Timpul.md

Actualitate 31 Martie 2020 | 01:09

Suntem în război. Avem încredere în generalii noștri? Ce calități ar trebui să aibă un manager de război

 Moartea unui om este o tragedie. Moartea unui milion este doar o statistică. Atât de înfiorător sunau cuvintele unui general de tristă amintire, pe nume Iosif Stalin. Totuși, zilele următoare umanitatea va asista neputincioasă la depășirea pragului de un milion de persoane infectate cu COVID 19, iar cifra asta începe să devină tot mai mult ceea ce proclama, cinic, Stalin:

 O simplă statistică.

De la un anumit volum în sus, totul devine statistică. Sutele se transformă în mii, iar miile în milioane, confirmând formulele matematice de multiplicare. Statisticienii procesează datele existente și folosesc un procedeu numit extrapolare, pentru a estima evoluțiile viitoare ale pandemiei.

Odată testați pozitiv, pacienții încetează să fie oameni, ei devin cifre. Deși posesori de conștiință și de identitate, la fel ca noi ceilalți, ei ajung să fie procesați cantitativ, pentru a deveni, la final, banale valori în tabele Excel. Pacienții sunt evaluați doar după vârstă și rezistență genetică, alte calități cum ar fi talentul, cultura sau spiritualitatea devenind absolut irelevante, în evaluarea eligibilității, pentru acces la un ventilator. Traseul pacienților descrie un flux industrial, cu etape aparent clare, dar care însă riscă să se blocheze pentru orice lacună organizatorică, la fiecare nivel: testare, izolare, terapie intesiva, recuperare, morgă. Procesări de oameni au fost cu duiumul în istorie, unele motivate de ideologia morbidă a unor dictatori, altele doar din indiferența neputinței, cea datorată volumelor copleșitoare de victime, ca în cazul catastrofelor naturale, precum epidemiile.

Oamenii ca Stalin sunt, din fericire, puțini, zilele astea.

Însă sunt câțiva oameni care să fie de acord cu afirmația lui de mai sus. Sunt acei oameni duri, realiști și convinși de adevărurile lor. Cei inteligenți par lipsiți de empatie cu suferința umană. Sunt oameni pragmatici și reci care judecă doar cifrele, aparent insensibili, sau prea puțin afectați de victimele pe care acest război le lasă în urmă.

De acești oameni avem nevoie.

Ei sunt singurii care pot reduce, în mod obiectiv, proporțiile catastrofei prin care trecem, respectiv numărul de victime. Aptitudinile lor manageriale, numite mai familiar skills, sunt foarte necesare în efortul de limitare a consecințelor unui război atât de greu. Organizarea este un proces anevoios, a cărui dificultate a fost întotdeauna subestimată în România. Mereu am dus lipsă de organizatori buni, de oameni cu viziune și din această cauză am observat deseori că lucrăm în pierdere sau că ne-am vândut prea ieftin. Degeaba erau răzeșii viteji, dacă erau dezorganizați. Sau degeaba aveam tunuri dacă obuzele comandate nu aveau același calibru, ca în primul război mondial. Așadar, unul dintre pericolele iminente din următoarea perioadă ar putea fi generat de incapacitatea managerilor de război de a organiza corespunzător lupta. Ei au acum libertate totală, în condițiile stării de urgență, democrația este la conservă, așadar au toate pârghiile la îndemână și, implicit, nu mai au nicio scuză.

Prin declararea stării de urgență, aproape toți liderii politici au devenit de fapt mici dictatori, fiecare în țara lui. Însă, în situații de criză, liderii răspund cu capul, uneori și la propriu, nu numai la figurat. În China, deja câțiva vinovați au plătit pentru erorile lor din ianuarie. La noi nu e cazul, vor zice cei care subestimează furia poporului condus spre dezastru de lideri iresponsabili. Ceaușescu e doar ultimul contraexemplu.

Ca politician, trebuie să ai mare curaj să îți asumi acum un rol de conducător. Practic, nu prea ai cum să ieși bine din încercarea asta. Unii politicieni sunt susținuți de o foarte fragilă majoritate, alții au pierdut deja sprijinul politic al cetățenilor. Totuși, ei au acces total la resursele statelor, prezente și viitoare, pot folosi armata împotriva celor care li se opun și pot cenzura publicațiile. Mulți pretinși manageri își dau seama că situația curentă este o pălărie prea mare pentru ei și dau bir cu fugiții. La noi primul a fost domnul Cîțu, cel care a refuzat nepoliticos fotoliul de premier, în plină criză, iar ultimul a fost recentul ministru al Sănătații, Victor Costache, cel care a inventat un motiv ridicol, pentru a-și masca dezertarea, dintr-o funcție managerială, de importanță vitală. Pe lângă ei sunt destui manageri de spitale, directori și directorași, care spală putina în cele mai evidente moduri.

***

Avem nevoie de manageri buni, respectiv generali în lupta cu COVD 19. Primul front este cel sanitar, întrucât de economia distrusă sau de depresia populației arestate la domiciliu nu pare să mai aibă nimeni disponibilitate, deocamdată. Dar și atribuțiile clasice ale managerului în criză medicală trebuie adaptate la situația curentă:

1. Planificare. Asta înseamnă înainte de toate să estimezi scenarii realiste. Pentru asta trebuie să cooptezi în echipa specialiști în care să ai încredere. Apoi, împreună cu ei, să planifici ce echipamente și ce resurse umane ai nevoie, în fiecare dintre fazele scenariilor. Absolut tot, de la măști și ventilatoare, până la coșciuge și crematorii. O planificare profesionistă include și câteva scenarii de back-up (de rezervă) pentru fiecare dintre cele câteva eventualități predictibile.

2. Organizare. Asta înseamnă să începi să faci ceea ce ai planificat, la fel ca în orice alt proiect. Negociezi, comanzi, produci, primești și distribui materialele. Poți corecta din mers câteva detalii ale planificării inițiale, însă numai dacă ai capacitatea de a estima și evalua consecințele acestor schimbări, abilitate care a fost mereu veriga slabă a impulsivilor manageri români.

3. Motivare. Aici vorbim despre antrenarea oamenilor, adică despre resursa umană, indispensabilă majorității activităților. În cazul pandemiei curente, avem două mesaje. Unul pentru soldați, adică medici, polițiști, și alții care sunt acum în prima linie a luptei, iar al doilea pentru popor, pentru cetățenii de rând care stau în casă, cu sufletul la gură. Ambele mesaje trebuie să fie sincere, clare și asumate. Pierderea credibilității este fatală atât pentru cei care te susțin, cât și pentru cei care te suportă.

4. Coordonare. Managerul coordonează desfășurarea proiectului. El trebuie să se asigure de fluiditatea acțiunilor, să identifice eventualele sincope, și să-și folosească calitatea și autoritatea pentru a le desțeleni, din mers. Aici trebuie precizat că managerul este singurul care are vederea de ansamblu a proiectului său. Din acest motiv, delegarea unui activități nu-l absolvă pe manager de responsabilitatea aferentă acelei activități.

5. Control. Este ultima activitate și evident cea mai neglijată, în proiectele de pe timp de pace. În sistemele obișnuite cu raportările false, unii manageri nici nu vor să știe adevărul și s-ar îngrozi dacă l-ar afla. Controlul și supervizarea costă mult, aparent exagerat, însă ele sunt activități esențiale dacă vrei că proiectul să atingă indicatorii optimi de performanță. Controlul este un efort chinuitor, dar foarte util. Sunt riscuri mari ca rotițe mărunte ale sistemului să nu funcționeze bine din cauza lipsei de supervizare, așa cum și fraudarea bugetelor publice, pe timp de criză, este garantată în lipsa unui control eficient.

Și dacă tot am ajuns până aici, aș sugera și ce cred că nu ar trebui să faci, dacă ești politician însărcinat cu salvarea țării, pe timp de criză.

Nu minți. Nu-ți risipi eforturile pentru a-ți masca erorile. Asumarea lor îți crește credibilitatea.

Nu exagera cu cenzura. A cenzura pentru a nu crea panică înseamnă de fapt a minți prin omisiune, pretinzând că ești mai deștept decât cetățenii tăi. Chiar dacă crezi asta, nu lăsa să se vadă.

Nu abuza de putere. Tentațiile sunt mari, însă puterea ți-a fost acordată, nu ți se cuvine. În plus, puterea nu este veșnică, iar ea se pierde mai ușor decât se câștigă.

Nu da vina pe echipă. A da vina pe oamenii din subordine, mai ales, este o atitudine managerială lipsită de eleganță atât în companii comerciale, cât și în armată. Desigur, acolo vorbim de soluții corespunzătoare, cum ar fi concedierea sau curtea marțială. Oricum ar fi, un manager își asumă responsabilitatea pentru echipa lui.

Nu da vina pe noi. Noi ăștia suntem, așa înțelegem viața și așa ne comportăm. E foarte probabil să fii și tu vinovat de educația pe care am primit-o și de lipsa de omogenitate socială. Ne împărtășim cu aceeași linguriță și ne plimbăm prin pădurea Băneasa, în timpul carantinei. Nu ne poți schimba într-o zi. Deal with it!

***

Întreaga lume duce lipsă de lideri credibili, care să convingă populația că fac tot ce este omenește posibil, pentru a învinge dușmanul invizibil, COVID 19. Sunt contestați aproape toți liderii actuali, Donald Trump, Boris Johnson, chiar și Angela Merkel. Sunt criticați, de propriii cetățeni, chiar și Xi Jinping, Vladimir Putin sau Ali Khamenei, oameni care altădată erau mai presus de orice critici interne.

Imaginea eroului american, inspirată din filmele cu Bruce Willis, pare să fie capitalizată de Andrew Cuomo, carismaticul guvernator al statului New-York, noul epicentru al pandemiei mondiale. Până recent necunoscut opiniei publice internaționale, Andrew Cuomo se distinge ca un lider excelent, iar stilul sau de management al crizei este perfect adaptat modelului umanist. Omul este informat, eficient, pragmatic. Iar cetățenii au mare încredere în el. Un eventual succes al lui Cuomo, în lupta cu virusul, l-ar putea propulsa, în mod neașteptat, în poziția de candidat al Partidului Democrat, adică în pole-position pentru a-l detrona pe istovitul Trump, la alegerile prezidențiale, planificate pentru toamnă. Iată o soluție perfectă pentru pentru rezolvarea plictisitoarei competiții dintre Joe Biden și Bernie Sanders și un context în care simpaticul Andrew Cuomo are ocazia de a face saltul rapid și direct către poziția de cel mai puternic om din lume. Însă, la fel că și în cazul altor politicieni, rezultatele sale în lupta cu COVID 19 vor fi cele care vor îl vor propulsa în carieră sau care îl vor costa capul.



Cristian Lică

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus