Timpul.md

Actualitate 26 Iulie 2018 | 07:32

STUDIU / Școala comunicării și a emoțiilor în clasele cu profil teatral

Procesul instructiv-educativ în clasele cu profil teatral prevede în mod obligatoriu și obiective ce țin de educarea aspirațiilor etice și estetice ale elevilor, ceea ce dă un sens integrator cunoștințelor generale. Educația teatrală constituie o premisă dominantă a formării unei personalități, căci însuși scopul de predare a acestor discipline este axat pe starea afectivă și complexă a elevului, dezvoltându-i capacitatea de a simți, a înțelege și a aprecia dispoziția altruistă, tandrețea și empatia. Când se afirmă că unitatea de măsură a educației este determinată de gradul de inteligență a elevului, parcă s-ar trece în umbră rolul semnificativ al sentimentelor și emoțiilor care animă cotidianul și reprezintă elementele fundamentale ale acestuia. De bine de rău, ponderea sentimentelor în succesul sau insuccesul vieții noastre este hotărâtoare. 

Formarea deprinderilor de a comunica emoțional se rezumă la trei factori. Elevul trebuie să înțeleagă sentimentele și emoțiile proprii, să perceapă sentimentele și emoțiile altora, dar și să le poată dirija și exprima, adoptându-le la situațiile trăite.

Gama trăirilor sufletești este foarte bogată și constituie câmpul afectiv al vieții noastre. Or, ele fac parte anume din panoplia materiei de studiu a disciplinei „Arta actorului”, care antrenează elevul să-și dezvolte pas cu pas atenția, memoria, reflecția, să însușească multiple noțiuni și tehnici de redare a comportamentului necuvântătoarelor și a stărilor sufletești umane.

Cele 12 sentimente și felul de exprimare a lor

Este arhicunoscut faptul că omul nu a inventat emoțiile, ci a moștenit expresia și funcția lor socială de la strămoșii săi. Cele 12 emoții de bază: bucuria, surpriza, frica, furia, tristețea, dezgustul, disprețul, disperarea, interesul, vinovăția, rușinea și dragostea au formele precise de evaluări intuitive, care indică unitățile de acțiune folosite. Deoarece corelația între afectele trăite și unitățile de acțiune utilizate permit descrierea configurațiilor-tip și caracteristicile lor fundamentale și variante, a fost posibilă o structurare ierarhică a domeniilor emoționale. Astfel, în rezultatul mai multor antrenamente și exersări creative, elevii reușesc să îndeplinească sarcinile propuse privind „simularea” adecvată a emoțiilor. De exemplu, pentru sentimentul de dragoste (cu referință la membrii familiei, școală etc.), elevii, chiar din clasele primare, folosind gesturi și mimici corespunzătoare, reușesc să redea diferite emoții și comportamente. Deși sentimentul de bucurie are conotație cu stările de încântare, plăcere, voioșie, jubilare, euforie, amuzament, elevii exprimă doar câte una din aceste stări. La fel se întâmplă și la redarea sentimentului de furie. Elevii demonstrează multitudini de aspecte comportamentale specifice acestei trăiri: revoltă, invidie, gelozie, dezgust, dispreț, ostilitate, ură, frustrare, ezitare, proastă dispoziție. Chiar dacă toate aceste expresii emoționale sunt apropiate și au un nucleu comun, copiii le exprimă în mod diferit. Starea de tristețe, care e cea mai „empatică“ afecțiune, are o gamă și mai extinsă de varietăți emoționale: alienare, izolare, singurătate, umilire, nesiguranță, jenă, regret, nostalgie, vinovăție, decepție, consternare, depresie, disperare, melancolie, necaz, mâhnire, neliniște, durere.

Aceste emoții de bază, precum și derivatele lor, reprezintă într-o accepție extinsă elementele preliminare de formare a abilităților pentru actul creativ. De la rostirea cu valență emotivă a sunetelor vocale și simulările comportamentelor specifice animalelor și păsărilor până la redarea trăirilor sufletești ale personajului dramatic, capabil să emoționeze spectatorul, e o cale lungă. Totuși nu rareori se întâmplă ca unii elevi, cărora li s-au distribuit anumite roluri, să fie inițiați încă din clasele primare cu aspecte ale măiestriei actoricești care urmează a fi însușite în clasele gimnaziale sau liceale. E foarte frumos să vezi în scenă un elev în rolul unui personaj care râde molipsitor și homeric sau plânge firesc și umilitor, fără aparențe false. Deși, în accepția convenționalului, totul e simulativ.

Fiecare copil are tiparul său psihic

Evident, că pentru a atinge revelația în materie de interpretare actoricească, elevii din clasele cu profil teatral exersează zi de zi mișcări scenice până ce obțin plasticitate și pot rosti sunete, cuvinte și fraze pentru o dicție clară și expresivă. Atare preocupări creative reprezintă ansambluri integrate de dexterități și capacități de aplicare și operare a achizițiilor în contextul artei teatrale.

Astfel, pornind de la specificul procesului instructiv educațional al disciplinelor cu profil teatral, abordarea conceptului de competență are o conotație creativ-interpretativă, deoarece, pe lângă receptarea operei literare și decodificarea caracteristicilor personajelor, elevului îi revine onorabila misiune de a juca rolul personajului distribuit, folosind tot arsenalul de abilități actoricești, pentru a plăsmui cât mai veridic chipul dramatic în scenă.

Pentru noi, profesorii de artă teatrală, anume acest obiectiv atinge semnificația de standard de performanță, care soluționează problematica evaluării școlare prin trecerea de la valorizarea a ceea ce știe elevul la cât de ingenios aplică acesta dexteritățile creative pentru realizarea scopului propus. Din perspectiva noilor concepții educaționale, cadrelor didactice li se oferă posibilități de a aprecia elevii nu prin tradiționala „notare” a cunoștințelor, ci prin promovarea unor calități avansate ale evaluării, prin crearea unui climat cu impact emoțional pozitiv, prin diminuarea stărilor de anxietate, deoarece fiecare copil are tiparul său psihic, care-i dictează comportamentul individual.

…și are posibilitatea să-și remedieze lacunele

Modul de manifestare a elevilor în actul de joc actoricesc ne permite să determinăm obiectiv gradul de realizare și nivelul de performanță de care dau dovadă cei mici. În timpul prezentării studiilor individuale, fiecare elev are posibilitatea să-și remedieze lacunele care comportă stări de insatisfacție, determinându-l să utilizeze alte modalități de redare adecvată a emoțiilor. Când se pun în lumină capacitățile creative și fantezia fiecărui elev, se creează premise de control, autocontrol și autoapreciere, oferindu-i copilului posibilitatea de a-și conștientiza posibilitățile și de a vedea în perspectivă.

Evident, nu toți elevii din clasele cu profil teatral vor deveni actori, regizori sau crainici, dar tuturor li se formează deprinderi de dezvoltare a memoriei și intuiției, de perfecționare a limbii vorbite. Acestea toate, luate împreună, formează ambianța de comunicare în viața socială. Indiferent de domeniile în care vor activa în viitor acești tineri, fiecare va înțelege că mediul social civilizat îi va solicita un mod de comportare exemplară și o comunicare verbală elevată, pe înțelesul tuturor.

Gheorghe Ursu, profesor, șeful comisiei metodice cu profil teatral a Liceului Teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi”

E foarte frumos să vezi în scenă un elev în rolul unui personaj care râde molipsitor și homeric sau plânge firesc și umilitor, fără aparențe false. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus