Timpul.md

Actualitate 9 Iunie 2020 | 12:17

Revoluţia papucilor: „Striviţi gândacul”, sloganul care se impune împotriva „Ultimului dictator al Europei”. Peste 50 de arestări înainte de alegeri

Aflat de mai bine de un sfert de secol la putere, Aleksandr Lukaşenko, supranumit „Ultimul dictator al Europei”, se confruntă cu un val neobişnuit de contestare pe fondul încercării de reducere la tăcere a unui opozant diferit de toţi ceilalţi de până acum. Unii vorbesc despre o posibilă revoluţie „Maidan” în Belarus, în stilul celei produse acum şase ani în ţara vecină Ucraina.

Sosit la putere pe 20 iulie 1994 şi reales de patru ori între timp, Aleksandr Lukaşenko a condus până acum Belarusul asemeni unui director de sovhoz (fermă de stat), funcţie pe care a îndeplinit-o de fapt în ultimii ani ai Uniunii Sovietice. Supranumit „Ultimul dictator al Europei” de către occidentali sau „Bat’ka” („Părintele naţiunii”) de către cei condescendenţi cu el, acest lider de stat în vârstă de 65 de ani are o părere despre toate şi nu acceptă să fie contrazis, iar spectatorii umili ai ieşirilor sale publice ştiu acest lucru şi nu îndrăznesc să i se împotrivească pe faţă. Şi-a oferit „expertiza” şi în materie de covid-19, boala provocată de noul coronavirus. A minimizat-o catalogând-o drept o „psihoză” şi a sugerat combaterea ei cu votcă, saună şi muncă. „Mai bine să mori în picioare decât să trăieşti în genunchi”, a declarat el, excluzând izolarea în faţa noului coronavirus. O ţară de 9,5 milioane de locuitori situată între Rusia şi Polonia, Belarusul înregistra luni aproape 50.000 de cazuri de infectare, dintre care doar aproape 300 fatale. Un bilanţ mult subestimat, mai ales în ceea ce priveşte decesele, potrivit contestatarilor.

„STRIVIŢI GÂNDACUL”

Cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale, programate la 9 august, Lukaşenko dă asigurări că „nu vrea să moară în fotoliul de preşedinte”. Dar recentele sale declaraţii şi manifestări arată că nici nu vrea să iasă la pensie. După ce s-a dotat cu un Parlament fără opozanţi în alegerile legislative din noiembrie anul trecut, acum vrea să se asigure că nu are rivali potenţial destabilizatori în cursa pentru cel de-al şaselea mandat la Palatul Republicii. Totuşi, un val neobişnuit de contestare cuprinde Belarusul pe fondul încătuşării unui opozant dinamic şi conectat la mediul virtual, îndeosebi la YouTube.

Fapt rar, Minskul este de o lună încoace teatrul unor manifestaţii anti-Lukaşenko. „Striviţi gândacul!”, strigă mulţimea ridicând ameninţător papucii. „Revoluţia papucilor”, titrează presa internaţională, în timp ce presa rusă evocă configurarea unui nou „Maidan”.

La rândul său, Aleksandr Lukaşenko joacă tare. O „bandă criminală” vrea să ducă ţara în haos, a apreciat preşedintele belarus în timpul unei discuţii cu şeful KGB-ului local. „Îi avertizez pe toţi cei care ne ascultă că aici nu va avea loc o revoluţie «Maidan»”, a insistat el.

Pe lângă ameninţări, „Bat’ka” a recurs şi la intimidări. A trimis după gratii doi posibili rivali în cursa prezidenţială: pe Mikola Statkevici, care a stat deja şase ani în închisoare după ce a încercat să candideze împotriva lui Lukaşenko în alegerile din 2010, şi pe Siarhei Ţihanouski, un vlogger cu priză la public.

YOUTUBERUL ŞI FEMEIA CONTRACANDIDAT

Într-o ţară obişnuită cu fraudarea alegerilor, aspect remarcat în repetate rânduri de ONG-urile internaţionale, Ţihanouski a dinamizat actuala campanie prezidenţială datorită filmuleţelor critice la adresa puterii pe care le publică frecvent pe canalul său de YouTube. Intitulat „O ţară în care se trăieşte bine”, canalul denunţă stilul de conducere al lui Aleksandr Lukaşenko, corupţia din cadrul regimului său şi comportamentul poliţiei, acuzată că se supune fidel ordinelor şefului statului.

Siarhei Ţihanouski, un antreprenor cu alură de boxer, a intrat în campanie pe 7 mai. „Se împlinesc 26 de ani de când dictatorul conduce statul cu incompetenţă şi neglijenţă criminală”, acuză el. „2020 este anul schimbării, STOP gândacului”, proclamă vloggerul, inspirând astfel noul slogan anti-Lukaşenko.

Arestat pentru 15 zile sub pretextul organizării unei manifestaţii neautorizate, Ţihanouski a fost practic scos din cursă, la fel ca Mikola Statkevici, închis pe 24 mai. Pus în faţa acestui fapt, a decis să o scoată în prim-plan pe soţia sa Sviatlana. La nici o lună de la lansarea în cursa prezidenţială, Sviatlana Ţihanouskaia susţine că a strâns deja cele 100.000 de semnături necesare pentru candidatură. Acum aşteaptă decizia Comisiei Electorale Centrale (CEC), care urmează să se pronunţe asupra candidaturii ei la 19 iunie. Lukaşenko pare să accepte duelul, apreciind recent că „societatea (belarusă, n. red.) nu este pregătită să voteze pentru o femeie”. Avem o „Constituţie pentru băieţi”, a insistat el. Între timp, Siarhei Ţihanouski a fost arestat din nou. Pe 29 mai, la nouă zile după ce a ieşit din închisoare, vloggerul a fost abordat de doi poliţişti în timpul unei întâlniri cu simpatizanţii la Grodno. Unul dintre poliţişti ar fi căzut, iar vloggerul a fost reţinut pentru „violenţe”. Acum riscă o condamnare de şase ani de închisoare. La cinci zile distanţă de la incidentul de la Grodno, poliţia a percheziţionat domiciliul şi casa de vacanţă a soţilor Ţihanouski şi a anunţat confiscarea a 900.000 de dolari cash. Siarhei şi Sviatlana spun că nu avut niciodată o sumă atât de mare de bani şi denunţă o înscenare în scopul de a fi discreditaţi şi eliminaţi definitiv din cursă.


Colectare de semnături a taberei anti-Lukaşenko FOTO EPA-EFE

PESTE 50 DE ARESTĂRI

Alături de Siarhei Ţihanouski şi Mikola Statkevici, alţi aproximativ 50 de opozanţi au fost arestaţi în weekendul 29-31 mai.

„Campania electorală este în curs de a se transforma într-o operaţiune a poliţiei împotriva opozanţilor şi a tuturor nemulţumiţilor”, explică politologul Valeri Karbalevici pentru site-ul SN-Plus.

Scapă astfel Lukaşenko de pericol? „Nu chiar”, este de părere Marc Nexon, specialistul cotidianului francez „Le Point” în chestiunile fostelor state sovietice. În opinia sa, alţi doi candidaţi „ar putea da peste cap planurile bărbatului cu mustaţă”, şi anume Valer Ţapkala, creatorul unui Silicon Valley local şi Viktar Babarika, un fost bancher. „Au convingeri liberale, bani şi multe relaţii”, îi descrie Artiom Şraibman, analist politic la Centrul Carnegie.

În plus, sentimentul anti-Lukaşenko este în creştere, fiind manifestat mai ales prin popularitatea obţinută rapid de soţii Ţihanouski. Cozile cu sute de oameni dornici să semneze pentru un candidat anti-Lukaşenko „sunt un fenomen inedit pentru Belarus”, remarcă Valeri Karbalevici.

MOSCOVA, LA PÂNDĂ

Potrivit acestui politolog, trei factori au contribuit la apariţia speranţei că Aleksandr Lukaşenko poate rămâne în istorie în vara acestui an, şi anume agravarea situaţiei economice, cu „o criză evidentă a modelului (centralizat, n. red.) belarus”, pandemia de covid-19, care a împiedicat „sute de mii de belaruşi să plece la muncă în străinătate”, ca în vremuri normale, şi atitudinea liderului de la Minsk faţă de noul coronavirus. Ori, după cum remarcă Radio Europa Liberă, unii afirmă că răspunsul dat de Belarusul lui Lukaşenko în cazul covid-19 este identic cu răspunsul dat de Uniunea Sovietică în cazul catastrofei nucleare de la Cernobîl, din aprilie 1986, când autorităţile ascundeau amploarea dezastrului şi informaţiile despre numărul real al victimelor.



În afară de problemele economice şi adversarii interni, Aleksandr Lukaşenko pare să nu mai aibă susţinere la Moscova. Furioasă că-i respinge propunerile de integrare, Moscova nu se fereşte să-l critice deschis pe liderul belarus şi să-l preseze cu întreruperea aprovizionărilor cu hidrocarburi.

Într-o încercare de a da impresia de reînnoire şi că este stăpân pe situaţie, Aleksandr Lukaşenko l-a demis pe 4 iunie pe premierul Siarhei Rumas şi l-a înlocuit cu Raman Halouceanka, căruia i-a transmis să se mobilizeze pentru a face faţă „mai multor provocări într-o perioadă scurtă de timp”. „Să salvăm ceea ce am construit”, a punctat „Bat’ka”. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus