Statuile lui Aliev pe cele doua maluri ale Prutului

O stire tendentioasa a facut nu demult ocolul presei moldovenesti. „Fostul sef al KGB azer va avea statuie la Comrat”. Spun tendentioasa, pentru ca Heydar Aliev a fost cunoscut in lume mai degraba ca primul presedinte al Azerbaidjanului, decat ca fostul sef al KGB. Stirea corecta ar fi fost „Primul presedinte azer va avea statuie la Comrat”. Din presa aflam ca anuntul a fost facut de premierul moldovean Vlad Filat la Ialta. Carevasazica Filat face cultul KGB, se sugera in unele comentarii, de parca premierul Filat ar fi anuntat ca va instala o statuie a lui Lavrenti Beria in centrul Chisinaului…

De fapt, Vlad Filat doreste sa faca un gest de curtoazie fata de Azerbaidjan si mai ales fata de presedintele acestei tari caucaziene, Ilham Aliev, fiul lui Heydar Aliev. Azerii sunt foarte incantati de asemenea gesturi, iar dezvelirea unei statui a lui Aliev la Comrat inseamna prima caramida la temelia unei noi axe, Chisinau-Baku. Acum doi ani, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a dezvelit statuia lui Heydar Aliev in Parcul Tei din Bucuresti. Cu aceasta ocazie, presa mogulilor din Romania l-a luat peste picior pe Basescu, dand titluri in ziare de genul „Basescu inaugureaza Aleea KGB”. Oare o fi o legatura intre statuile lui Aliev din Bucuresti si Comrat? Coincidenta merita analizata.

Heydar Aliev a fost, intr-adevar, seful KGB din RSS Azera. Dar el si-a condus tara la independenta, iar dupa razboiul din Nagorno-Karabah, avand grija unui milion de refugiati, a pus bazele cresterii ei economice. Datorita afinitatilor etnice si culturale cu Turcia, Azerbaidjanul a fost atras spre orbita euroatlantica. Baku a ales acest drum si pentru ca Rusia ii sustine pe adversarii sai armeni in conflictul din Nagorno-Karabah. Ofiterii azeri sunt pregatiti in academiile militare din Turcia la standarde NATO. Cele mai mari companii occidentale sunt prezente la Baku. Azerbaidjanul a atras foarte multe investitii straine in industria sa energetica, devenind unul dintre principalii furnizori de energie pentru Occident si urmand sa devina o sursa de gaze si petrol alternativa la importurile din Rusia, asigurand astfel independenta energetica a Vestului.

„British Petroleum”, cu sprijinul fostului presedinte american Bill Clinton, a construit conducta Baku-Ceyhan, care aduce petrolul din Caucaz la Marea Mediterana prin Turcia. Din Baku la Batumi, in Georgia, exista conducta de petrol inca de pe vremea tarilor. De aici petrolul va merge cu tancurile petroliere la Constanta, in Romania. Conductele existente in Romania si tarile din fosta Iugoslavie vor fi conectate intre ele pentru a se realiza traseul Baku-Constanta-Trieste (Italia). Azerbaidjanul are foarte mari rezerve de gaze la Marea Caspica. Tot in Azerbaidjan vin pe conducta trans-caspica gazele din Turkmenistan si Kazahstan. Pentru a aduce gazele in Europa fara ca traseul viitoarelor conducte sa treaca prin Ucraina sau Rusia, Uniunea Europeana a lansat ideea Coridorului Sudic – proiectul „Nabucco”, unde si Romania e actionara prin „Transgaz”. Conducta Nabucco va pleca din Azerbaidjan prin Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, pana la Terminalul Baumgartner din Austria. Tot din Coridorul Sudic face parte si proiectul White Stream, al unui consortiu anglo-american. Conducta White Stream va pleca din Georgia pe fundul Marii Negre pana la Constanta, in Romania.

Romania, tara UE si NATO, avea doua parteneriate strategice, unul dintre care cu SUA. In octombrie, dupa intalnirea Traian Basescu – Ilham Aliev, Romania a incheiat al treilea parteneriat strategic al sau, cu Azerbaidjanul, ceea ce arata importanta deosebita a acestei tari pentru Bucuresti. Cele doua tari vor sa se realizeze cat mai repede proiectele Nabucco sau White Stream, dar si conducta Constanta-Trieste, alimentata prin Batumi cu petrol azer. Pentru aceasta, Basescu si Aliev s-au intalnit de mai multe ori. In plus, Basescu mai sustine o alta initiativa a Occidentului – de a se aduce gazele in cisterne cu gaz lichefiat pe mare, care in uzinele din porturi va fi transformat din nou in stare gazoasa pentru consumatori. Iar portul in care ar urma sa ajunga cisternele din Azerbaidjan este Constanta, al doilea port european dupa Roterdam. Aceasta inseamna diversificarea surselor de aprovizionare. Datorita parteneriatului strategic, „Socar” – compania nationala energetica din Azerbaidjan – va putea sa opereze in Romania, iar companiile romanesti de petrol si gaz vor avea acces la zacamintele azere.

Azerbaidjanul si Moldova se afla impreuna in mai multe organizatii si proiecte pro-occidentale: Parteneriatul pentru Pace al NATO; Parteneriatul Estic al UE; GUAM, o organizatie a statelor care vor sa discute la nivel de egalitate cu Rusia in cadrul CSI; Proiectul Traceca, unde se afla si Romania. Traceca, de care Basescu s-a ocupat inca pe cand era ministru al Transporturilor, este finantat de UE si vrea sa reconstituie celebrul „Drum al matasii” al lui Marco Polo – coridorul de transport China-Asia Centrala-UE, ca alternativa la ruta siberiana. Chisinaul este interesat in implicarea azerilor in Terminalul de la Giurgiulesti, dar si de investitii azere in restul RM. Terminalul de la Giurgiulesti poate fi pus in valoare de infrastructura din Romania – la Constanta se afla unul dintre principalele terminale petroliere de la Marea Neagra, Oil Terminal, si cel mai mare terminal de containere de la Marea Neagra, iar Convex este cel mai mare terminal mineralier din regiune, de unde pleaca barjele cu minereu de fier pe Canalul Dunare-Marea Neagra pana la Combinatul siderurgic din Galati, chiar langa Giurgiulesti. Tot in Portul Constanta sunt cele mai mari silozuri de cereale. Dupa cum am aflat de la sursa, azerii sunt nerabdatori sa investeasca in RM dupa schimbarea regimului Voronin. Ei cred ca pana acum economia moldoveneasca a fost blocata, iar masurile de liberalizare luate de noua Putere de la Chisinau ar duce la un salt economic fara precedent, asa cum s-a intamplat si in Georgia, intre 2005-2008. Cei de la Baku cred ca un asemenea moment e unic in istorie si vor sa intre pe piata moldoveneasca inaintea altora.

Asadar, legatura dintre statuile lui Aliev de pe ambele maluri ale Prutului este destul de limpede, iar cei care iau peste picior initiativa lui Vlad Filat in ce priveste statuia din Comrat nu ajuta interesele RM. Ironizarea instalarii statuii de la Comrat jigneste si gagauzii, autonomia lor fiind o punte a Azerbaidjanului in RM, pentru ca azerii si gagauzii vorbesc limba turca. Iar Comratul, care nu e departe de Giurgiulesti, se bucura pentru orice investitie straina, mai ales cand e vorba de fratii turcofoni de la Baku.