Astazi se implineste exact jumatate de an de la ceea ce intr-un limbaj neutru se denumeste prin sintagma „evenimentele din 7 aprilie”. Partasii acestor evenimente numesc revolta tinerilor din aceasta zi „revolutie”, adversarii – „puci”, „tentativa de lovitura de stat”, „complot impotriva statalitatii”.
De fapt, nimic nou in aceasta. In Romania, de exemplu, nici astazi – dupa mai bine de doua decenii – evenimentele din decembrie 1989 nu au o interpretare univoca. Pentru unii a fost o revolutie, pentru altii – o lovitura de stat, lovitura de palat…
Desi au trecut deja sase luni de atunci, inca nu exista o versiune oficiala unica asupra evenimentelor din 7 aprilie. Pe urmele proaspete ale evenimentului fosta guvernare a instituit o comisie speciala („comisia lui ?urcan”), care urma sa investigheze toate circumstantele legate de eveniment. In scurt timp insa ea a fost „ingropata” – fara nicio explicatie plauzibila, „comisia ?urcan”, pur si simplu, si-a sistat activitatea.
Faptul in sine naste mai multei indoieli si semne de intrebare si alimenteaza suspiciunile ca comunistii ascund ceva, ca se tem de ceva si de aceea nu doresc elucidarea obiectiva a evenimentului. In ultimul timp, se discuta despre crearea unei alte comisii, cu participarea unor experti internationali. Sa asteptam, sa vedem ce va „canta” si aceasta, deocamdata, virtuala comisie.
Pana atunci insa, dar si indiferent de concluziile viitoarei comisii, astazi, cand vedem ce s-a intamplat rastimp in si cu RM, realizam ca acel 7 aprilie a fost de fapt marea cotitura, marea ruptura ce a marcat inceputul unui nou veac in istoria noastra. Astazi mai putin conteaza cum vor defini istoricii acea mare cotitura – revolutie sau altfel -, caci eu oricum ii voi zice revolutie. Astazi e vital important sa nu uitam cine a fost protagonistul acelei revolutii si in numele cui a fost ea savarsita.
…Dupa opt ani de obscurantism neobolsevic, cand se parea ca regimul Voronin s-a instalat pe vecie si a ucis din fasa orice gest de disidenta in sanul tinerilor, cand corul ragusit al lichelelor din partidul si presa lui Voronin acoperea zumzetul albinei si plansul de prunc, brusc, ca din senin, s-a produs o explozie care a zguduit nu numai Moldova. Zeci de mii de tineri au umplut centrul capitalei pentru a protesta impotriva fraudarii alegerilor din 5 aprilie.
Capii regimului, printre ei si cativa generali, au fugit prin tufisuri si au organizat marea provocare: sub acoperirea energiei dezlantuite a tinerilor, ei au distrus cladirea parlamentului si sediul presedintiei. Tot atunci a inceput si marea vanatoare, sute de tineri au fost inchisi in comisariatele de politie unde li se organizau „coridoarele mortii”. Tanarul Valeriu Boboc este acea jertfa emblematica a revolutiei din 7 aprilie care si de dincolo de mormant cere elucidarea adevarului si pedepsirea criminalilor.
Noua guvernare este rodul acelei revolutii; daca nu ar fi fost acel 7 aprilie, nu ar fi fost nici acest guvern, nici aceasta majoritate parlamentara. Iata de ce, personal dublul presedinte Mihai Ghimpu si personal premierul Vlad Filat, ca reprezentanti ai conducerii politice supreme a R. Moldova, personal cei 16 ministri, personal toti cei care au ajuns la cascavalul Puterii au obligatia juridica si morala sa contribuie la elucidarea adevarului despre cele ce s-au intamplat pe 7 aprilie 2009.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
