Opinii și Editoriale

Securitatea statului sau a clanului?

Încălecând mârțoaga propagandistică a statalității, Voronin nu a întreprins nimic pentru a face din acest stat un armăsar din poveste, care mănâncă jăratec. El i-a prostit pe moldoveni că, dacă vor rosti de zece ori pe zi cuvântul „zahăr”, li se va face dulce în gură. Iată că de zece ori rostim statalitate, dar statul nu-i.

Ceea ce avem azi e o parodie de stat, deoarece niciun element al său nu este securizat. Voronin a vulgarizat până la tragicomic ideea de stat, transformând statul Republica Moldova într-o mare șmecherie geopolitică, într-o fabrică de bani pentru familia sa. Roșca – un alt aventurier și gangster al marilor afaceri politice moldovene – a prins șmecheria și a declarat programatic că această parodie de stat este un „proiect de succes”.

Ne-am lovit de lipsa energetică, fiindcă e un tip de securitate specifică, lipsa căreia o simți imediat – ți-a închis Moscova dimineața robinetele și seara, deja simți că ai rămas singur în fața dragostei… rusești. Există însă și alte tipuri de securitate, ce vizează domenii vitale, dar a căror lipsă o simți cu mult mai târziu, uneori peste zeci sau chiar sute de ani. Astfel se explică faptul că, precum nu există oameni realizați în viață, nu există nici state realizate. Republica Moldova e un stat deocamdată nerealizat. Explic.

Actualul stat Republica Moldova, în varianta roș-oranj, nu are o doctrină a securității sale naționale. Aceasta înseamnă că, așa cum nu există securitatea energetică, la fel nu există nici securitatea etnică (crearea „nației moldovenești”), securitatea lingvistică (crearea „limbii moldovenești”), securitatea lingvistică (crearea „limbii moldovenești” și rusificarea masivă), securitatea informațională (spațiul informațional e controlat de ruși), securitatea societății civile (controlul ONG-urilor de către guvernare), securitatea proprietății și a capitalului („exproprierile” și „naționalizările” în stil bolșevic), securitatea istorică (impunerea unei „istorii integrate” care anulează istoria românească), securitatea culturală („segregarea” spiritualității naționale în „moldovenească” și „românească”) ș.a. Lipsa acestora o simțim deja ori o vom simți-o acut peste ani și ani. Comuniștii, ajutați de o haită de buldogi de presă – renegați și mercenari cu ziua la curtea „prezidentului” – au atacat cu furie patologică în acești opt ani fireasca politică a naționalismului recuperatoriu, declarându-i pe promotorii acestuia drept „dușmani ai statalității moldovenești”. Astfel, comuniștii au făcut din Republica Moldova o entitate antiromânească ale cărei „securitate” și „suveranitate” sunt asigurate de ruși – aici e miezul problemei, aici, vorba lui Mateevici, „noi nu ne înțelegem”. Și în acest „s(t)at fără câini (dar numai cu potăi stataliste!) există realmente doar un singur domeniu bine securizat – Securitatea familiei Voronin și a Clanului roș-oranj. Iată subiectul pe care-l evită cu grijă așa-zisa presă statalistă. De aceea, cavalerii pixului murdar din această „presă” sunt atât de penibili și ridicoli prin încercările comice de a demonstra că nu slujesc Rusiei.
Așa-i matușka voastră, băieți. Alta nu aveți…

Fragment din cartea „Blestemul de a fi”, 2009

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *