Timpul.md

Comentariu 28 Iulie 2019 | 03:47

Să facem deosebire între eliberare şi ocupaţie

Pe parcursul a 70 de ani am tot auzit tot felul de declaraţii: noi v-am eliberat de sub jugul fascist, de sub „jugul românilor”. Sunt nişte neadevăruri spuse de cei care nu doresc să ne cunoască istoria adevărată, cultura, limba, dar şi de mulţi băştinaşi, la care minciuna repetată de sute de ori de propaganda sovietică a prins rădăcini adânci... „Eliberatorii” nu spun însă că tot ei ne-au ţinut în supuşenia regimului comunist, jugul căruia a fost mult mai greu, deoarece s-a soldat cu exterminarea a sute de milioane de oameni nevinovaţi. Comisia Cojocaru, care a lucrat în arhive şi a depistat crimele comunismului pe teritoriul Moldovei, a dezvăluit esenţa regimului comunist de ocupaţie, pe care în niciun caz nu-l putem numi regim de eliberare. Pe timpul României regale, în Basarabia n-au fost împuşcaţi cetăţenii fără judecată, cum au făcut-o kaghebiştii sovietici. Într-un cuvânt, la 28 iunie 1940 şi în 1944 a avut loc ocuparea Basarabiei de către Armata Sovietică.

În acest context, decizia Curţii Constituţionale de a califica drept anticonstituţional Decretul preşedintelui interimar M. Ghimpu cu privire la ziua de 28 iunie 1940 ca zi a ocupaţiei Basarabiei de către sovietici este o ruşine. Nu este clar ce are Curtea cu aceste probleme, deoarece chestiunile ce ţin de război, eliberare, ocupaţie etc. sunt mai mult politice şi ştiinţifice. Mai ales că, după o analiză minuţioasă, şi-au spus deja cuvântul oamenii de ştiinţă, Academia. Curtea Constituţională şi-a depăşit prerogativele şi, prin acţiunile ei, s-a dovedit a fi o organizaţie politică. Am fost martor ocular al fenomenului ocupaţiei. Curtea Constituţională poate lua orice decizie, dar ea nu poate schimba adevărul.

Mă adresez deputaţilor din Parlament şi liderilor Alianţei, în calitatea mea de preşedinte al unei organizaţii de pensionari, de ex-preşedinte al Ligii pedagogilor din Moldova, dar şi cu autoritatea mea de om de ştiinţă. În campania electorală, toţi aţi promis că veţi pune interesele naţionale mai presus de toate şi că veţi da dovadă de demnitate naţională. Judecând după atitudinea pe care aţi luat-o faţă de Decretul preşedintelui interimar al republicii cu privire la ziua de 28 iunie 1940, unii dintre dumneavoastră nu prea vă respectaţi promisiunile.

Decretul conţine un adevăr istoric. De ce nimeni în ultimii 20 de ani de independenţă n-a avut curajul de a le reproşa ceva celor care sărbătoreau această zi? Toţi erau „fericiţi”, iar Rusia se bucura de ignoranţa noastră. Dacă voi, liderii partidelor democrate, nu veţi avea demnitate naţională, ce să mai vorbim de oamenii simpli! Aceştia timp de decenii au tot ascultat minciunile regimului comunist şi ale comuniştilor de astăzi, care luptă pentru interesele Rusiei.

În anul 1968 am fost declarat naţionalist. Slavă Domnului, nu m-au deportat. Dar încă pe atunci am scris despre ocupanţii sovietici. În 2006, într-o monografie m-am referit la „Începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi soarta Basarabiei”. Probabil că ministrul de Externe al Rusiei, Lavrov, n-a citit critica lui K. Marx şi F. Engels la adresa Rusiei ţariste în legătură cu ocuparea Basarabiei române în 1812, nici ceea ce a scris idolul comuniştilor V. Lenin, şi anume că Basarabia este locuită de români şi că „ţarismul este închisoarea popoarelor”. De aceea nici nu face deosebire între „eliberare” şi „ocupaţie”. Aş vrea să le aduc aminte celor care au uitat că prin eliberare se înţelege… acţiunea de a elibera şi consecinţele ei: obţinerea independenţei şi suveranităţii unei ţări, înlăturarea oprimării politice şi naţionale. Iar prin ocupaţie se înţelege luarea în stăpânire, de către forţele armate ale unui stat, a unui teritoriu a
unei ţări. Ocupaţie înseamnă cucerire, exact ceea ce s-a întâmplat în Basarabia atât în 1940, cât şi în 1944. Adevărul nu poate fi ocolit, cu atât mai mult nu poate fi muşamalizat în politică, deoarece în baza adevărului se construiesc relaţiile dintre state. Domnilor deputaţi, nu-i permiteţi lui Lavrov să se amestece în treburile interne ale R. Moldova. Lavrov şi Duma de Stat a Rusiei şi-au bătut joc nu de Ghimpu, ci de noi toţi, prin urmare nu e cazul să luaţi apă în gură, iar unii chiar să vă bucuraţi.

Lumea începe să se trezească. În satul meu de baştină, dar nu numai, la 5 aprilie 2009 circa 57% din alegatori au votat cu comuniştii. La 29 iulie 2009, rezultatele au fost în favoarea partidelor democrate. Personal, m-am aflat câteva zile printre consătenii mei şi am contribuit cum am putut la victoria forţelor democrate. Atunci când s-a constituit Alianţa, am crezut că această forţă politică ne poate salva de comunism. Am investit în Alianţă foarte mari speranţe, de aceea avem tot dreptul să vă spunem: nu ne dezamăgiţi.

Petru Tarhon, doctor habilitat, profesor
28.07.2010

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus