Timpul.md

Actualitate 7 August 2017 | 14:46

Președinții noștri de țară și păcatele lor

Președinții noștri de țară în loc să vină în Parlament cu niște propuneri, niște cerințe pentru ameliorarea cât de cât a vieții cetățenilor țării, unii dintre ei au cerut (P. Lucinschi), alții încă mai cer (Ig. Dodon), prerogative suplimentare. 

O parte dintre ei au dat cu sacul ordine și medalii, alții încă mai dau atât ordine cât și medalii cui merită, dar și cui nu merită. Președintele Ig. Dodon face parte și din prima, și din a doua categorie. Dânsul cere prerogative suplimentare pentru dizolvarea parlamentului, pentru oficializarea limbii moldovenești, istoriei Moldovei, și limbii ruse. Pe de altă parte, Dodon înmânează medalii unui grup de 16 popi, care n-au nici un merit pentru dezvoltarea culturii, științei, sau economiei naționale.

De menționat că în acest grup de popi care au primit distincții nu se găsește nici un preot de la Mitropolia Basarabiei. Ce cred consătenii lui Dodon din Sadova - sat cu tradiții seculare - despre această aiureală în mintea lui Dodon? La pornirile stângace ale lui Dodon vom reveni, dar să scoatem în evidență și unii președinți de țară care au acordat Ordinul Republicii pentru nimic.

Pentru care merite președintele N. Timofti l-a decorat cu Ordinul Republicii pe Plahotniuc, doar pentru ca ulterior, V. Munteanu, deputat de la PL, să urle cu disperare că Plahotniuc trebuie să fie numit prim-ministru fiindcă deține Ordinul Republicii?

Pentru care merite M. Ghimpu l-a decorat cu Ordinul Republicii pe Ciubașenco, care ulterior a renunțat la acest ordin? Să scoatem la suprafață păcate mai grele comise de către președinții noștri de țară. Unul dintre ei este Mircea Snegur, care deși era în plină minte a declanșat conflictul militar de pe Nistru, în urma căruia au rămas sute de morminte, copii orfani, familii distruse, case pustiite, și o ură totală între cele două maluri ale Nistrului. Și, parcă tragedia n-a fost de ajuns, a mai semnat și actul de trădare națională împreună cu Elțin și Smirnov, prin care Tighina și suburbiile ei au fost schimbate contra câteva sate din stânga Nistrului. În consecință, Transnistria a devenit Prednistrovie.

Cât privește satele respective din stânga Nistrului, după mai multă hărțuială și cheltuială de bani vor trece în componența Prednistroviei după modelul Crimeii. Oare era greu de înțeles că R. Moldova nu poate duce un război cu Rusia? Și e firesc să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat mai rău dacă M. Snegur nu semna acest act de trădare națională?

Alt președinte al țării Moldovei care a intrat în istorie cu un mare păcat pe suflet este P. Lucinschi, care în cărdășie cu evreul Ilam Șor s-a înfruptat cât a vrut din miliardul furat până s-a făcut acționar la bancă.

Am scos la suprafață aceste adevăruri triste pentru a-l atenționa pe președintele Dodon să ia aminte că istoria nu iartă.
Vicisitudinile istoriei au făcut să avem azi în Basarabia un popor rătăcit, lipsit de identitate, n-are pretenție nici la limba sfântă a mamei, nici la istoria neamului.

Avem azi în Basarabia o intelectualitate în formare, care în perioada scrutinului prezidențial din 2016, perioadă de grea încercare, a fost pasivă, chiar lenoasă. De s-ar fi trudit fiecare atunci să meargă la vatra părintească, la baștina sa, să lămurească poporului rătăcit despre pericolul care ne amenință, atunci nici diversiunea cu cei 30000 de emigranți sirieni, nici diversiunile popilor de la Mitropolia Moldovei n-ar fi reușit să aducă la președinția țării un demon.

De lipsa de înțelepciune a poporului rătăcit se folosește astăzi președintele Dodon, pentru a tulbura apele cu limba moldovenească și istoria Moldovei. De acest popor sărac și rătăcit se folosește astăzi și președintele partidului democrat, pentru a tulbura mințile cetățenilor cu sistemele uninominal și cel mixt de vot. Și în așa fel a sustrage atenția mulțimii flămânde și însetate de la miliardul furat. Cum lămurește președintele partidului democrat că după mai multe luni de zile de propagandă pentru sistemul uninominal de vot, o cheltuială de peste 30 de milioane de lei și promovarea în prima lectură; Partidul Democrat la aceeași ședință a parlamentului a scuipat pe cele 30 milioane de lei și neimpus de nimeni a renunțat la sistemul uninominal de vot în favoarea sistemului mixt. Nu există un răspuns demn de încredere la această întorsătură de situație decât lipsa de respect față de poporul rătăcit și înțelegerea de conjunctură cu Dodon.

Partidul Democrat demult nu mai este democrat. După ce s-a anunțat public că în raionul Edineț 97% din populație s-a pronunțat pentru sistemul uninominal de vot mi-am amintit de partidul comunist sovietic. Prin acțiunile sate în teritoriu, prin aducerea la Chișinău a oamenilor din teritoriu când este nevoie de ei aici, prin distrugerea fracțiunilor parlamentare ale altor partide și prin multe alte păcate, constatăm că Partidul Democrat se deosebește de partidul comunist sovietic numai prin lipsa unei Siberii, unde ar putea deporta oameni incomozi. Lansarea tezei de orientare spre UE este un fals pentru a sustrage atenția oamenilor de la miliardul furat. Despre ce orientare spre UE poate merge vorba dacă președintele partidului democrat deține cetățenia rusă, dacă bufonii la șezătoarele de la fabrica permanent lansează tot felul de murdării pentru denigrarea președinților partidelor proeuropene PAS și DA. Orice partid politic atras în alianță cu PD a falimentat. Prin acțiunile sale Partidul Democrat a concentrat puterea și economia țării în mâinile unui singur om. În situația actuală pentru PD atât sistemul uninominal de vot cât și cel mixt reprezintă colacul de salvare.

Deși soarta lui Chirtoacă încă nu este decisă, cei doi apostoli nu pot împărți viitorul primăriei de Chișinău.

Credem că ar fi înțelept ca partidele de dreapta, intelectualitatea progresivă și oamenii de bună credință din Chișinău să promoveze la primăria Chișinăului candidatura lui Andrei Năstase.

Referindu-ne la președintele Dodon considerăm că dânsul ar fi bine să dea un semn de respect pentru întregul popor, să lase problemele limbii și istoriei Moldovei în seama savanților respectiv cu atât mai mult că dânsul de profesie nu este nici lingvist, nici istoric. Ce le încurcă vorbitorilor de limba rusă numirea limbii oficiale a țării și istoriei dacă dânșii nu învață nici una, nici alta.

Președintele Dodon este în drept și ar fi bine să se adreseze către popor chemându-i pe toți să învețe limba oficială a țării. Există ofițeri de diferite ranguri care nu vorbesc limba țării - caz nemaiîntâlnit în lume.

O problemă de care s-a agățat președintele Dodon este Transnistria. În primăvara anului 2015 am efectuat un studiu sociologic în mai multe localități din stânga Nistrului pe problema transnistriană. Majoritatea convorbitorilor mei de acolo motivau insistența lor de independență față de R. Moldova prin faptul că această bucată de pământ n-a făcut parte din principatul moldav, n-are un trecut comun cu Basarabia cu excepția segmentului sovietic în care fără voie a fost introdusă în componența statului RSSM. Datorită acestui fapt ei consideră că Transnistria este în drept moral și juridic să-și decidă singură destinul și nimeni nu o poate obliga să intre în componența R. Moldova.

În opinia autorului președintele Dodon ar fi bine să pună problema revenirii la frontiera istorică între Basarabia și Transnistria, și prin această acțiune ar spăla un păcat a lui Mircea Snegur, chiar dacă pentru Tighina s-ar aproba două limbi oficiale, rusa și româna. Această problemă n-are nimic în comun cu problema transnistriană.

Președintele Dodon, fiind ajutat de Putin, ar putea porni un demers în problema retrocedării sudului Basarabiei, chiar asigurându-i lui Putin o poartă prin Basarabia spre Transnistria.

Un președinte de țară, un rege, sau un împărat, după trecere în istorie, ori e deplâns de popor, ori e blestemat. Pentru ce i-ar deplânge poporul pe unii dintre președinții noștri de țară menționați în acest articol?

Sergiu Miron,
profesor, doctor în matematică
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus