Editorial

Polonia merită respectul nostru

O fi, dar mai ştiu că există popoare care au fost mult mai hărţuite prin tunelurile viclene ale istoriei. Fără îndoială, unul dintre ele este poporul polonez. Deosebirea e că polonezii aproape întotdeauna au ştiut să suporte loviturile cu demnitate, apoi să-şi tămăduiască rănile, după care să-şi fluture iarăşi drapelele curate, spre invidia duşmanilor.

Zilele trecute, Polonia a avut de înfruntat o altă mare durere – accidentul aviatic de la Smolensk, în care şi-au pierdut viaţa 94 de reprezentanţi ai celor mai înalte autorităţi ale statului, adică elita ţării, inclusiv preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa, Maria. Avionul lor s-a prăbuşit lângă Smolensk, în apropiere de Katyn, unde, în aprilie 1940, poliţia politică sovietică, adică NKVD-ul, a masacrat 22.000 de ofiţeri polonezi, care de asemenea reprezentau elita acestui stat baltic. Lech Kaczynski şi însoţitorii săi au vrut să comemoreze eroii Poloniei după 70 de ani de la masacru, să amintească lumii, dar şi criminalilor, că aşa ceva nu se uită, că adevărul nu poate fi ascuns mereu în sertarele secrete.

Dar s-a mai întâmplat o tragedie. Evident, există o variantă oficială a cauzelor acelui accident aviatic – condiţiile climaterice. Da, oficialităţile ruseşti şi-au exprimat regretele şi compasiunea lor cu această ocazie. Da, mulţi aşteaptă rezultatele finale ale investigaţiei cauzelor catastrofei. Totuşi, majoritatea sunt înclinaţi să gândească – chiar îşi expun părerile şi încearcă să le argumenteze – că de tragedia din 9 aprilie din regiunea Smolensk sunt vinovate serviciile secrete ruseşti, care au realizat, prin alte metode, al doilea Katyn.

Nu resping întru totul această versiune. Şi spun de ce. Elev fiind, învăţam din manualele sovietice că de tragedia de la Katyn sunt vinovaţi fasciştii (!). Ni se insista programat: vedeţi ce fiare erau fasciştii! Dar la 1990, Mihail Gorbaciov a recunoscut că cei 22.000 de polonezi au fost ucişi de NKVD-ul sovietic. Deci, pe exemplul NKVD-ului, ni se dădeau lecţii de odioase crime ale fascismului, dar oficialii ruşi se fac foc şi pară astăzi, dacă încerci să aliniezi fascismul la totalitarismul sovietic. Oricum, chiar dacă Medvedev şi Putin au spus că regretă recenta tragedie poloneză, o bună parte a lumii nu-i mai crede, ştiind că Moscova a fost întotdeauna făţarnică. E ca şi cum ar trebui să-i crezi pe Medvedev şi Putin atunci când spun că trupele ruseşti din estul R. Moldova sunt pacificatoare. E suficient să-ţi aminteşti de războiul din 1992 sau să treci Nistrul ca să înţelegi adevărul: sunt cotropitoare. Făţarnică de tot este şi declaraţia liderului de la Moscova făcută la Cracovia: masacrul de la Katyn a fost „o greşeală a lui Stalin”. Greşeală? Dar cu mâinile cui a fost realizat acel masacru? Şi dacă a fost o „greşeală”, de ce Moscova nu permite nici acum desecretizarea tuturor documentelor ei, ca lumea să afle adevărul în întregime? Duminică, la ceremoniile cu ocazia înmormântării, Bronislaw Komorowski, preşedintele interimar al Poloniei, a menţionat, între altele: „Da, adevărul poate fi ascuns, dar adevărul niciodată nu va muri şi, de aceea, noi, astăzi, credem că dorinţa multor cetăţeni ruşi, mai ales a celor despre care voia să vorbească preşedintele Lech Kaczyński, la Katyn, va fi alături de noi şi că, împreună, vom cunoaşte tot adevărul despre tragedia care s-a întâmplat la Katyn”.

Iată o ţară care, trecută prin grele încercări, îţi trezeşte respectul…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *