Timpul.md

Moldova 27 Septembrie 2019 | 11:45

Tancurile lui Dodon și neutralitatea

Săptămâna trecută (n.red - 2017), premierul Filip și Secretarul General NATO au semnat un acord privind deschiderea unui oficiu NATO la Chișinău. Biroul NATO va fi unul mic format din doar patru persoane civile care vor încerca să mențină o colaborare între RM și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

După cum era de așteptat, cele mai vehemente reacții au venit din partea grupărilor finanțate direct din Federația Rusă - Dodon, Usatîi, Vlah etc. Ca întotdeauna, oamenii Moscovei din politica R. Moldova mizează pe minciuni sfruntate pentru a se poziționa ca „apărători” ai neutralității.

Dacă ne uităm un pic peste istorie, în 1994, Rusia s-a alăturat programului Parteneriatului pentru Pace și a fost de acord să continue „lărgirea și îmbunătățirea dialogului și cooperării” cu NATO. Pe 27 mai 1997 este încheiat Actul fondator NATO-Rusia prin care erau asigurate relații mutual de cooperare și securitate. În 2011, NATO și Rusia au organizat împreună un exercițiu militar aviatic „Vigilant Skies 2011”, dar și un exercițiu comun cu submarine. Cum s-a ajuns ca Rusia să organizeze exerciții militare cu NATO, iar vasalii Moscovei din Chișinău să facă scandal de la un Birou de Informare format din civili? Spre deosebire de „elitele” locale, Moscova înțelege perfect că o eventuală întărire a cooperării RM-NATO ar pune în pericol influența politico-militară pe care o exercită astăzi.

„Poziția mea e fermă și este în acord cu dorința majorității absolute a cetățenilor Republicii Moldova – noi nu vrem armate străine pe teritoriul țării noastre (oricare ar fi ele)”, declară președinte ales Igor Dodon într-o postare pe rețeaua americană de socializare Facebook.

Minciuna și manipularea sunt armele principale cu care Moscova speră să subjuge din nou acest teritoriu. Dodon ar trebui să știe câteva lucruri despre „neutralitatea” R. Moldova. Ea a fost inclusă în Constituția din 1994 ca urmare a negocierilor bilaterale (secrete) Chișinău-Moscova ca urmare a războiului ruso-moldovenesc din 1992. Înțelegerea a fost una simplă și aparent „elegantă”, noi includem neutralitatea în Constituție, în schimb, F. Rusă își retrage armata de ocupație din raioanele de est ale țării. Au trecut 22 de ani de atunci și armata F. Ruse se află în același loc. Această realitate ar trebui să servească drept lecție pentru toți cei care visează că R. Moldova ar putea avea vreodată relații bazate pe încredere și respect cu Moscova.

Teoria spune că un stat neutru este o țară suverană care își declară neutralitatea față de beligeranți (!). Un stat non-beligerant nu trebuie neapărat să fie și neutru. Drepturile și obligațiile statelor neutre sunt definite în Secțiunea 5 și 13 din Convenția de la Haga din 1907. R. Moldova fiind în stare de război cu F. Rusă, nu poate fi neutră față de aceasta. Mai mult decât atât, Convenția de la Haga, în art. 10 spune foarte clar: „Faptul că un stat neutru rezistă, chiar și prin forță la încercările de violare a neutralității, nu pot fi considerate acte ostile”.

Ce înseamnă această prevedere? Dacă mâine, R. Moldova decide să folosească forța pentru evacuarea trupelor F. Ruse care violează neutralitatea statului nostru - aceste acte nu pot fi considerate ostile.

Într-un studiu IDIS din 2006 s-a încercat explicarea argumentelor pentru menținerea neutralității: „Doctrina militară a R. Moldova se angajează să aibă un caracter strict defensiv. Experții consideră că la moment neutralitatea a fost adoptată din două motive. În primul rând, statul R. Moldova nu avea istorie militară, iar neutralitatea era văzută ca un substitut pentru o armată puternică. Neutralitatea permanentă a devenit astfel cea mai ieftină și cea mai convenabilă cale pentru a apăra suveranitatea și independența națională. Neutralitatea poate fi văzută ca o strategie de supraviețuire în cazul unui conflict major între „vecini”. Altă explicație ar putea fi că starea de neutralitate ar servi probabil ca un argument pentru retragerea trupelor și bazelor militare rusești de pe teritoriul R. Moldova”.

Lipsa unei retorici coerente cu privire la securitatea națională a dus RM în pragul unei catastrofe. Dacă evenimentele din estul Ucrainei ar avea loc mâine în RM, nu avem niciun aliat și nicio armată capabilă să apere cetățenii. Statutul de neutralitate este convenabil doar F. Ruse care ocupă în continuare teritorii din RM. El este garanția că cetățenii din RM sunt la mâna spetznazului rusesc.

Planul Federației Ruse este simplu: calea spre „pace” se poate obține doar dacă separatiștii proruși sunt înarmați până-n dinți cu „katiușe” și „graduri”, iar tu ești neutru, fără armată și fără aliați. Aceasta este adevărata miză a reacțiilor patetice emise de oamenii Moscovei din RM - să se asigure că noi nu avem aliați care să ne poată ajuta.

În primul rând, neutralitatea din Constituție poate fi încălcată doar de armatele altui stat. Este un paradox că legea supremă a R. Moldova are un articol ce trebuie respectat de alt stat. Totuși, nici un stat din lume nu recunoaște că R. Moldova este neutră. Motivul este cât se poate de evident - având tancuri rusești staționate ilegal pe teritoriul tău - stând smirna (n. red.: drepți) în fața Moscovei - cum poți spera ca alt stat să-ți recunoască neutralitatea? În al doilea rând, unicii stataliști veritabili ai R. Moldova au fost oamenii care au murit cu tricolorul în mână luptând cu rămășițele armatei sovietice. Toți care neagă războiul ruso-moldovenesc și starea de ocupație a R. Moldova sunt pur și simplu niște trădători ai intereselor statului. Misiunea lui Dodon aici este simplă - să mintă în continuare populația despre statul „neutru” care riscă să dispară la presiunea unioniștilor și să tacă mâlc despre sutele de moldoveni uciși la comanda celor care îl finanțează.

Slăbiciunea statului R. Moldova în a edifica instituții funcționale vine și de la criza identitară cu care se confruntă societatea. Fără o identitate națională nu poate exista un stat modern. Conflictul identitar a fost violent în anii ‘90 când dodoneii de atunci sperau în refacerea cu forța a URSS-ului, iar moldovenii noștri visau la un stat european, modern și capabil să le apere drepturile. Divizarea societății este ireconciliabilă. Oricâte eforturi s-ar depune, cetățenii moldoveni rusificați (etnici ruși, ucraineni, bulgari și găgăuzi) și moldovenii europeni (români) nu se vor „uni civic” niciodată. Prea mult sânge a curs, prea multe crime au avut loc pentru a mai spera că există loc de „pace”. Este regretabil că elitele noastre se concentrează exclusiv pe problemele interne ale statului și nu cer cu orice ocazie, cu orice pretext - retragerea necondiționată a trupelor de ocupație. Dacă noi, cetățenii liberi ai acestui stat, nu cerem evacuarea armatei F. Ruse să nu ne mirăm când Dodon acuză că dușmanii „vor să ne distrugă neutralitatea”.

Tentativa de scoatere a unor mormane de fier vechi, inutile - numite și „tancuri” a arătat cât de perfidă este retorica Moscovei aici. Deși se prefac că luptă pentru neutralitate, în realitate visează la tancuri sovietice și apără astfel regimul terorist, criminal și ilegal din Tiraspol care ocupă o parte a R. Moldova. Toate poziționările față de conflictul ruso-moldovenesc din '92 arată că dodoneii basarabeni servesc exclusiv interesele F. Ruse. Să arunci vina acelui război pe dorința legitimă a cetățenilor din R. Moldova de a trăi în același stat cu frații săi arată cât de departe poate ajunge un sclav al intereselor Moscovei.

Evident că misiunea dodoneilor tanchiști este simplificată pentru că elitele politice postsovietice au fost și sunt în continuare lașe și incompetente. Cum poate o clasă politică să apere interesele cetățenilor dacă nu are curajul elementar să spună un adevăr evident că o bucată din teritoriul R. Moldova se află sub ocupația armatei ruse, iar neutralitatea este o garanție că riscăm să rămânem fără aliați în eventualitatea unui nou război cu rușii.

P.S. Într-o emisiune la TV7 cu Andrei Popov, într-un sat unde s-a votat masiv cu Dodon, un cetățean moldovean a avut o replică care l-a lăsat fără reacție până și pe realizatorul emisiunii: „Alaska a fost a noastră, a rușilor”. O să spuneți că de la un caz particular nu trebuie să tragem concluzii generale. Da, nu toți etnicii ruși din R. Moldova visează la recuperarea Alaskăi, dar marea lor majoritate și majoritatea celor care l-a votat pe Dodon se autoidentifică ca ruși și punctum. Deși ideea de „unire civică” este una nobilă, realitatea de la firul ierbii arată că ea funcționează mai mult ca o armă de demobilizare și adormire a moldovenilor europeni (români) împotriva unicului dușman strategic al națiunii noastre - Armata Federației Ruse și politica imperială a Moscovei.

Poate încercăm o uniune civică a tuturor cetățenilor R. Moldova pentru a forța Moscova să-și scoată armata? Sau, uniunea civică este utilă doar pentru anihilarea moldovenilor europeni (români) care își cer dreptul lor democratic la existență într-un stat alături de frații săi?

ARHIVA TIMPUL
12.12.2016

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus