Atitudini

Retrospectiva anului care nu a fost

Bineînţeles că şi presa (în care deja cred că ar fi timpul să includem şi blogosfera) nu a rămas deoparte de la analize, clasamente, tabele, ratinguri şi topuri de oameni importanţi şi evenimente marcante. S-a întâmplat ca de obicei, oamenii importanţi s-au dovedit a fi cei care s-au ocupat mai mult de importanţa personală iar evenimentele marcante pot fi numărate pe degetele unui olog cu o singură mână. Eu am impresia că Moldova a rămas încă în anul 2009, iar situaţia politică, economică şi socială actuală mă face să fiu sigur sută la sută de acest lucru.

Societate

După 2009, „războiul rece civil” din Moldova a devenit unul şi mai accentuat. Ura interetnică promovată amplu de PCRM timp de opt ani a ajuns până la măduva poporului. Ruşii îi urăsc pe români, românii îi urăsc pe ruşi şi în acest răstimp sintagma de moldovean-român ne-a fost furată şi mutilată în cele mai bune tradiţii bolşevice. Noii „patrioţi” ai ţării nu mai acceptă moldoveni de genul lui Ştefan cel Mare, Grigore Vieru sau Ion Inculeţ. Adevăraţii „patrioţi” ai Moldovei au devenit lingăii fundului imperial rusesc, de genul lui Vladimir Voronin, Igor Dodon sau Vasile Stati. Şi dacă e să vorbim de ultimul, acesta a reuşit în 2011 să întoarcă Moldova la stalinismul primitiv cu aberaţiile sale lingvistice. Despre electoratul ţării este mai bine să nu menţionăm nimic, electoratul moldovenesc a ajuns să vadă doar două feţe ale politicii: comunism şi anticomunism. Sunt sigur că degrabă vom vota un preşedinte criminal, hoţ, traficant de fiinţe umane şi pedofil… principalul este ca acesta să fie anticomunist.

Politică

La fel ca şi anul trecut vom fi felicitaţi anul acesta de un interimar. La urma urmei, nici poporul şi nici politicienii nu au nevoie de un preşedinte. Poporul se bucură de reconstrucţia drumurilor, a şcolilor şi spitalelor la fiecare noi alegeri, iar politicienii fură ca în codru şi îi doare fix în ceea despre ce le place să discute mai mult. La o adică vina pentru toate relele din Moldova e a preşedintelui care nu există, iar perspectiva de viitor a politicienilor pare să vrea doar un lucru: menţinerea aşa-numitei crize constituţionale. Tot spre final de an, justiţia moldovenească s-a transformat în Moş Crăciun pentru două „personaje” pe care nu le etichetez pentru că ar trebui să înjur. Gheorghe Papuc (cel care a dat cu picioarele într-un tânăr până l-a lăsat fără cunoştinţă) şi Vasile Botnari (cel care a permis dezmăţul poliţienesc din aprilie 2009) au fost achitaţi – probabil ar trebui să le pupăm mâinile curate şi să le cerem iertare. Eu zic s-o facem mai frumos, să-i adunăm pe cei care au fost torturaţi în aprilie 2009 şi pe părinţii celor decedaţi şi să-i punem să-şi ceară scuze de la „preasfinţiile” Papuc şi Botnari. Evenimentul 7 aprilie a fost elucidat – toată vina o poartă cei 30.000 de criminali, vandali şi antistatalişti. Spânzuraţi-i pe stâlpii de lângă Ministerul de Interne şi SIS, ca să fie un exemplu bun pentru alţii.

Economie

La capitolul economic, Moldova anului 2011 a „evoluat” la fel ca şi în deceniul precedent – o mare parte a bugetului de stat a fost format din banii veniţi de la gastarbeiteri – mamele, taţii, fraţii şi surorile noastre plecate la muncă peste hotare. Noutatea este că anul acesta moldovenii au aflat de fenomenul raider – şi chiar dacă nu prea au înţeles ce înseamnă asta şi-au dat seama că acest fenomen are loc de mult timp în Moldova. De vreo 20 de ani suntem martorii unor atacuri raider nu doar asupra băncilor ci şi asupra limbii, istoriei şi identităţii naţionale.

Cultură

Pe lângă diferitele porcării de genul „Potcoava de Aur” sau „Şlagărul Anului”, care s-au remarcat prin promovarea kitsch-ului şi a prostiei, în Moldova au avut loc şi câteva evenimente culturale ca lumea în 2011. Cinefilii au avut parte de Festivalul Anim’est, Festivalul filmului românesc (retrospectiva Cristi Puiu), Festivalul filmului german etc. Tot cinefilii au devenit martorii profanării numelui lui Emil Loteanu (am scris despre asta într-un articol). În materie de muzică s-au memorizat Ethno Jazz Festival şi bineînţeles Festivalul Gustar, care a reuşit să promoveze cât se poate de bine valorile culturale ale poporului românesc.

Astea fiind spuse, îţi doresc La Mulţi Ani, dragă Moldovă! Şi sper ca anul 2012 să ne aducă ceva schimbări, nu doar promisiuni şi vorbe goale. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *