Actualitate

Proiectul 2014 pentru R. Moldova

„Nu excludem posibilitatea de a ne alatura Parteneriatului Estic…” (Serghei Lavrov, 25.11.09)

Se discuta de ceva vreme in presa de la Chisinau o serie de proiecte pentru RM, fixate intr-un orizont de timp prestabilit. „Proiectul 2012”, lansat recent de jurnalistul Valeriu Saharneanu si cautionat de alti colegi de breasla, e unul dintre ele. Altii, mai retinuti, invoca si ei un orizont de timp, pornind de la 2010, cand se spera semnarea unui Acord de asociere intre UE si RM. Acestia cred ca de acolo vor trebui numarati anii pre-europeni ai Moldovei.

Patru ani care vor schimba fata regiunii

Dezbaterea este buna si nu poate sa fie decat salutara. Si tocmai pentru ca ea sa continue, vom inainta si noi un orizont de timp la care Chisinaul, credem, trebuie sa se raporteze in termenii unui proiect: anul 2014. Este anul in care, practic, activitatea „guvernului Filat” se va fi incheiat, la fel si mandatul viitorului presedinte al RM. Este anul in care viitorul guvern de la Bucuresti sau viitorul presedinte al Romaniei va trebui sa isi prezinte bilantul. In aceeasi situatie se va afla si viitorul presedinte al Ucrainei, aflat si el spre final de mandat.

Dar, mai important decat evolutiile regionale, 2014 este anul in care va intra in vigoare noul mecanism de luare a deciziilor la nivelul UE. Din aceste motive, intervalul este incomparabil mai important decat termenele unui mandat guvernamental sau prezidential. In 2014, intr-un fel sau altul, viitorul RM va fi decis… Totodata, cum am mai scris in aceasta rubrica, votul cu majoritate calificata devine regula generala in UE in 2014. Din acel moment, deciziile adoptate de Europa post-Lisabona se vor baza pe optiunea a cel putin 55% dintre statele UE, in care locuiesc cel putin 65% din populatia Europei.

Asta sporeste evident ponderea „vechii Europe” (in special, axa Franta-Germania-Italia) in detrimentul „noii Europe” (statele rasaritene). Germania, de pilda, va spori ca influenta: avand 82 de milioane de locuitori, procentul ei de vot creste de la 8,4% la 17,2%. In momentul in care se va pune, realist, problema integrarii in UE a unui stat precum Republica Moldova, ponderea decizionala la nivelul Bruxellesului va fi de partea „vechii Europe” intr-o proportie incomparabil mai mare decat acum.

Familii politice in CSI?

Este esential si ce se va intampla in jurul RM, caci „pachetul” estic in care Chisinaul este inclus – cu toate posibilitatile teoretice de a iesi din pluton – ii va marca destinul european, cel putin, la nivelul perceptiei occidentalilor. Teoretic vorbind, in 2014, in Ucraina se va afla, la final de mandat, presedintele ales in 2010. Deocamdata, cele mai mari sanse le are liderul Partidului Regiunilor, Viktor Ianukovici, ale carui semnale politice sunt mai mult decat semnificative. Prezenta lui la Sankt Petersburg pe 21 noiembrie, cu ocazia congresului Partidului „Rusia Unita” al lui Putin, nu a scapat neobservata.

Si nu intamplator s-a vorbit acolo, neoficial, despre o uniune politica intre partidele din „aceeasi familie” in spatiul CSI, pe modelul familiilor politice europene: social-democrate, populare, liberale etc. In conditiile in care o asemenea uniune se afla pe agenda, iar la Kiev va ajunge Ianukovici, relatiile politice dintre Partidul Regiunilor si „Rusia Unita” vor deveni si mai puternice, iar Moscova si Kievul si mai apropiate. Ceea ce va face Ucraina si mai putin eligibila pentru o pozitie euro-atlantica.

Oricum, un asemenea partener nu este in niciun caz unul cu care esti avantajat daca te afli „la pachet”. Fireste, nici venirea la putere a actualului premier Iulia Timosenko nu va schimba radical datele problemei. Pentru cineva care a reusit, recent, sa negocieze cu succes un nou acord cu Rusia referitor la gaze, relatia dintre Moscova si Kiev nu va fi o mare problema. „Epoca Iuscenko” s-a incheiat. Moscova pare ca simte asta tot mai acut.

Nu degeaba sunt citate ironiile pe care Putin le-a lansat la Ialta apropo de actualii lideri ai Georgiei si Ucrainei – despre a caror intalnire bilaterala ar fi comentat ca „este o discutie intre doi comandanti despre victoriile pe care nu le-au obtinut niciodata”. Sau, vorbind despre cina celor doi, premierul rus comenta sarcastic: „Ar trebui sa nu poarte cravate pentru ca pretul acestora a crescut in ultima vreme…”. Sugestia este evidenta – cinismul si increderea in sine pare sa fie atitudinea pe care Moscova o proiecteaza in periferiile ei.

Moscova isi schimba strategia fata de Bruxelles?

Tratatul de la Lisabona a fost salutat, deloc intamplator, de liderii rusi, care vad in el posibilitatea aparitiei pe scena globala a unui actor cu care, intr-o forma sau alta, se vor putea alia pentru a bloca sau subrezi SUA. Gandirea este pragmatica si geopolitica. Din aceasta perspectiva, este de asteptat ca relatia Moscovei cu Bruxellesul sa se incalzeasca, pentru ca Federatia Rusa are tot interesul din lume ca Europa sa fie monovocala – atentie! – in conditiile in care decizia politica se va muta spre Vest, iar recalcitrantii estici (Polonia, balticii etc.) vor deveni tot mai putin semnificativi in Uniune. Astfel ca, fata de vechea abordare bilaterala – Rusia vorbeste cu statele natiuni membre UE si nu cu UE ca atare -, ne putem astepta de aici inainte ca Rusia sa devina la fel de interesata sa discute cu Bruxellesul ca atare.

Semnalele au si inceput sa apara: adresarea „liberala” catre natiune a lui Medvedev din 12 noiembrie, urmare (si) a Raportului Tagliavini din octombrie sau, mai recent, faptul ca UE a trecut cu vederea declaratia ministrului de Externe polonez, care vorbea despre manevrele militare comune Rusia-Belarus ca despre o amenintare directa la securitatea tarii sale. Rusia nu mai insista atat cu recunoasterea internationala a Osetiei de Sud si a Abhaziei sau se declara deschisa pentru compromis in chestiunea gazului si a posibilei crize, semnandu-se chiar un memorandum ce vizeaza „avertizare timpurie” („early warning”) in chestiunea energetica.

Nu trebuie ignorata nici redeschiderea discutiei despre vize Schengen pentru rusi, nici pozitia aproape identica a Bruxellesului si a Moscovei fata de scrisoarea presedintelui Iuscenko – considerata o amenintare cu neplata gazului rusesc. La care se adauga linistirea Moscovei in ceea ce priveste „Parteneriatul Estic” de care pare sa se teama tot mai putin (oare de ce?…).

Rusia are nevoie de UE si UE de Rusia

UE si Rusia au astazi nevoie una de cealalta mai mult decat oricand. Semnarea unor acorduri consistente, inclusiv a unui nou Acord de Parteneriat si Cooperare, ar avantaja si Moscova, dar si Bruxellesul. Cel din urma ar putea astfel demonstra, prin „resetarea” si formalizarea relatiilor cu Rusia, ca noul mecanism de politica externa aduce rezultate! La randu-i, avantajul Rusiei va fi nu doar economic, dar si de imagine. Iar o intarire a relatiei cu Bruxellesul va conferi Moscovei un avantaj in plus in negocierea cu Washingtonul. Dar multe din acestea sunt, deocamdata, planuri pe hartie, virtualitati. Insa, dupa 2014, ele pot deveni realitati. Iar unde se va afla Republica Moldova atunci va fi decisiv pentru destinul cetatenilor ei.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *