Sapte pericole si un singur argument

Campania electorala pentru alegerile parlamentare a intrat pe ultima suta de metri, dar nu putem inca vorbi, cu certitudine, care vor fi rezultatele scrutinului din 5 aprilie. Nici mult asteptatul Barometru de opinie, anuntat pentru marti, nu va lamuri definitiv lucrurile, ci va indica doar asupra unor tendinte, care se vad si asa. Una dintre ele este polarizarea electoratului in jurul a doua forte politice – „Voronin” si „Opozitia liberal-democratica” (AMN-PLDM-PL). Celelalte „partide de opozitie” fie ca nu conteaza, fie ca se identifica cu PCRM. Nu in zadar, toate tunurile comunist-pepecediste trag numai in aceste trei partide. Daca s-a ajuns la aceasta polarizare, meritul nu e numai (si nu atat) al Opozitiei, ci si (cat) al partidei Voronin. Soarta scrutinului se va decide in aceste doua saptamani care au mai ramas. Acum totul depinde de Opozitie, de prestatia si de capacitatea ei de a-si mobiliza resursele umane si de „a gestiona” corect pericolele ce o ameninta. Voi incerca in continuare sa ma opresc la unele dintre aceste pericole.

1. Pericolul intern (atacurile dintre PL, PLDM si AMN)
Tot mai mult aceste partide sunt percepute de electorat ca fiind foarte apropiate ca mesaj politic, perceptie ce a dat nastere si asteptarilor privind crearea unei coalitii de guvernare dintre aceste trei formatiuni. Impacandu-se cu situatia – adica, cu realitatea ca „ai nostri nu se pot uni” -, alegatorii acum mizeaza pe o coalizare a acestor trei partide, motiv din care ei nu admit si reactioneaza bolnavicios la orice atacuri dintre ele. Fiind, totusi, concurente electorale, „intepaturile” dintre cele trei partide sunt iminente – problema e ca aceste intepaturi sa nu degenereze intr-un razboi din care nu va avea de castigat nimeni, singurul invingator fiind Partidul Comunistilor. Caci, putin modificat, proverbul ramane valabil: trei se bat si al patrulea castiga. (Cei trei sunt AMN, PLDM, PL, iar al patrulea – PCRM, dar nu exclud ca ar putea sa castige si al cincilea…) Asadar, pericolul intern ce ameninta Opozitia liberal-democratica e insasi Opozitia liberal-democratica, si acesta poate fi evitat numai prin excluderea oricaror atacuri reciproce dinte cele trei partide.
 

2. Pericolul partidelor mici
Alt pericol ce ameninta Opozitia liberal-democratica sunt partidele mici, indiferent de pozitia lor pe esichierul politic. Experienta scrutinelor electorale de la 1990 incoace demonstreaza ca si in viitorul parlament pot accede nu mai mult de patru, cel mult, cinci partide. Anul acesta, in afara de PCRM, pot accede PLDM, PL, AMN si inca un partid (de pe stanga esichierului). Restul sunt figuranti – laturasi, mai pe moldoveneste -, al caror rol e sa disperseze electoratul si sa „rupa” voturi de la partidele cu sanse. Daca si anul acesta niciun partid de opozitie nu va lua mai mult decat comunistii, partea leului din voturile date partidelor mici se va duce, dupa distribuire, la comunisti. Iata de ce, in timpul ce a mai ramas, partidele de opozitie si presa democrata nu au o misiune mai importanta decat a-i convinge pe alegatori sa nu dea niciun vot partidelor mici, cum ar fi „Pentru neam si tara”, Conservator, Miscarea „Actiunea Europeana” etc. Lozinca acestor doua saptamani de campanie e una singura: Nu-ti pierde votul, niciun vot partidelor fara sanse!
 

3. Pericolul Rosca (pericolul rusesc)
Vladimir Socor, arhitectul si ideologul „parteneriatului dintre Voronin si Rosca”, admite ca Voronin a mers la intalnirea de la Moscova cu drapelul alb al tradarii. (Felicitari macar pentru atata, dle Socor!) Dar, Opozitia anticomunista repeta de ani de zile ca Voronin este omul Moscovei si ca Moscova are tot interesul ca anume partida rusofila a lui Voronin sa castige alegerile, fiindca numai aceasta partida ii asigura Rusiei influenta si controlul asupra RM. Ultima vizita a lui Voronin la Moscova si declaratia comuna semnata acolo de Medvedev, Smirnov si Voronin nu e un „act de tradare”, cum crede Socor, ci continuarea acelei politici de inchinare a RM Rusiei, pe care Voronin a promovat-o constant pe tot parcursul celor opt ani de domnie. Ceva timp in urma, Rosca a lansat teza ca Moscova ar promova in viitorul parlament moldovean niste forte ce ar asigura prezenta militara a Rusiei in Transnistria. Documentul semnat de Voronin la Moscova garanteaza aceasta prezenta, ceea ce inseamna ca anume Voronin, aliatul si prietenul lui Rosca, reprezinta acele forte. Rosca ar putea si de data aceasta „sa se invarta”, problema insa e alta: inteleg oare alegatorii lui Rosca (atatia cati i-au mai ramas) ca, votand pentru PPCD, ei voteaza, de fapt, pentru Voronin si pentru mentinerea armatei rusesti in RM? Opinia unora precum ca „Rosca e un cadavru politic” si nu trebuie luat in calcul mi se pare gresita. Da, Rosca este un „cadavru politic”, el insa ar putea fi „resuscitat” de Voronin si aruncat in viitorul parlament peste pragul de sase procente. De aceea, o alta lozinca a acestor doua saptamani e „Niciun vot lui Rosca, fiindca orice vot dat PPCD-ului este un vot dat lui Voronin si Rusiei”.
 

4. Pericolul Braghis („patriotii Moldovei”)
Dupa ultima „initiativa” a lui Braghis – cea de a concesiona Transnistria (de a o da in arenda) Rusiei pe o perioada de treizeci de ani – nu mai ramane nicio umbra de indoiala ca PSDM este unul dintre partidele filoruse care formeaza coloana a cincea a Moscovei in RM. Astfel, toata retorica despre democratie si independenta a acestui partid s-a risipit ca un val de fum. „Concesionarea” Transnistriei, cu tot cu armata ruseasca, bineinteles, pe 30 de ani Rusiei inseamna eternizarea prezentei militare rusesti in RM, „sub coastele” Romaniei si ale NATO. Voturile date partidului lui Braghis sunt voturi date lui Voronin si Rusiei – iata inca un adevar pe care opozitia liberal-democratica trebuie sa-l duca la mintile alegatorilor.
 

5. Pericolul Tarlev-Klimenko
Aparitia lui Tarlev in aceasta campanie electorala, pe post de „lider de partid”, este cea mai mare rusine a RM mileniului III, dar si cel mai mare test – vom afla cati moldoveni rataciti definitiv exista azi in RM. Sapte ani am scris, cu pana hohotind de ras, despre „vulturul statalitatii de la Bascalia”, despre initiativele lui patriotice de o imbecilitate totala, care frizau ridicolul. N-am sa uit niciodata ochisorii lui adanci si plini de suferinte patriotice si statale, care-l sorbeau pe presedintele Voronin… Cand „seful” l-a petrecut pe ultimul drum (politic), agatandu-i pe piept „Ordinul Republicii”, nimeni nu credea ca reanimarea lui Tarlev mai e posibila. Uite insa ca RM e plaiul minunilor! Cand a reaparut, toti au izbucnit in ras. Ierte-mi-se lipsa de modestie, dar am fost primul care l-am luat in serios si am avertizat asupra „pericolului Tarelv”. Acesta merge deschis pe mana Moscovei, cooptandu-l demonstrativ in „brigada” sa pe cel mai odios personaj politic din RM – Klimenko. Astfel, si voturile date lui Tarelv se vor duce la partida rusofila a comunistilor.
 

6. Pericolul Pavlicenco-Petrenco
Taraboiul pe care-l face in ultima vreme gruparea „proeuropeana” a lui Petrencu-Pavlicenco, trecerea deschisa a acestei grupari pe pozitia PPCD prin preluarea mesajului politic distructiv al acestuia, atacurile tot mai deschise contra Opozitiei liberal-democratice trebuie tratate cu toata seriozitatea. De ce? Pentru ca vin de pe „acelasi segment”, de la „ai nostri” si se pot gasi un procent-doua de naivi care sa creada in „inocenta” duetului Petrencu-Pavlicenco si in sinceritatea luptei acestora „impotriva coruptiei”. Dar, identificand „marii corupti” numai in sanul Opozitiei liberal-democratice, MAE joaca deschis pentru Voronin si Rosca. Ca sa intelegeti in ce consta pericolul Petrencu-Pavlicenco, cititi inca o data „Pericolul Rosca”.
 

7. Pericolul „independentilor”
Nici anul acesta in parlament nu va trece vreun „independent”. De ce, dar, s-au lansat in lupta alde Uratu, Cusnir s.a., perceputi ca fiind „democrati”, „de ai nostri”? Sa fie vorba doar de niste orgolii necontrolate sau de alt gen de tulburare a personalitatii? Ma tem ca nu… Fiti atenti la mesajul lor si va veti convinge ca speranta lor e de a recolta voturi de pe acelasi segment liberal-democratic. In conditiile cand fiecare vot va fi de aur, orice vot dat „independentilor” se va duce, iarasi, la comunisti, adica la partida controlata de Moscova. Iata de ce, si in cazul dat, lozinca e aceeasi: Niciun vot candidatilor independenti!
 

„Argumentul Dungaciu”
Personal, am insistat in repetate randuri asupra nevoii de coordonare a activitatii principalelor partide de opozitie, referindu-ma la AMN, PL si PLDM. Precum se intampla insa la noi, politicienii sunt cu mult mai destepti decat ziaristii… Iata insa ca vineri, intr-un excelent articol de analiza, publicat in TIMPUL, profesorul bucurestean Dan Dungaciu – o autoritate incontestabila in materie de sociologie – pune punctul pe „i”, spunand acelasi lucru pe care noi l-am repetat de atatea ori…
 

Citam, din articolul „Cifre, sondaje si strategii electorale”: „Niciun partid nu va reusi de unul singur ceea ce pot reusi impreuna. Nu e niciun paradox sociologic faptul ca manifestarea comuna a celor trei partide va aduce fiecaruia in parte mai multe voturi „nehotarate” decat ar putea sa acumuleze, actionand singur. Depinde doar de abilitatea lor ca pe ultima suta de metrii sa fie capabile, impreuna, sa transmita coerent acest mesaj. Aici s-ar putea juca rezultatul final de pe 5 aprilie”.