Opinii și Editoriale

Snegur si Lucinschi, agenti electorali comunisti?

Razbate si la noi, prin curajul unor cetateni si al unor jurnalisti, cate ceva din ceea ce spun liderii comunisti la intalnirile lor de taina cu fanii ori cu alegatorii. Ultimul pe care l-am auzit a fost Papuc… Dar ii vedem si la intruniri mai putin secrete – sa ne amintim de imbatosarea belicoasa a lui Dodon la dezbaterile de la PRO TV sau de cea de kioke intepata a tovarasei Greceanai in postura penibila de aparatoare a lui Iordan la ultima ei conferinta de presa.

Ori „evolutiile” unui Petrenko sau Muntean, ale caror priviri iti dau fiori de gheata. Ca si „Omului care rade” al lui Hugo, si astora li s-a facut, ai impresia, un fel de operatie la fata, incat au ajuns sa poarte peste tot expresia „Omului care uraste”… Dar fiindca toti astia nu erau de ajuns, au trebuit sa li se mai alature doi. Scosi de la naftalina, i-am vazut la televizor starnind nori de praf alb, atunci cand strangeau mana lui Voronin ori aplaudau. Unul crede ca are garantat in istorie locul de „primul presedinte al tarii”, celalalt – de „al doilea presedinte”… Iata de ce nu mai conteaza cu desavarsire ce fac, ce spun si cum sunt folositi…

?ara e bantuita de febra electorala, Opozitia lanseaza apeluri disperate de aparare a valorilor democratice, noi, jurnalistii nu mai stim ce argumente sa gasim, ca si atatea alte mii de cetateni dornici sa faca tot ce pot in aceste cateva zile care au mai ramas pana la 29 iulie. Recunosc ca in acest context politic framantat, la un moment dat, m-am gandit ca poate ar fi cazul ca si un Snegur sau un Lucinschi sa-si ridice vocile in apararea democratiei si a Constitutiei. Si ei chiar si le-au ridicat – in sustinerea actiunii propagandistic-electorale organizate de Voronin cu ocazia „jubileului” de 15 ani ai Constitutiei… In prezidiu, un fel de staff electoral ad hoc in frunte cu Voronin, cu ministrul Justitiei, cu capul Curtii Constitutionale si cu… Mircea Ivanovici. Care a tinut si un discurs. Nu stiu ce a spus, am vazut doar ceea ce au vazut toti la televizor – un tablou idilic in care Voronin sta in capul mesei, fiind flancat de doi „svadebniie ghenerali”, aflati acolo pentru a imprima o „aura istorica” abuzului, faradelegii si crimei. Adica, am vazut cum trecutul glorios da mana cu un prezent nu mai putin glorios. O constitutie care este nesocotita 24 din 24 de ore de o banda de capiati mai primea, iata, o lovitura de gratie de la cei care se lauda ca au creat-o si adoptat-o.

Actiunea improvizata a lui Voronin a rasarit nu stiu cum brusc, din neant. Aniversarea este, de fapt, pe 29, dar a fost organizata cu o saptamana inainte, in plina campanie electorala. Au fost adusi – nu stiu cum si de unde, si nici pe ce bani – niste straini cu priviri de extraterestri, pusi sa faca la randul lor figuratie in campania comunistilor. Chiar sa nu fi inteles cei doi „presedinti” unde sunt invitati si cu ce scop, oare chiar nici unul dintre ei nu a putut sa decline invitatia, sa se prefaca bolnav? Mai ales ca i-am auzit pe amandoi, in discutii private, blestemandu-l si injurandu-l pe Voronin…

Au stiut foarte bine ce fac si unde merg, dar lasitatea i-a impiedicat sa se eschiveze. Si vanitatea, bineinteles. Cum sa lipseasca de la o sindrofie care le mai gadila orgoliile de facatori de istorie si de Constitutie?! Iata de ce istoria va comite o mare nedreptate, daca ii va pastra pentru generatiile urmatoare cu imaginea pe care si-o doresc ei… Si tot din acest considerent, trebuie memorizati si in postura aceasta, a celor scosi periodic de la naftalina, folositi pentru cauze dubioase si bagati inapoi la naftalina.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *