Timpul.md

Comentariu 30 Decembrie 2011 | 05:56

Sfârşit de ani – sfârşit de probleme?

Republica Moldova trece de vreo doi ani de zile printr-o poveste fără sfârşit. 

Fără sfârşit previzibil. Toată lumea se întrebă: când o să se termine? Nu prea este clar ce ar trebui să se termine. Vorba lui Ostap Bender: doar pisicile nasc uşor. Republica Moldova trece printr-o serie de transformări dificile, care au început în urmă cu 20 de ani şi care nu se pot încheia foarte repede. Pe de o parte, există o aşteptare pentru „stabilitate”, aşa cum exista în perioada sovietică. Realizarea unei societăţi închise este posibilă în orice moment, asta s-a văzut destul de bine la Chişinău. Există şi oameni capabili să reproducă la o scară mai mică experienţa sovietică, există un orizont de aşteptare în această direcţie şi, mai presus de toate, există şi forţe exterioare capabile să împingă lucrurile în această direcţie.

De doi ani de zile în Republica Moldova se dă o bătălie asupra viitorului. Astfel de lupte sunt dificile şi durează multă vreme. De două sute de ani (cu un scurt interludiu), teritoriul dintre Prut şi Nistru se găseşte sub o ocupaţie militară care are drept ţintă transformarea unei populaţii autohtone în „altceva”. Un astfel de experiment nu poate să nu lase urme adânci. Anul 2011 a fost o culme a bătăliei pentru ieşirea de sub influenţa veche de 200 de ani. Chestiunea centrală a tuturor dezbaterilor şi discuţiilor din acest an a fost reprezentată de alegerea unui nou preşedinte. Puţini observatori occidentali ar putea pricepe adevărata cauză a acestor contorsiuni şi acrobaţii politice de la Chişinău.

Sfârşitul de an 2011 a venit fără un nou preşedinte şi chiar fără vreun candidat serios pentru această funcţie. Se pare că Republica Moldova este condamnată să rămână fără preşedinte ales şi în cursul anului 2012. Aritmetica voturilor din Parlament arată că sunt extrem de puţine şanse ca pe 15 ianuarie 2012 să fie ales un nou preşedinte. Singura şansă de spargere a blocajului o reprezintă alegerile anticipate - nu cred că mai există în acest moment vreo şansă reală de negociere a unui schimb de voturi. Cum nici un partid politic nu se grăbeşte în acest moment să se azvârle într-o nouă bătălie electorală se pare că Republica Moldova nu va avea un preşedinte ales în următoarele şase luni de zile.

Paradoxală este stabilitatea economică a Republicii Moldova - atâta câtă este posibilă în condiţiile crizei globale. Într-adevăr, preţurile au crescut la toate produsele şi serviciile - însă nu au depăşit în cursul anului 2011 pragul suportabilităţii, astfel încât să scoată lumea în stradă (mă refer la manifestaţii reale, fără convocare de la partid). Economia Republicii Moldova nu reprezintă un model de succes nici pe departe, însă, în comparaţie cu alte ţări, există un anumit grad de stabilitate. Iar această stabilitate este menţinută deocamdată mulţumită populaţiei care a reuşit până acum să absoarbă şocurile şi a găsit modalităţi de supravieţuire (emigraţie, economie „neagră” etc.) O concluzie posibilă ar fi că la Chişinău economia reală este prea puţin influenţată de dezbaterile politice.

Şi nu în ultimul rând trebuie spus că Republica Moldova a reuşit în 2011 să îşi păstreze deschisă uşa către integrarea europeană. Desemnată drept „elev model” (poate şi din cauza faptului că extinderea Uniunii Europene nu mai este un subiect de discuţie la Bruxelles), Republica Moldova are în continuare şanse de aderare, mai ales după depăşirea crizei din zona euro. Europenii au început să cunoască mai bine Republica Moldova, care are mari şanse să scape de calificativul „republică fostă sovietică”. Să nu uităm că circul politic de la Chişinău se regăseşte şi la Bruxelles, şi la Bucureşti. Republica Moldova a rămas românească şi în 2011: o ţară tristă, plină de umor. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus