Timpul.md

Editorial 18 Mai 2015 | 07:00

Salvați Expedițiile Memoriei de birocrații de la București

Se spune că în perioada 1917-1918, când era guvernator militar al României ocupate de Puterile Centrale, mareșalul german August von Mackensen ar fi făcut mai multe însemnări despre români. În una din ele militarul observa că „românii sunt un popor harnic și energic, iar, în principiu, un român poate face într-o săptămână ceea ce un german poate face în două.

Se spune că în perioada 1917-1918, când era guvernator militar al României ocupate de Puterile Centrale, mareșalul german August von Mackensen ar fi făcut mai multe însemnări despre români. În una din ele militarul observa că „românii sunt un popor harnic și energic, iar, în principiu, un român poate face într-o săptămână ceea ce un german poate face în două.

Doar că după trei zile se lasă și renunță”. Nu cred că ar trebui să ne supăram pe o asemenea observație, pentru că, în principiu, ne reprezintă și n-aveam nevoie de un străin să ne spună acest lucru.

Așa s-a întâmplat și cu proiectul nostru național pentru tineret Expedițiile Memoriei, pe care l-am inițiat în 2013 și care, din lipsa unei susțineri din partea autorităților moldovenești, explicabilă din punctul de vedere al atitudinii față de Rusia și trecutul sovietic, a găsit susținere la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE al României. Doar că în acest caz, entuziasmul și susținerea n-a durat nici trei zile, pentru că după ce a susținut proiectul doi ani consecutiv, considerându-l un mare succes românesc, Departamentul în acest an nu l-a mai susținut. L-a considerat irelevant și insuficient de important pentru cauza românească. Mai pe scurt, l-a îngropat.
Programul Expedițiile Memoriei are menirea organizării unor expediţii ale tinerilor, care să se deplaseze organizat pe locurile deportărilor sovietice ale românilor, care ar oferi posibilitatea implicării tinerei generaţii în cunoaşterea istoriei noastre, în recuperarea mormintelor acelor deportaţi, a localităţilor unde au fost deplasaţi, a identificării românilor rămaşi acolo, pentru redarea unei dimensiuni de conştientizare a trecutului nostru istoric prin prisma unor experienţe personale. Într-o etapă iniţială, aceste expediţii au implicat încadrarea tinerilor de la facultăţile de istorie din Republica Moldova și România, pentru care aceste experienţe să devină parte integrantă a practicii de specialitate, pentru ca ulterior acest proces să devină unul extins la nivelul întregii societăţi şi a tinerilor care ar dori să se implice în realizarea pe timp de vară a mai multor expediţii menite să educe politic, social, profesional şi istoric sute de tineri din Republica Moldova şi România.

Din acest punct de vedere proiectul este o noutate absolută în spațiul românesc, iar principalul rezultat al acestei expediții a fost deschiderea spre comunitatea românească/moldovenească din Kazahstan. Și aici a fost sesizată deschiderea comunităţii româneşti/moldovenești spre colaborare, deschidere determinată de aşteptarea apariţiei unui astfel de proiect, acest fapt fiind menţionat încă din primele întâlniri pe care le-am avut în Karaganda, Astana, Djekazgan și Almatî. Un alt rezultat important este deschiderea spre colaborare cu Asambleea Poporului din Kazahstan (APK) și instituțiile de cercetare din Kazahstan (Institutul de Filosofie, Științe Politice și Studii Religioase, Academia de Științe, Universitatea „Bolashak”, Karaganda), precum și relațiile stabilite cu numeroși cercetători pe problema naționalităților și președinți ai mai multor asociații naționale din Kazahstan. Acest fapt a permis inițierea unui dialog important asupra problemelor naționale din Kazahstan, cu referire la comunitatea românească/moldovenească și perspective ulterioare de colaborare în domeniul cercetării acestor probleme.

Au avut loc negocieri în privința realizării unei co-producții cineaste româno-moldo-kazahe despre comunitatea românească din Kazahstan și obținerea unor materiale de arhivă importante pentru realizarea unui film documentar. Premiera filmului Expedițiile Memoriei: Basarabenii dintre Karlag și Baikonur, va avea loc luni, 18 mai, la ora 13:30, în cadrul Festivalului de Film Internațional „Cronograf”. Iar TVR difuzează în această lună patru ediții consecutive ale Expedițiilor Memoriei, realizate de echipa sa de filmare, care ne-a însoțit în Kazahstan.

De o importanță deosebită a fost dialogul interacademic, intercultural și civilizațional realizat între delegația noastră și partea kazahă, prin întâlnirile cu oficiali, studenți și profesori. Pe parcursul expediției s-au făcut referiri la relațiile dintre R. Moldova, România și Kazahstan, situația din țările noastre, s-a vorbit despre Expedițiile Memoriei și situația comunității românești/moldovenești. În același timp, a fost inițiată o dezbatere dintre studenții din cele trei țări în cadrul clubului de studenți ai Universității „Bolashak” din Karaganda. Pe parcursul întâlnirilor s-au făcut schimb de opinii asupra direcţiilor de cercetare a problemei deportaţilor şi prizonierilor de război români, constatând un şir de preocupări comune pentru istoria celor trei state. S-a stabilit un grup de lucru moldo-româno-kazah, alcătuit din cercetători, profesori și studenți, care urmează să definitiveze cercetarea asupra listelor de prizonieri români începută în cadrul primei expediții, la ora actuală partea kazahă identificând peste 11 mii de familii de prizonieri de război români aflați pe teritoriul Kazahstanului în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Listele cu numele acestora vor fi publicate într-o carte, care urmează să apară la începutul anului viitor. În acest context s-a vizitat lagărul de Prizonieri de Război şi Internaţi de la Spask unde s-au aflat peste 11 mii de români şi a cimitirului din proximitate unde au fost îngropaţi circa 900 de români.

S-a reușit semnarea unor acorduri de colaborare dintre Universitatea „Bolashak”, pe de o parte, și Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Pedagogică de Stat, care oferă posibilitatea unor schimburi academice și de cercetare între cele două părți. În timpul vizitei de cercetare şi documentare de la Karlag în localitatea Dolinka, la Muzeul Victimelor Represiunilor staliniste, considerat a fi centrul locaţiilor de deportări şi represiuni staliniste, am avut posibilitatea implicării plenare a membrilor grupului în filmări şi realizarea investigaţiilor de teren, ceea ce a determinat un impact profund asupra formării lor profesionale, mai ales printre studenţi, viitori istorici. Acelaşi lucru s-a produs şi în timpul vizitei la Cimitirul „Mamocikino”, un cimitir de femei şi copii de deportaţi şi represaţi, unde membrii grupului au participat la identificarea mormintelor de români-moldoveni îngropaţi acolo, precum și la cimitirul din localitatea Karabas, poarta de intrare în Karlag.
Proiectul s-a bucurat de un real succes şi susţinere în R. Moldova, România şi Kazahstan. Programul a pus în dialog comunităţile românilor moldoveni, reproduse în timp pe teritoriile deportărilor și deplasărilor sovietice de populație, cu tinerii din R. Moldova și România, a generat reţele de socializare, comunicare şi acţiune comună a românilor din R. Moldova, România şi Kazahstan. În acelaşi timp s-a reuşit realizarea unui dialog dintre mediul academic şi didactic din R. Moldova, România şi Kazahstan, cât şi realizarea unei comunicări dintre tinerii din cele trei state, ceea ce oferă posibilitatea de viitor a unei colaborări pe diferite segmente, o reală posibilitate de cunoaştere reciprocă între noi. Proiectul a sensibilizat autoritățile kazahe asupra problemei românilor/moldovenilor din această țară, fiind un moment de reflecții asupra istoriei sale, asupra contribuției avute de români la edificarea Kazahstanului în perioada sovietică și în perioada independenței. Sperăm ca acest lucru să contribuie la intensificarea eforturilor în cunoașterea și încurajarea reproducerii culturale și existențiale a comunității românești.
Important este că proiectul a devenit cunoscut în Kazahstan, R. Moldova şi România, generând aderenţă şi interes din partea oamenilor din mediul academic, politic, mass-media şi segmente largi ale societăţii, în special printre cei deportaţi sau rudele lor. De asemenea tot mai mulţi studenţi îşi manifestă interesul pentru a participa la proiect şi acest lucru ne încurajează să continuăm cu realizarea proiectului în anii următori.

Impactul proiectului rezultă şi din atitudinea pe care partea kazahă a simţit-o față de recuperarea istoriei unei comunităţi care se află în decădere şi descreştere. Dacă în 1989 în Kazahstan erau 33 mii de români, atunci în recensământul din 2009 se numărau mai puțin de 15 mii. Reanimarea acestei comunităţi este o datorie sacră pe care dorim să o realizăm prin continuarea acestui proiect. Realităţile constatate în Kazahstan ne arată că istoria acestor români, recuperarea comunităţilor româneşti de aici şi din alte state postsovietice, dar mai ales viitorul lor, depinde nu doar de eforturile statului român, dar şi de necesitatea asumării responsabilităţii istorice pentru soarta lor din partea R. Moldova. Mai exact, resuscitarea şi vitalitatea comunităţilor româneşti din spaţiul postsovietic ar trebui să fie rezultatul unui efort conjugat al celor două state româneşti, pentru că această unitate de acţiune ar determina nu numai o eficienţă a recuperării sale existenţiale, dar şi o claritate la nivelul unităţii interne, prin asumarea unei identităţi româneşti comune din partea celor răzleţiţi prin diferite colţuri ale fostei uniuni.

Odată finalizată etapa kazahă a Expedițiilor Memoriei, apărea necesitatea continuării studierii traseelor deportărilor și strămutărilor românilor în Asia Centrală, locațiile de aici fiind descoperite pe parcursul efectuării Expedițiilor Memoriei II în sudul Kazahstanului. Atunci am aflat că în regiunile mai la sud de Kazahstan s-ar afla o numeroasă comunitate românească, în special în Kârgâzstan și Tadjikistan. Ca primă destinație pentru realizarea acestei etape am ales Kârgâzstan, una din zonele cu cea mai numeroasă prezență românească din regiune ca rezultat al numeroaselor valuri de deportări și strămutări în perioada 1941-1951. Potrivit recensământului din 2009, numărul românilor/moldovenilor ar fi de circa 1 000 de oameni, deși s-ar presupune că aceștia sunt mult mai numeroși. Majoritatea din ei sunt cei deportați în regiunea Siberiei, care s-au strămutat aici ca rezultat al relaxării politicilor sovietice după moartea lui Stalin, când au preferat să se mute în locuri de viață mai blânde. Alții au preferat să vină aici din regiunile dure ale Kazahstanului, în special din regiunea Kâzâl-Orda. Restul ar fi venit ca rezultat al altor politici sovietice de strămutare (deportări, serviciu militar, construcții etc.). Prin urmare, o cercetare asupra acestor locații se va face odată cu studiul în arhivele regiunii, identificarea românilor aflați acolo, recuperarea mormintelor, realizarea unor filmări pentru punerea în circulație în spațiul românesc a istoriei lor, deopotrivă prin emisiuni la televiziunile din R. Moldova și România, cât și prin realizarea unui film documentar.

Cu regret, cineva de la București (sau din altă parte) a decis că un astfel de proiect trebuie inhibat. Și pentru că noi, cei din Basarabia, suntem altfel de români decât cei de la București și nu ne lăsăm după trei zile, doresc prin intermediul ziarului TIMPUL să fac un apel către cetățenii R. Moldova și România să susțină acest proiect, pentru că urmează să ducă la bun sfârșit o misiune de recuperare a trecutului nostru istoric:

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A TINERILOR ISTORICI DIN MOLDOVA
Chişinău, str. Ion Creangă nr.1, bloc central, birou-407, MD-2069, Republica Moldova
Tel.: 373-22-358436, Fax: 373-22-358169
Cod fiscal 5365010
Banca de Economii, Filiala nr. 1
Cod BECOMD2X609
Cont curent: 22242014981330

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus