Pe 6 mai, cotidianul francez „Le Monde” a tiparit un articol despre revoltele din Chisinau de dupa scrutinul parlamentar din 5 aprilie, semnat de trimisul sau special in R. Moldova. Cele publicate coincid cu relatarile cotidianului nostru despre evenimentele respective. Mai jos, reluam materialul integral. (Redactia TIMPUL)
In timp ce Uniunea Europeana (UE) este pe cale de a-si lansa joi, 7 mai, la Praga, „Parteneriatul Estic” cu sase state din fosta Uniune Sovietica, Moldova, inclusa si ea in acest program de ajutor, este inca in stare de soc de pe urma unui cutremur politic major ce ar putea determina deciziile sale de politica externa.
Acum o luna, la 7 aprilie, Chisinaul, capitala acestei tari cu o populatie de 4,5 milioane de oameni, situata intre Romania si Ucraina, a fost teatrul unor evenimente spectaculoase: pe de o parte, o manifestare grandioasa in favoarea democratiei; pe de alta parte, scene de vandalism in fata Parlamentului. Determinat in aparenta numai de factori interni, impactul acestui dublu episod se inscrie, din punct de vedere diplomatic, in lupta pentru influenta in care sunt antrenate UE si Rusia pe aceasta zona geografica ce le separa.
Primul act: 7 aprilie, studentii si Opozitia moldava se aduna la o manifestatie de masa – aproximativ 20.000 de oameni – intr-o piata din centrul Chisinaului, pentru a denunta „fraudarea” scrutinului legislativ din 5 aprilie. Numita „Revolutia Twitter” (de la platforma de socializare pe Internet), aceasta vizeaza regimul instituit de presedintele comunist Vladimir Voronin, aflat la putere de opt ani, si al carui partid a fost anuntat ca mare invingator al scrutinului. Dar pentru multi „revolutia” a fost furata, iar Rusia a tinut sa profite de rezultate. Iata in ce mod… Cel de-al doilea act se produce tot pe 7 aprilie, la 200 de metri de la marea manifestatie. Sediile Presedintiei si al Parlamentului, situate de o parte si de alta a unui bulevard larg, sunt atacate brusc, in jurul amiezii, de catre grupuri de huligani care ii antreneaza si pe studenti in actiunile lor. O ploaie de pietre spulbera geamurile. Unele birouri sunt devastate. Mai multi huligani rasi pe cap isi ascund fata cu jachete. In jurul orei 14.00, doi tineri patrund in sediul Presedintiei si ajung pe acoperis cu ajutorul politiei. Ei arboreaza un drapel romanesc si unul european. Garzile prezidentiale le faciliteaza trecerea. Drapelul romanesc este un simbol cu conotatii grele in aceasta republica, al carui teritoriu a apartinut Romaniei in perioada interbelica, fiind anexat de sovietici in urma pactului Ribbentrop-Molotov (1939).
Pe la ora 15.00, ambasadorul rus la UE, Vladimir Cijov, il suna pe un inalt responsabil european. „Romania este implicata intr-o tentativa de lovitura de stat la Chisinau”, spune el. „Ce dovada aveti?”, il intreaba interlocutorul. „Drapelul romanesc de pe sediul Presedintiei, raspunde oficialul rus. Trebuie sa intelegeti ca va telefonez in stricta conformitate cu instructiunile de la Moscova, pentru a va spune ca este vorba de o lovitura de stat orchestrata de Romania”, insista el. De-a dreptul frapanta aceasta rapiditate a reactiei ruse. Doua ore mai tarziu, aceiasi doi tineri urca pe acoperisul Parlamentului si arboreaza inca un drapel romanesc. Puterea din RM va pretinde, ceva mai tarziu, ca astfel politia a „ajutat la calmarea violentelor”. In realitate, violentele explodeaza. Parlamentul este devastat. Mobilierul este scos si ars pe trotuar. Fumul invaluie mai multe etaje. Din partea politiei si a pompierilor – nicio interventie. Unele birouri ard pana noaptea tarziu.
La ora 16.00, presedintele RM ii convoaca la sediul guvernului pe liderii celor trei partide de opozitie, care au lansat in zadar apeluri la calm. Dl Voronin ii acuza ca ar fi incercat sa intreprinda o „lovitura de stat”. „Fata ii era ferma, dar miscarea picioarelor ii trada nervozitatea. Bause…”, relateaza Vlad Filat, unul dintre liderii Opozitiei. Presedintele anunta ca „organele de stat” sunt deja pregatite pentru „toate consecintele ce decurg dintr-o lovitura de stat”. In aceeasi seara, politia isi incepe raidurile, care vor dura mai multe zile. Din 8 aprilie, Puterea de la Chisinau, in paralel cu autoritatile ruse, multiplica declaratiile acuzatoare la adresa Romaniei. „Iata la ce duc „revolutiile democratice", la incendii si distrugeri!", spun cu o bucurie nedisimulata oficialii rusi la intrevederile lor cu diplomati occidentali.
Dar ce s-a intamplat in realitate? Chiar daca Romania instruieste in universitatile sale numerosi studenti moldoveni si mentine legaturi cu unele partide ale Opozitiei democratice, nimeni, si cu atat mai mult diplomatii occidentali care urmaresc indeaproape situatia din Moldova, nu iau in serios ipoteza unei lovituri de stat violente condusa de la distanta de Bucuresti. Dimpotriva, multi tind sa creada in scenariul „huliganilor” condusi de catre o parte din aparatul de securitate al RM.
In lunile de dinaintea alegerilor, dl Vladimir Voronin s-a vazut silit sa obtina sprijinul Moscovei, care controleaza o parte din voturile moldovenilor prin intermediul unui partid pro-rus si are o parghie politica puternica prin regiunea separatista Transnistria. Pe data de 18 martie, presedintele RM a vizitat Moscova pentru a semna un document care sa permita Rusiei sa-si perpetueze prezenta militara in Transnistria. Cu toate acestea, a doua zi, diplomatii moldoveni incercau sa-i convinga pe partenerii lor din Vest ca apropierea de UE nu va fi compromisa. „Indata ce vor trece alegerile, vom continua dialogul cu voi”, ii asigurau ei.
Sa fi actionat oare Rusia mana in mana cu serviciile secrete si de politie ale RM pentru a constrange regimul lui Voronin sa abandoneze veleitatile sale pro-vestice? Serviciile occidentale de inteligenta retin aceasta ipoteza. Despre posibilitatea unor incidente violente se stia inainte de alegeri. La Chisinau, „eminenta cenusie” a dlui Vladimir Voronin, tanarul Mark Tkaciuk, avansa, de asemenea, teoria pistei rusesti. Nu in mod public, ci doar in conversatiile sale cu europenii. Rolul Rusiei? „N-am nicio indoiala”, ni se confeseaza acest consilier apropiat al presedintelui.
Iata esenta rationamentului sau: „Serviciile secrete ruse nu-l vor ierta niciodata pe presedintele Voronin” pentru apropierea sa de Statele Unite. Nici pentru ca a refuzat, in 2003, un plan rusesc de reglementare a conflictului din Transnistria. Nici pentru ca a inceput o apropiere de UE. Si daca politia are pumnul prea greu, asta pentru ca o parte din serviciile de securitate ale RM, sustinute de aripa „conservatoare” a PCRM, a incercat sa-si pastreze pozitia. Si inabusa din fasa orice pornire pro-occidentala in curs de aparitie. Dl Tkaciuk strecoara ideea ca nu are „prea multa incredere” in ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, „care ar putea fi demis in curand”. Aceste explicatii au avantajul de a-l spala pe dl Voronin de toate suspiciunile si de a-i permite sa ceara in continuare ajutoare financiare europene pentru a putea „rezista” presiunilor rusesti. Iata de ce explicatiile respective sunt respinse de Opozitia din Moldova. „Violenta a fost provocata intentionat de catre agentii Puterii. „Este imposibil ca Voronin sa nu fi fost amestecat in toate acestea, opineaza Vlad Filat. El a cautat ca prin aceste violente sa discrediteze Opozitia”.
Moldova este sub presiunea unei crize politice. Dl Voronin a renuntat sa mearga la Summitul „Parteneriatului Estic” al UE. De asemenea, el a retras tara sa de la apropiatele manevre NATO. Europa a reactionat de o maniera ezitanta la evenimentele din Moldova. SUA sunt prea retrase. Potrivit expertilor si diplomatilor care monitorizeaza regiunea, acest vid „este in avantajul Rusiei”.
Natalie Nougayrède, trimis special la Chisinau
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
