Politică

Raptul din 1992

Astazi se implinesc 18 ani de la declansarea conflictului armat din regiunea nistreana a Republicii Moldova. La 2 martie 1992 a fost inregistrat primul atac al formatiunilor paramilitare de la Tiraspol asupra Comisariatului de politie de la Dubasari. Fara armata si fara alte structuri de forta pregatite pentru un razboi, R. Moldova a dat o replica darza separatistilor de la Tiraspol, sprijiniti masiv de catre unitatile armate ale Federatiei Ruse. Fortele, insa, au fost inegale si teritoriul din stanga Nistrului ne-a fost rapit.

Cu prilejul tristului eveniment, la Chisinau si in alte localitati ale R. Moldova se desfasoara actiuni de cinstire a aparatorilor pamantului stramosesc si de comemorare a celor cazuti in lupte sau omorati fara de vina de catre formatiunile paramilitare separatiste.

Evenimentele de comemorare au demarat sambata, la Chisinau, cu lansarea a 386 de porumbei in memoria combatantilor care si-au pierdut viata in anul 1992. Luni, suita de manifestari a continuat cu o expozitie de fotografii cu genericul „Razboiul de la Nistru”. Dupa ce au privit cele 180 de fotografii realizate acum 18 ani nemijlocit pe pozitiile aparate de combatantii moldoveni, militarii, dar si rudele celor cazuti pe campul de lupta au fost salutati de ministrul Apararii, Vitalie Marinuta. El a remarcat ca „actuala guvernare a decis sa repare o greseala a predecesorilor, proclamand data de 2 martie – Ziua Memoriei, aceasta urmand a fi consemnata traditional si declarata zi de odihna.

Colonelul in rezerva Victor Anton a ravasit amintirea despre acele zile fierbinti din martie 1992, cand militarii moldoveni s-au implicat intr-o lupta inegala cu inamicul mult mai bine dotat si pregatit pentru actiunile militare. „In anii 1984-1986, eu, in calitate de militar, am participat la actiunile Armatei Sovietice in Angola. La finalul misiunii fusesem intrebat daca as fi apt sa lupt cu aceeasi ardoare si in cazul unui conflict in R. Moldova? L-am privit cu multa nedumerire pe acel „curios” si l-am lasat fara raspuns. Atunci nu puteam intui ca si asupra statului nostru, peste cativa ani, se va abate o asemenea napasta”, a povestit colonelul Anton.

In cadrul intalnirii, ministrul Vitalie Marinuta a oferit distinctii unui grup de militari trecuti in rezerva si cate 500 de lei copiilor si vaduvelor ostasilor cazuti. Elena Usniceanu, al carui tata nu s-a mai intors de la razboi, isi aminteste cu durere de… ziua sa de nastere: „Inca nu implinisem sase ani, cand tata a fost chemat pe front. Am trait razboiul altfel decat multi copii de varsta mea, fiindca noi, cu familia, locuiam la Dubasari, in epicentrul conflictului. La 13 mai il asteptam pe tata la ziua mea de nastere. Tata nu a mai venit. L-au adus camarazii de lupta, patru zile mai tarziu… in sicriu”. O lacrima cat o tara orfana se rostogoleste pe fata Elenei.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *