Draga Constantine, stiindu-te baiat destept si talentat, aflat mereu pe contrasens, practicand constant dificila meserie a luarii in raspar, nu m-am mirat deloc citind sambata in TIMPUL (pentru ca vineri n-am avut cand) niste randuri care ma mir ca n-au fost scrise cu vreo doua saptamani in urma. Imi permiti sa le reproduc.
Ce persoane cautate si bagate in seama ne mai simteam noi, ziaristii care sustineam Opozitia, in campania electorala, cum mai eram sunati, laudati si poftiti sa vorbim pe la tot felul de mitinguri!… Si cat de parasiti si nebagati in seama am ajuns acum! Noi, prostii, chiar incepuseram sa credem la un moment dat ca ei ne iubesc. Acum ei sunt departe, nu-i mai vedem decat la televizor, iar noi tot acolo unde eram am ramas, ca si pe timpul comunistilor. Pregatiti-va, stimati colegi, sa trecem in Opozitie, pentru ca „ai nostri”, dupa ce pun mana pe „Moldova 1”, chiar nu mai au deloc nevoie de noi.
…chiar nu mai au deloc nevoie de noi? Nu, Constantine, nu ai dreptate… Adica ai dreptate, dar cum sa-ti explic, ca esti om destept. Intelegi care-i chestia? Ei au nevoie de noi, dar nu asa cum suntem astazi, ci cum am fost ieri. Cand ajung la putere, politicienii nostri trec printr-o metamorfoza ciudata, li se modifica radical optica, vad lucrurile in dimensiuni diferite – ei se vad pe dansii mari, mari de tot, de marimea lui Goliat, biblicul, sau a lui Gulliver, iar noi aparem in ochii lor ca niste jalnici liliputani, niste catei mici si jerpeliti care hamaie, crezand ca hamaitul lor va schimba lumea.
O, muica! Iti dai seama ce mutatii groaznice au loc in psihicul unui om care ieri era un nenea Nimeni, iar acum a ajuns „domnul deputat”, „domnul ministru”, domnul presedinte”? Cum s-ar zice: de la stana – tup! – in corabia cosmica. Acestia, draga Constantine, sunt ca tiganul din proverb: cand a ajuns imparat, primul pe tat-su l-a spanzurat…
Si totusi ei au nevoie de noi, dar in calitate de propagandisti, de trompete, goarne care aduna lumea la mitinguri, periute pentru ghetele lor, culegatori de puf de pe reverele lor, jujuci care fac aport, manipulatori de constiinte, agenti de influenta, lingai, slugoi, ridicatori la fileu, numai nu jurnalisti care o iau razna, pe contrasens.
Din pacate, pentru noi, acesti politicieni au si sustinatori. Acestia ne reproseaza ba ca ne permitem sa criticam toate partidele din Alianta, ba ca le criticam numai pe unele, ori ca, in general, in aceste vremuri tulburi nu e patriotic sa scriem pe un ton critic despre „ai nostri”. Ierte-mi-se intrebarea, dar nu pot sa nu intreb: Dar care-s „ai nostri”? Dupa ce Alianta a venit la putere, mie mi-i greu sa raspund la aceasta intrebare. Tu chiar ai crezut ca „ai nostri” de ieri, dupa ce vor veni la putere, vor ramane tot „ai nostri”?
Si, totusi, sa nu ne suparam pe ei, oare nu stii vorba veche ca politicianul, cand e in opozitie, ar fi in stare sa behaiasca, daca oile ar avea drept de vot. Cand sunt in opozitie, ei ii iubesc chiar si pe jurnalisti. Nu exclud ca si pe tine te-au iubit. Cum sa nu te iubeasca, daca, fiind rugat frumos, tu ieseai la miting si declarai in fata a mii de oameni ca cea mai draga culoare a inimii tale e verdele?
… Hopa, ca mi-am consumat spatiul, dar nu am spus principalul. Dar poate nici nu mai e nevoie sa-l spun. Ce zici, Constantine, ca esti om destept?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
