văzând că nu e luat în seamă, omul de la etajul patru a sărit la bătaie la colegul meu… 

Așa ceva ar putea să se întâmple doar într-o țară de tâmpiţi! În timp ce un necunoscut agresează un jurnalist și îi pune în pericol sănătatea, şi poate să-i defecteze camera de filmat, doi polițiști urmăresc nepăsători această infracţiune și, fără să intervină, întocmesc procese-verbale pentru consum de bere… Când i-am rugat să oprească agresorul, ei tăceau ca muții. Iar când am insistat să-i întocmească acestuia un proces-verbal pentru huliganism, ei se făceau că plouă. După toată mascarada, ei l-au rugat pe bătăuşul de la etajul patru să semneze procesul-verbal pe care mi l-au întocmit mie, mi-au spus că trebuie să achit amendă de 200 de lei. Şi au plecat. 

Nu i-am mai reproșat nimic lui Oboroceanu, pentru că hârtia pe care el o botezase „proces-verbal” nu valora nicio para chioară. Un asemenea document trebuie să fie semnat de cel puțin doi martori, în cazul în care contravenientul refuză să-l iscălească. De bine, de rău, așa prevede Codul Contravenţional, pe care nu-l poate schimba cu de la sine putere nici cel mai certat cu legea polițai din Moldova.

După cinci luni de tăcere…

A doua zi, am discutat cu Marin Maxian, șeful Inspectoratului Național de Patrulare, unde sunt angajaţi cei doi poliţişti, şi cu Silviu Mușuc, șeful poliției municipale pentru ordinea publică. Ambii m-au asigurat că poliţia nu are dreptul să facă procese-verbale pentru consum de bere, dar este obligată să intervină neapărat atunci când o persoană este agresată. Mai mult, Maxian mi-a spus că s-a autosesizat în această privință și că va lua măsurile necesare în privința celor doi polițişti. 

Astfel, povestea părea că se încheie aici. De atunci au trecut cinci luni, timp în care nu am primit prin poştă nici procesul-verbal, după cum de asemenea prevede legislaţia, nici vreun alt act prin care să mi se solicite achitarea amenzii inventate ad-hoc de Oboroceanu. Credeam că omul şi-a dat seama ce prostie a făcut şi s-a smerit cu „hârtia” în buzunar…

Lucrurile au luat-o razna pe 7 iunie 2015, când am primit un mesaj care m-a lăsat mască. Banca care mă deserveşte mă anunţa că mi-a blocat contul, pe care îmi primeam salariul, la solicitarea „organelor abilitate de lege”. Interdicția a fost aplicată de către executorul judecătoresc Corneliu Vânaga, în baza unui proces-verbal al MAI, care prevedea o amendă de 700 de lei. 

Mi se cerea o amendă despre care nu ştiam nici cu spatele. Executorul mi-a lămurit că urmează să plătesc 200 de lei pentru consum de alcool în locuri publice și 500 de lei pentru tulburarea liniștii în aceeaşi seară. Vasăzică, poliţiştii mi-au mai născocit un proces-verbal pentru o contravenție pe care tot ei au provocat-o. Cu alte cuvinte, m-am trezit cu hoții în casă….

Cu bună ştiinţă sau din incompetenţă, şi executorul a încălcat legea

… şi dacă legea se încalcă atât de flagrant în cazul unui jurnalist, încerc să simt pe pielea mea cum funcţionăraşii noștri îşi şterg picioarele de ea când au de a face cu nişte oameni simpli. Aceasta, însă, nu e tot, căci nelegiuirile au continuat şi s-au ţinut lanţ. Astfel: 
1. După ce poliția a făcut abstracţie de obligaţiunea de a-mi expedia la domiciliu procesul-verbal, nici executorul nu m-a anunţat despre aceasta înainte de a-mi bloca conturile bancare. Potrivit şefilor Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești (UNEJ), Corneliu Vânaga era obligat să mă invite la el înainte de a intenta procedura de executare, pentru a afla cel puţin dacă am de gând să achit amenda. 

2. Conform art. 60 al Codului de Executare al RM, executorul emite încheierea cu privire la intentarea sau refuzul de a intenta procedura de executare în termen de trei zile după ce primeşte documentul executoriu. În cazul nostru, MAI i-a expediat lui Vânaga documentul respectiv în luna aprilie, iar el a emis încheierea tocmai peste două luni - în iunie. El spune că a avut nevoie de termenul respectiv, pentru a afla de la Fisc dacă eu am achitat amenda. Oare nu era mai simplu să mă întrebe pe mine, pentru a afla totul cât ai zice pește şi a se încadra în termenul legal de trei zile? 





3. Însă Vânaga a decis să mă pună deja în faţa faptului împlinit pe data de 5 iunie, când mi-a expediat prin poștă încheierea privind intentarea procedurii de executare. Deşi tot el a scris în încheiere că anexează borderoul de calcul și titlul executoriu, aceste documente lipseau din plic. Mai mult, deși legea îl obliga pe executor să expedieze încheierea cu aviz recomandat, el a trimis-o cu aviz simplu. 





4. Orice executor judecătoresc are competenţă teritorială exclusivă pentru anumite adrese. Dacă primeşte documentul executoriu pe numele unei persoane care locuieşte pe altă adresă, el nu are dreptul să intenteze procedura de executare. Potrivit şefului UNEJ, Roman Talmaci, în cazul unor asemenea abateri, toate actele emise de executorul cu pricina sunt declarate nule, iar executorul urmează să fie sancționat de Colegiul Disciplinar. Şi în acest caz, Corneliu Vânaga a gafat, deoarece adresa mea, pe care mi-a trimis şi încheierea, se află în competența teritorială a altui executor. 

Cine se ascunde după „berea lui Oboroceanu”?

Toate aceste bizarerii mă fac să cred că între Vânaga și poliție există o suspectă legătură. Sau, de-am vorbi în parabole, toţi s-au unit în jurul unei nevinovate beri pentru a intimida un jurnalist. 

Poate că greşesc, dar altă explicație la cele întâmplate nu găsesc. Şi poate cineva își râde sub nas că m-a lăsat fără surse de existență, dar eu nu voi plăti niciodată în viaţă această amendă. Pentru că de la ea pute a Moldovă, pute a batjocoră şi furt. Iar după ce mi s-a furat țara, nu voi accepta să fiu furat şi eu! 

Am vorbit mai sus despre intimidare, deoarece nu exclud că la mijloc se ascunde o altă ticăloşie. Ştiu că activitatea mea de jurnalist îi deranjează pe unii polițiști mult mai importanţi decât cei care mi-au făcut „hârtia” şi care au permis agresarea lui Ramin Mazur. Anume ăia, cei mari, puteau profita de „berea lui Oboroceanu” pentru a-mi da de înţeles că în Moldova legile nu contează şi a mă avertiza să pun punct unor investigaţii. Ca să fiu sincer, aş prefera să fie așa, decât să-mi imaginez că instituțiile noastre de forţă şi de drept procedează în asemenea hal cu toți cetățenii. Căci atunci ar fi halal de reformele noastre și de moldovenii care mai rezistă să-şi ducă traiul în această oază a fărădelegii, care este țara mea…

P.S. Zilele trecute, am solicitat instanței de judecată să anuleze procesele-verbale întocmite pe numele meu de către polițistul Oboroceanu. TIMPUL are suficiente dovezi pentru a demonstra în judecată vinovăţia celor doi poliţişti. Cu toate acestea, eu voi insista ca ei să nu fie pedepsiţi. Pentru că, repet, aici se simte o altă mână.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus