Atitudini

Povestirea sau spovedirea păcatelor?

Ca punct de pornire aş vrea să folosesc anumite momente istorice. În Antichitatea târzie şi în Evul Mediu statutul de creştin era un statut privilegiat. Chiar în Bizanţ, după Constantin cel Mare, mulţi oameni influenţi din imperiu se botezau doar pentru a împărtăşi aceeaşi religie cu împăratul. Vulturul bicefal al stemei bizantine semnifica faptul că puterea şi conducerea se împărţeau între stat şi biserică, între patriarh şi împărat. E cunoscut faptul că Sinoadele ecumenice (adunarea tuturor creştinilor) aveau loc în prezenţa şi la cerinţa împăratului, care – la rândul său – avea nevoie de recunoaşterea patriarhului. Tot acest context a răsturnat, din păcate, o situaţie precedentă. Dacă înainte de Împăratul Constantin creştinii erau dur persecutaţi, după legalizarea creştinismului persecuţia s-a făcut împotriva păgânilor. Dar, la acest capitol, trebuie ţinut cont de contextul istoric. Să nu ne imaginăm că societăţile păgâne nu făceau acelaşi lucru. Într-o lume în care expansiunea teritorială, războiul, era ceva firesc şi dat pe faţă, oamenii aveau doar două alternative: să conducă sau să fie conduşi. Nu exista conceptul de libertate religioasă ca în zilele noastre. Persecuţiile s-au ţinut lanţ din toate părţile. Musulmanii, după înfiinţarea religiei lor (secolul al VII-lea), au dus războaie crunte împotriva creştinilor. Creştinii, la rândul lor, încercau să îi piardă pe ceilalţi.

Cu toate neajunsurile acelei perioade, concepţia omului despre univers era teocentrică – adică Dumnezeu era centrul vieţii şi al lumii. Începând cu Renaşterea şi culminând cu Revoluţia franceză concepţia asupra lumii s-a schimbat devenind antropocentică (în mijlocul universului a fost aşezat omul, sau cum avea să speculeze Nietzsche: supraomul). Până în acest moment Occidentul catolic iniţiase ruptura de Răsărit (Biserica Ortodoxă), a inventat renumitele şi sângeroasele Cruciade – Cruciada a IV-a, în 1202-1204, s-a dat împotriva ortodocşilor din Constantinopol -, a avut de înfruntat fărâmiţarea adusă de apariţia protestantismului şi nu în ultimul rând a avut cumplita idee a Inchiziţiei. Să nu uităm că Inchiziţia presupunea o mărturisire a păcatelor impuse de inchizitori, mărturisire smulsă de cele mai multe ori cu cleştele de torţionarii „Domnului”.

Respingerea ulterioară a bisericii catolice a survenit ca urmare a acestor greşeli. Toate atrocităţile trăite le-au zdruncinat oamenilor credinţa. În universităţile occidentale Teologia a început să fie marginalizată, iar în locul lui Dumnezeu, ca centru al vieţii şi al filosofiei, trebuia adus un nou zeu. Cel mai credibil a părut omul. Propunerea a fost: nu mai vorbim despre mântuirea sufletului, vom vorbi despre sufletul omului (psihologie vine din greacă: psyche = suflet; loghia = vorbire, discurs). Însă, aşa cum aveau să observe filosofii personalişti după secularizarea Occidentului, mărturisirea păcatelor rămânea necesară. Vladimir Jankelevitch avea să afirme: „Rostirea răului înseamnă exorcizarea lui”. Dar omul care îl refuzase pe Dumnezeu nu mai putea să se îndrepte spre preot. Cei care deveniseră noii doctori de suflet au găsit o altă soluţie: consilierea psihologică – ce urma să fie susţinută, în cazuri extreme, de tratamentul medicamentos. Restul evoluţiei îl cunoaşte majoritatea dintre noi.

Problema esenţială este următoarea: consilierea oferă o soluţie pentru moment, nici într-un caz pentru veşnicie. Păcatele spuse la psiholog sunt povestite, nu spovedite. Mai mult, nu există nici măcar prezumţia de iertare a păcatelor, cu atât mai puţin existenţa iertării. Au fost însă – şi vor mai fi – atât mari filozofi personalişti ca Michel Henry sau Jean Luc-Marion, cât şi psihologi, care au pornit de la raţionament şi îndoială şi au sfârşit prin a încuraja omul să se îndrepte spre Dumnezeu. Şi atunci când omul îl descoperă pe Dumnezeu, poate singur să discearnă unde se sfârşeşte consilierea şi unde începe spovedania.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *