Ana Grigorevna il tragea de urechi, enervata, pe Vasile pentru cele scrise in lucrarea sa de control, in timp ce se indreptau spre biroul directorului liceului. Pe holul scolii se auzea tipatul ascutit al invatatoarei, iar urechea elevului putea fi folosita pe post de semafor rosu: „Hai la director! ?i-am spus ca te duc la director, daca nu-ti bagi mintile in cap.
Stai aici… Valentin Danilov, imi permiteti?”. Foarte calm, directorul s-a intors catre ei si intreaba ce s-a intamplat. Invatatoarea, agitata, nu-si gasea locul, ii intinde foaia cu lucrarea elevului, dar n-o lasa din mana: „I-am rugat pe toti sa scrie cate o compunere cu tema „Cum mi-am petrecut vacanta de vara”. Stiti ce scrie el? Intrebati-l”.
Directorul: Cum ti-ai petrecut vacanta de vara, Vasile?
Elevul: Prost de tot.
Invatatoarea: (intrerupandu-i) Exact asa a scris. I-am explicat ca asta nu-i doar o intrebare, dar e tema pentru compunere si iata ce a scris, poftim, preferatul vostru Vasile, din clasa a 5-a.
Indreptandu-si ochelarii, ea da citire mai departe: „August a trecut…”. Asa incepe Vasile. „Cum?”, intreaba directorul.
Invatatoarea: Punct. August a trecut. Punct. El considera ca acesta e un gand terminat. Mergem mai departe. „Tata, ca-ntotdeauna…”. Cum credeti, ce urmeaza?
Directorul: (mirat) Punct?
Invatatoarea: (sarita de pe fix) Sa fi fost macar punct. „Tata, ca-ntotdeauna, a insistat sa mergem la munte. A fost foarte bine, dar si frig, pe timp de noapte. Tata mi-a spus ca, noaptea, aerul de munte ajuta. M-am bucurat, pentru ca am dormit toate cinci zile afara sub o umbrela improvizata, simtindu-ma ca un adevarat haiducel. M-am bucurat si pentru tata, ca i-am permis sa doarma singur in cabana pentru doua locuri, deoarece imi spunea ca sufera de guturai. Lampa de langa fereastra dinspre stanca cea mare ardea toata noaptea. Imediat dupa prima seara, am inceput sa fiu salutat respectuos de dansatoarea de la clubul improvizat de pe varful muntelui, care mai deretica si noaptea prin cabanele tatilor nostri. Dupa cinci zile dormite afara, am prins a tusi. Tata, in schimb, s-a lecuit si am hotarat sa incheiem mai devreme vacanta noastra. Pacat ca nu era si mama acolo, sa-i tina lui tata de urat, ca greu i-a mai fost cu guturaiul in cele cinci nopti de la cabana”.
Directorul: Vasile a scris ultimele propozitii?
Invatatoarea: Nu, aici eu am adaugat! (respirand adanc) Va imaginati, ce se intampla la noi in scoala… De 48 de ani n-am vazut asa ceva. Cel mai groaznic este, dle director, ca aceste lucruri ar putea sa se adevereasca, iar la adunarile cu parintii voi fi nevoita sa anunt mamele despre felul in care si-au petrecut odraslele vacanta impreuna cu tatii lor.
Acum, dupa ce Ana Grigorevna isi incheiase ocarile, directorul i-a sfatuit sa se linisteasca, sa se calmeze. In tot acest timp, Vasile statea cu nasu-n pamant, dar nu intelegea ce vor invatatoarea si directorul de la dansul. In cateva secunde de liniste, care se lasase in biroul lui Danilov, Vasile, timid, a promis ca, peste o saptamana, cand vor avea de scris o compunere pe tema libera, va povesti cum s-a odihnit cu mama la sanatoriu. Ana Grigorevna a inlemnit pe loc si, intr-un strigat sincronizat cu al directorului, l-a trimis pe Vasile acasa.
Invatatoarea: Ia-ti lucrarea si pleaca! Eu cu tata-tau venim mai tarziu. (transpirata, adresandu-se directorului) Nu e asa de rea lucrarea: are si introducere, si cuprins, si incheiere… Cred ca ar trebui, totusi, sa renuntam la scrierea compunerilor pe teme libere si sa trecem la studierea complimentului indirect. Ce ziceti?
Directorul: Nu, lasa-i sa scrie mai departe ce au de scris, iar tema sa fie „Parintii – o enigma. Copiii – un adevar”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
