Cu alte cuvinte, staţionarea trupelor ruseşti în R. Moldova, în apropierea graniţelor României, constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Şi, ca să fim clari: o ameninţare la siguranţa naţională a României înseamnă implicit şi ameninţare la adresa UE, NATO şi SUA! Oficializarea acestei ameninţări, prin includerea în SNA, este un semnal puternic şi fără echivoc de sincronizare cu alte ţări din UE şi NATO pentru „Azimutul Vest” al R. Moldova. Deci, tot răul e spre bine: şubrezirea flancului estic (al UE, NATO, SUA), datorită noilor orientări ale Ucrainei şi Turciei, necesită măsuri pentru întărirea acestuia, adică de întărire a României. Mai clar – UE, SUA şi NATO vor întări România prin integrarea R. Moldova.
În acest scop, se produc deja un şir de sincronizări. Cancelarul german Angela Merkel a condiţionat susţinerea iniţiativei preşedintelui rus privind tratatul de securitate europeană de retragerea trupelor ruse din Transnistria, afirmă Nezavisimaia Gazeta. Sincronizarea cu SUA (de mult SUA şi UE nu s-au coordonat atât de bine în faţa Rusiei, la Marea Neagră) este reliefată de ultima declaraţie a lui Barack Obama. Cu ocazia vizitei lui Dmitri Medvedev în Statele Unite, preşedintele american, pentru prima dată în ultimele luni, a cerut fără echivoc retragerea necondiţionată a trupelor ruse de pe teritoriul georgian ca o condiţie prealabilă a participării SUA la modernizarea Rusiei”.
Se pare că Rusia nu va avea de ales: ori optează pentru modernizare, ori rămâne un simplu lider regional, dependent de vânzările de resurse şi de ameninţările cu forţa; ori relaţii bune cu UE, ori tot felul de tertipuri primitive şi acţiuni de spionaj pentru a face rost de tehnologie.
Strategia aprobată de CSAT priveşte şi mai departe decât finisarea procesului de retragere a armatei ruseşti din Transnistria: „Prin aderarea R. Moldova la spaţiul comun european vor putea fi eliminate ultimele bariere care au separat o naţiune”. Acest document, înaintat Parlamentului spre adoptare României, arată că R. Moldova reprezintă „un caz aparte, ce beneficiază de un interes special din partea României şi de susţinere în vederea integrării în familia europeană”. Interesul special pentru R. Moldova, exprimat clar, aduce un accent în plus angajamentului României către o politică activă (proactivă) în regiune şi o ultimă scuturare de timiditatea (necompetitivitatea) de până acum a politicii externe româneşti.
La obiectivele naţionale de securitate, incluse în SNA, „promovarea drepturilor românilor de pretutindeni” este menţionată pe locul doi. Cu adevărat, România începe să se trezească. Pentru că cele 10 milioane (15, după unii) de români din jurul României, autohtoni de la începutul vremurilor, nu reprezintă doar nişte voturi în plus la alegeri, nici doar pretexte emoţionale pentru campaniile de imagine ale unor politicieni, ci şi un atu de forţă pentru stabilirea liderului regional în zonă (România), plus un factor de stabilitate a „butoiului cu pulbere” al Europei. Plus o reparaţie: românii din Bulgaria, Grecia, Albania şi Valea Timocului din Serbia încă nu sunt recunoscuţi că există, în vreme ce în România sârbii, bulgarii, grecii, albanezii au garantate toate drepturile la nivelul cerinţelor UE.
Şi, în final, cireaşa de pe tortul SNA: „Pentru România, sunt esenţiale protejarea şi apărarea intereselor naţionale prin mijloace paşnice, însă statul român îşi rezervă dreptul ca, în situaţii speciale, singur sau împreună cu aliaţii şi partenerii săi, să utilizeze toate elementele de putere, inclusiv capacităţile sale militare, ca soluţii de ultimă instanţă”.
Cu alte cuvinte, dacă adăugăm şi opţiunea României pentru avioanele F-16, înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât că avem o doctrină militară proactivă, specifică puterilor regionale şi globale.
Încetul cu încetul, România se conturează ca lider regional, pol de stabilitate şi exportator de securitate în Regiunea Mării Negre Extinse.
Virgiliu Culiceanu, jurnalist
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
