SCRISOAREA ZILEI: Monumentul trebuia să fie instalat paralel cu calea ferată, îndreptat spre RUSIA, dar nu spre România

Am întrebat-o, care este programul. Mi-a răspuns, că nu este la curent.

Mi-am întrerupt tratamentul și am sosit la Chișinău.

La ora 15.40, cu un buchet de flori, eram lângă monument, care era înconjurat de vre-o 300-400 persoane, între care și deportații anunțați de către responsabilii Asociației FDDPM dle Prodan, Ivanov, Covaci și Andoni.

Acolo erau și preoții Catedralei Sf. Teodora de la Sihla în frunte cu parohul Ioan Ciuntu. Am schimbat câteva vorbe cu d-lui și m-am deplasat în față, în partea stângă a monumentului.

La ora 16.00, la microfon a ieșit moderatoarea dna Cobzarenco, care a anunțat că i se oferă cuvântul Primarului General dlui Dorin Chirtoacă.
Mitingul a început cu discursul răposatului Gheorghe Ghimpu, care în Primul Parlament a propus ca în memoria victimelor regimului comunist să fie ridicat un monument. Mai târziu, prin anul 1995, împreună cu membrii Consiliului Asociației, am instalat acea piatră cu o placă comemorativă, pe care, în grafie chirilică, a fost scris că: „Аичь се ва ынэлца ун монумент ын мемория виктимелор репресиунилор комунисте”. În anul 2001, cu ajutorul ex-primarului dlui Serafim Urechean, am instalat o altă placă în grafie latină pe aceeași piatră, unde timp de 13 ani de 2 ori, la 13 iunie și 6 iulie, ne adunam și comemoram părinții, buneii, frații și surorile, care au fost deportați în pustiurile Kazahstanului și Siberia de gheață.
Problema instalării monumentului a fost ridicată și de către răposatul dl Vadim Pirogan.

Nu o dată m-am adresat și eu cu demersuri la Primărie și la fiecare miting abordam această problemă.

În afară de aceasta, de nenumărate ori am rugat să fie numită o zi de doliu și să se numească și o stradă în numele „Deportaților”, dar, cu părere de rău, rugămintea mea a rămas numai pe hârtie.

La 13 iunie 2013, când s-au împlinit 70 de ani de la primul val al deportărilor, am organizat „Marșul tăcerii” de la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt pe strada principală a Chișinăului, pînă în Scuarul Gării Feroviare la care au participat cca 5000 persoane din toată Republica.
În fruntea coloanei, alături de noi, au mers ex-Prim-ministrul dl Vlad Filat, ex-Președintele Parlamentului Marian Lupu, Primarul Dorin Chirtoacă, mulți parlamentari, guvernanți și alte personalități.

După ce a fost ales Președintele Țării dl Nicolae Timofti, la fiecare comemorare d-lui era lângă noi, inspirându-ne o bucurie sufletească.
Anul acesta totul s-a schimbat. Pe data de 13 iunie Primarul Dorin Chirtoacă s-a purtat foarte brutal față de persoanele Partidului Liberal Reformator, strigând în gura mare: „Trădătorilor, ce, ați venit să depuneți flori?”

Dar în adresa dlui Filat cum striga că, d-lui este agentul lui Putin, că poartă ceasul pe mâna dreaptă ca și Putin. Ce importanță are, cine primul a pus ceasul pe mâna dreaptă și cine a constatat acest fapt?

Prin comportamentul dlui Chirtoacă s-a văzut educația moșului său Mihai Ghimpu, care influențează negativ asupra d-lui.
Pe data de 6 iulie curent s-a purtat urât și cu mine.

Cauza e în aceea că eu am refuzat să trec din Partidul „Alianța Moldova Noastră”, unde președinte era dl Serafim Urechean, în Partidul Liberal. Atunci dl Chirtoacă mi-a spus: „De ce nu vreți să fiți în Partidul Liberal, doar tăticul D-voastră a fost liberal?”

Da, tăticul a fost secretarul Partidului Liberal din Basarabia, a lucrat cu Ministrul Afacerilor Interne al României Ion Inculeț, care era președintele Partidului Liberal, a fost deputat în Parlamentul României, decorat cu Crucea de Aur de către regele Carol al II-lea, a fost apreciat ca un politician intelectual la nivel înalt. Musafirii familiei noastre erau Patriarhul Basarabiei Gurie, Ion Inculeț, prefectul Voia, înalți demnitari din România, preoți, profesori și alții.

Tăticul a fost educat să fie cinstit, corect și responsabil de funcțiile lui de primar al consătenilor, unde a lucrat 9 ani până la ocupația Basarabiei, apoi deportat, la 13 iunie 1941, cu toată familia și condamnat la moarte, apoi sentința schimbată la 25 ani, inclusiv 15 ani în GULAG-ul Ivdeli, 10 ani în exil în pustiurile Kazahstanului. După întoarcerea pe meleagurile basarabene și vizitând satul natal unde tot ce a construit a fost demolat, a avut insult și a stat la pat 11 ani de zile.

Pe scurt i-am povestit istoria tăticului meu și am spus că eu nu-l voi trăda pe dl Urechean.

Nu pot uita, cum Mihai Ghimpu venea la Asociația noastră, unde președinte era Gheorghe Ghimpu (eu eram vicepreședinte) și-l teroriza să trecem în partidul lui.

Gheorghe Ghimpu era un om cult, altfel educat, e o diferență mare între ei.

Săturându-se de insistențele lui Mihai, într-o zi se adresează către mine și-mi spune: „Dna Valentina, haideți să facem și noi pe baza Asociației un partid.” Eu am acceptat și la Congres am înființat Partidul Național Român, unde Gh. Ghimpu a fost ales președinte, iar eu și Ion Buga – vicepreședinți.

După decesul lui Gheorghe Ghimpu, am convocat Congresul al II-lea pentru alegerea președintelui. Înainte de începerea Congresului Mihai Ghimpu mă roagă ca eu să vorbesc cu câțiva delegați din raioane ai Congresului să-mi înainteze la funcția de președinte al partidului candidatura mea, apoi eu să refuz în favoarea sa. Câteva persoane cu care am vorbit categoric au fost împotriva lui M. Ghimpu. Atunci eu am vorbit cu Deonis Guțu și am propus de înaintat candidatura lui Ion Buga, care a și fost ales președinte.

Dezvelirea monumentului din data de 23 august curent s-a efectuat de către Primarul Dorin Chirtoacă, sculptorul Iurie Platon și moșul Primarului Mihai Ghimpu, care nu ajungea să dezlege un nod, fiind de statură joasă. Atunci a înjurat, a dat din mână și s-a întors.

Mai mare prostie decât acea pe care a arătat-o Primarul Dorin Chirtoacă cred că nu se va mai repeta.

În primul rând, că n-a invitat conducerea de vârf a Republicii, în al doilea – că la dezvelire n-a participat nici un deportat, în al treilea – că nu mi s-a oferit cuvânt mie ca președinte al Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, în al patrulea rând – că Monumentul nu este al deportaților, ci al familiei Ghimpu. Ca să spui așa ceva, trebuie să fii bolnav…

De la microfon Chirtoacă a anunțat că el a invitat pe toți prin poșta electronică.
Eu atunci am spus cu voce tare că, conducerea de vârf n-a fost invitată. Chirtoacă a spus că adică dl Eugeniu Tomac a putut să vină tocmai din România, dar ăștia n-au putut veni?
Dl Tomac, dacă nu avea invitație oficială, nu venea nici d-lui, deoarece este o persoană cultă, am avut onoarea să-l cunosc în august 2011, când dlui m-a primit în audiență la București.

Este un proverb moldovenesc că: „Nepoftitul scaun n-are.”
Chirtoacă mie nu mi-a oferit cuvântul, ceea ce i-a indignat pe mulți deportați.
Cineva din împrejurul meu îmi spunea, de ce nu i-am invitat eu pe Președintele Nicolae Timofti și pe Prim-ministrul Iurie Leancă să stea alături de mine. Lumea este naivă, nu înțelege ce se permite și ce nu.

Eu cred că, dacă monumentul este al familiei Ghimpu și nu este al deportaților, noi, cum n-am avut monument până acum, nu-l vom avea și în viitor, și cum ne adunam la piatra cea din Scuarul Gării Feroviare, așa ne vom aduna și în viitor, da Chirtoacă cu moșu-său Mihai n-are decât să depună flori la monumentul „Trenul Durerii”, după cum l-au numit.

La început, când s-a discutat proiectul la Primărie, din 25 de persoane, de la deportați am fost numai eu, una singură din toată comisia. Desigur, când dl Grozavu a spus că acest proiect este cel mai reușit și s-a pus la vot, eu am fost împotrivă, câteva persoane s-au abținut. Și totuși acest proiect a fost aprobat. Când priveai fotografia monumentului acesta semăna cu un crocodil. Eu de mai multe ori m-am adresat la Primărie să găsească un alt proiect, care ar reda realitatea, fiindcă pe noi mașina comunistă, exprimată in sculptura monumentului, nu ne-a măcinat. Noi am suferit, am înghețat, am dus foamete, umilință și totuși o parte am rămas în viață și ne-am întors pe meleagurile natale, de unde din nou am fost alungați din satele și orașele băștinașe.

Am suferit batjocură, am stat și în închisorile comuniste.

Văzând că nu este nici o reacție din partea Primăriei și sculptorul Iurie Platon lucra asupra proiectului, am organizat o comisie din deportați, am sunat la Ministerul Culturii cu rugămintea să mergem la atelierul sculptorului și pe loc să ne pronunțăm doleanțele.
Ne-am adunat. De la Ministerul Culturii a participat viceministrul dl Gh. Postică, de la Primărie dl Grozavu, care s-a exprimat, când s-au salutat, că eu îi bombardez cu scrisori.

La coada „Crocodilului” erau niște figuri mici, la care li se vedeau spatele în întregime, iar din gura lui cădeau diferite detalii de mașinărie.
I-am spus lui dl Platon să facă o schimbare de la coadă la cap, după cum se privește acum monumentul, pentru ideea noastră dl Platon mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit în fața monumentului, de față cu primarul. Am observat că lui Chirtoacă nu i-a plăcut acest gest al sculptorului.
Vă spun cinstiti, m-a bucurat faptul că totuși noi, deportații, am învins și că monumentul a fost turnat după ideea noastră. Așa că monumentul este al deportaților, și nu al familiei Ghimpu. Să stea Mihai Ghimpu cu ghimpii lui în sân, iar noi tot timpul vom spune că monumentul e al nostru, al acelora care am suferit, al acelora care au fost împușcați în GULAG-urile comuniste, al acelora care am supraviețuit.
Noi, urmașii foștilor gospodari, gospodari am rămas și suntem, dar acei care sunt din coadă de topor, tot coadă de topor rămân.
După ce au vorbit la microfon toți membrii Partidului Liberal, Chirtoacă a luat microfonul și l-a dus într-o parte, zicând, cine mai vrea să vorbească poate vorbi, chiar și dna Sturza. Eu m-am apropiat de dânsul și i-am spus: „Mulțumesc, dar ești un mincinos.”

El mi-a răspuns că, ce, îmi pare rău că n-am avut posibilitatea să-l laud pe Filat? Eu i-am spus că, dl Filat merită laudă.
Prin această acțiune ei și-au făcut platforma electorală, însă în zădar se străduiesc, deoarece lumea a înțeles cine-i M. Ghimpu.
În satul meu de baștină Ciuciuleni, raionul Hâncești, la inaugurarea monumentului, M. Ghimpu n-a fost invitat, cu toate că Primarul de Ciuciuleni este membrul al Partidului Liberal, dar au participat din Partidul Liberal Reformator dl Ion Hadârcă și Valeriu Saharneanu, din partea Partidului Liberal Democrat deputatul dl Vladimir Hotineanu și dl Leonid Bujor, consilierul dlui Prim-ministru Iurie Leancă, au mai participat 2 delegați din România și câțiva deputați.

Cu 2 zile înainte de inaugurare a fost în sat M. Ghimpu, pe care oamenii l-au huiduit și el a plecat înjurând și trântind ușile, după metoda sa. Primarul de Ciuciuleni dl Grigoraș a aderat la Partidul Liberal Reformator.

Așa o să se întâmple și în alte sate, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Permanent s-a vorbit că, costul monumentului constituie 23 ml lei, peste noapte s-au mai adăugat încă 2 ml lei, ceea ce constituie 25 ml lei. Se întreabă, de ce 25 ml lei, dar nu 23, după cum s-a spus anterior?

S-a discutat mult și despre amplasarea monumentului. În luna iunie curent, m-am adresat Primarului că postamentul nu corespunde realității. Monumentul trebuia să fie instalat paralel cu calea ferată, îndreptat spre Rusia, unde noi am fost duși, dar nu spre România, fiindcă dacă ne duceau în România, nu ajungeam în Siberia sau în Kazahstan, și monumentul avea să se privească mai bine și dinspre gară și dinspre oraș. Despre aceasta a spus academicianul Ion Ungureanu și alte persoane.

Am discutat despre aceasta și la 6 iulie curent, la mitingul de la gară, însă înzădar. Așa au dorit domniile lor, așa a și rămas.
Eu mă voi adresa către instituțiile de control, ca să se instituie o comisie, în componența căreia să fiu inclusă și eu ca specialist contabil-economist, lucrând 21 de ani ca șefă de secție la Direcția revizii și control a Ministerului agriculturii, ca să controlăm cum s-au cheltuit acei 25 ml lei.
O comparație. O gospodină are în casă un sac cu făină de grâu și o torbă cu făină de porumb. Când se ia din sac o farfurie de făină de grâu nu prea se observă, dar când din torbă se ia o farfurie de făină de porumb imediat se cunoaște.
Concluzia o faceți D-voastră.

Valentina Sturza (Scafari),
Președintele Asociației Foștilor Deportați
și Deținuți Politici din Moldova

Deportată la 13.07.1941,  arestată a 2-a oară pentru evadare  și dusă din închisoare în închisoare până la locul de destinație