Timpul.md

Actualitate 10 Decembrie 2018 | 00:23

Răspunsul autorităților la manifestații: „Mergeți acasă!… Mâine o sa fiți cu toții notari!"

Franța e un caz aparte și, așa cum s-a văzut în mod repetat în istorie, placiditatea francezilor e doar aparentă. A ceda poate fi o eroare fatală, arătând manifestanților că puterea e fragilă și că se va prăbuși.

 Manifestațiile, precum cea din Franța a vestelor galbene, sunt administrate și supravegheate de primării. Ele sunt, autoritățile locale sau regionale, cele care acordă permisiunea de organizare a unor manifestații, cer să afle traseul și desfășurarea, ba chiar pot să impună organizatorilor, așa cum se întâmplă des în Franța și Belgia, să aducă dovada că organizatorii au prevăzut un oarecare număr de monitori, care să vegheze ca manifestația să nu scape de sub control.

Încă de când generalul De Gaulle a dizolvat parlamentul, sub presiunea străzii, în urma manifestațiilor din mai 1968, atitudinea lui și toate evenimentele care au urmat au fost văzute ca un exemplu deja clasic de răspuns neadecvat adus de autorități unor manifestații legitime, dar care debordează.

Sigur, Franța e un caz aparte și, așa cum s-a văzut în mod repetat în istorie, placiditatea francezilor e doar aparentă. De la Revoluția franceză, trecând prin Comuna din Paris și până la Mai 1968, revolta francezilor a fost întotdeauna bruscă și neașteptată, cu efecte imprevizibile. Puterea le-a ignorat cu riscul de se prăbuși.

Nu numai puterea, dar și pătura intelectuală, formatorii de opinii, tind de multe ori să ignore sau să diminueze amploarea protestelor și validitatea lor. A rămas celebră fraza scriitorului Marcel Jouhandeau aruncată studenților francezi protestatari din mai 1968: -- "Mergeți acasă!… Mâine o sa fiți cu toții notari!" («Rentrez chez vous, demain vous serez tous notaires!»)

Pentru a rămâne la exemplul clasic al lui De Gaulle și al manifestațiilor din Mai 1968, generalul președinte a dispărut mai întâi, preferând să fugă în elicopter, gest premergător celui al lui Ceaușescu două decenii mai târziu. După ce a discutat cu comandantul forțelor franceze din Germania, De Gaulle a dizolvat Adunarea Națională și a aplicat o serie de reforme masive care au modificat natura societății franceze. De Gaulle avea să demisioneze un an mai târziu, după ce a pierdut un referendum.

Sigur, există și varianta în care puterea, sprijinindu-se pe forțele de securitate și pe armată, să nu cedeze în niciun fel presiunilor stradale, refuzând orice reformă de natura social-economică, precum în Venezuela, unde revolta e cronică, sau precum Ianukovici acum exact cinci ani în Ucraina, în decembrie 2013 pe Maidan, revolta care avea să-i cauzeze prăbușirea.

În Franța, însă, situația e diferită. Deși a fost și continuă să fie criticat, se vede că Emmanuel Macron a învățat lecțiile trecutului și a cerut premierului Édouard Philippe să facă concesii și să abandoneze, cel puțin temporar, taxa pe carburanți și să înghețe scumpirile anunțate ale prețului electricității și gazului.

Experții prezic totuși că asta nu va diminua cu nimic virulența manifestațiilor anunțate pentru weekendul care vine, însă nimeni nu îi prezice lui Macron o răsturnare cum a fost cea a lui Ceaușescu, care, în urmă cu aproape 30 de ani, în decembrie 1989, căutase, în ultimul său discurs de la balcon, să convingă manifestanții să meargă acasă, promițând majorări cu 200 lei la salariul minim și câte 100 la pensii.

Se poate chiar spune că a ceda astfel în ultimul moment este o eroare fatală, arătând manifestanților că puterea e fragilă și că se va prăbuși.

Dan Alexe
https://www.europalibera.org

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus