Timpul.md

Editorial 6 Martie 2018 | 10:35

Telefonul deștept în mâinile copiilor

Înainte de a critica anumite aspecte ce țin de tehnologia din ziua de azi, vreau să fie foarte limpede că nu critic avantajele pe care ea le oferă, ci obsesia pe care o poate crea.  

Telefoanele deștepte – cum se traduce smartphone din engleză – știu aproape orice mai bine decât noi. Mai puțin să simtă. Ele au aplicații pentru orice: dacă îți place un cântec și nu știi cine e artistul, dacă vrei să știi câți pași faci prin oraș, dacă te gândești că nu bei destulă apă. Există aplicații care îți fac viața mult mai ușoară. Aplicații care îți cheamă un taxi, care îți comandă de mâncare, care te învață cum să te tunzi.

Ne uităm ca mâțele în calendar și spunem că e altă generație, că pe noi ne depășește. Însă nu ne întrebăm de ce. De ce credem că suntem altă generație de vreme ce suntem vii și avem telefoane sau simțim nevoia de a bea apă?

Pentru că nu învățăm să căutăm aceste aplicații. Sau fiindcă nu avem nevoie de ele. Sau nu am cumpărat un abonament cu conexiune la internet. Sunt o mie de motive, dar și o mie de oameni de-o vârstă cu noi care fac lejer parte din generația smartphone. Știu ce caută și ce găsesc.

Întrebarea mea de astăzi e cât știu copiii? Au ei discernământ în folosirea telefoanelor, în instalarea diferitor aplicații? Dincolo de faptul că în curând nimeni nu se va mai descurca într-un oraș fără o aplicație cu GPS, nici măcar harta orașului nu va mai fi suficientă.

Nu ne mai observăm unii pe alții, nu vedem nimic din ce se întâmplă în jurul nostru dacă nu e filtrat de ecranul de 8 centimetri al celui mai recent telefon. Prieteniile se stabilesc acolo, standardele de frumusețe, numărul de aprecieri. O lume nu doar virtuală, dar și periculoasă pentru cei mici.
Noi suntem la o altă vârstă, până la urmă ne privește ce facem cu timpul nostru, cu realitatea noastră, dar la cei mici ar trebui să fim mai atenți. Pentru că îi schimbăm din dorința de a îi ține ocupați. Și nu în bine.

În troleibuz toți cei sub 30 de ani au căștile în urechi și ochii în telefoane. Nu văd când intră un bătrân, nu aud când sunt rugați să facă loc unui bolnav. Și acestea sunt cele mai mici neajunsuri. Cele mari ies din când în când în evidență, ca atunci când un minor e abuzat sau când un altul e îndemnat să comită fapte reprobabile.

Există o vârstă pentru a înmâna copilului primul telefon? Există un timp limitat pentru accesarea internetului de către cei mici? Am încercat să-i ajutăm să își rezolve micile întrebări fără ajutorul aplicațiilor?

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus