Post-scriptum la „războiul mafiilor”

M-a mirat întotdeauna cinismul acestui Mocanu, care i-a crezut pe toţi politicienii, ziariştii, cetăţenii simpli drept nişte imbecili terminaţi care nu înţeleg „subtilităţile” jocului său murdar. Când repeta, ca un şaman ameţit de fumul ierburilor, sintagma „mafia lui Plahotniuc” el probabil nu realiza cât este de ridicol, dar şi de cinic. Oare există vreun om normal – iar societatea noastră e formată, totuşi, din oameni normali – care să nu înţeleagă că mafia începe în sistemul judecătoresc, acolo sunt adevăraţii „naşi” ai mafiei. Să repeţi până la leşin numele unui aşa-zis „controversat om de afaceri”, dar să nu pomeneşti, de exemplu, numele unui nu mai puţin controversat magistrat Ion Muruianu, nu înseamnă pur şi simplu naivitate şi prostie, ci un plan subtil de substituire a obiectivelor şi de orientare a opiniei publice pe o pistă falsă, convenabilă mafiei. Nu am probe, dar am tot temeiul să presupun că în spatele lui Mocanu stau nu numai controversaţi oameni de afaceri, dar şi persoane din sistemul judecătoresc care îşi apără propria piele. Într-un cuvânt, cine doreşte sincer să lupte cu mafia va declara război nu unui (singur) om de afaceri, ci judecătorilor şi procurorilor. Aceştia sunt îngerii păzitori ai mafiei din business, ei trebuie scoşi la lumină. Iată de ce, drept simbol al mafiei, dacă cu adevărat se dorea lupta împotriva acestui fenomen canceros, trebuia găsit nu un om de afaceri, ci un magistrat sau un procuror. Dar nu s-a găsit, şi e clar de ce.

Mulţi s-au întrebat de ce acest circ a fost pornit anume acum? Oare nu cumva acţiunea e legată de referendumul (eşuat) şi de viitoarea campanie electorală? Parţial da, convingerea mea însă e că motivul principal e altul. „Echipa” reprezentată de Mocanu, bănuind (şi nu fără temei!) că în preajma campaniei electorale Alianţa va organiza câteva procese răsunătoare împotriva mafiei clanului Voronin, a anticipat evenimentul acţionând după principiul „Prinde hoţul!”. Să recunoaştem, parţial scenariul a reuşit: Alianţa s-a bâlbâit monumental, dovedind lipsă de reacţie şi incapacitate de a gestiona un scandal cusut cu aţă albă. Altul trebuia să fie comportamentul liderilor Alianţei şi „focul” aprins de Mocanu s-ar fi stins în paie ude chiar după prima sa conferinţă de presă. Acum treaba e făcută şi mâine-poimâine liderii Alianţei vor trebui să-l accepte pe Mocanu ca oponent politic în campania electorală. Ce fel de „campanie electorală” va face acesta şi împotriva cui nu e greu de presupus.

„Războiul mafiilor” mai are un aspect, cel legat de presă. După ce Mocanu s-a lansat în acest spectacol mizerabil, unii colegi de breaslă ne-au reproşat că nu ne includem şi noi în lupta sfântă împotriva mafiei. Acum pot deschide o mică paranteză. Eu personal nu am crezut nici pentru o clipă în sinceritatea şi bunele, curatele intenţii ale fostului consilier al comunistului Voronin. Bănuiam că la mijloc e o diversiune, cu bătaie lungă, de aceea am adoptat o poziţie responsabilă şi rezervată. Deşi modul în care eram vizaţi de unii colegi semăna mai mult a şantaj – cine nu e cu Mocanu e cu mafia – am rezistat, nu am intrat cu ei în polemică. Credem că am procedat corect, fiindcă, dacă ne ridicam la „luptă cu mafia”, ne pomeneam şi noi în situaţia penibilă de a deveni, fără voie, susţinătorii politici ai unei obscure forţe politice „conduse” de un politician la fel de obscur. Adică ajungeam automat în tabăra lui Voronin, a duşmanului de moarte al Alianţei, o situaţie mortală pentru o instituţie de presă care împărtăşeşte valorile democratice şi proeuropene.

Vorba ceea, râde bine cine râde la urmă. Urma a arătat că am avut dreptate, dar, personal, nu am niciun motiv de râs şi bucurie. Nu mă pot bucura când văd că frontul nostru democratic, destul de… impenetrabil anul trecut, acum dă fisuri. Nu mă pot bucura când văd că la JURNAL TV, o televiziune în care ne-am pus atâtea speranţe şi de care a avut şi are atâta nevoie opinia publică din R. Moldova, la o emisiune cum e „Scrisori din casa de nebuni” „pacientul” permanent e Mihai Ghimpu, urmat de Vlad Filat, dar nu apare deloc un Mişin, Petrenko, Muntean, Pasat, Klimenko… Nu apare niciodată nici înflăcăratul „luptător cu mafia”, Mocanu. Sau aceştia sunt sănătoşi tun şi nu prezintă niciun pericol pentru societatea noastră? Întreb, nu dau cu parul.