Tristetea dirigintei

?in sa mentionez ca am avut fericita ocazie sa invat in una din cele mai bune scoli romanesti din Chisinau. In timpurile sovietice se considera o scoala de elita, si se numea scoala nr. 11 „Ion Creanga”. La fel, trebuie sa spun ca am invatat intr-o clasa mai „selecta”. Clasa „A”. Aceasta selectare nu s-a facut doar pe baza de capacitati personale ale elevilor, dar cert este ca, la invatatura, clasa era totusi ceva mai buna decat celelalte.

Am scris despre aceste lucruri deoarece, in perioada de dupa 2002, am vazut o predilectie mai speciala a Partidului Comunist fata de clasa noastra. Am observat ca ea, intr-un fel, a fost aleasa de comunisti pe post de pepiniera de cadre noi pentru activitatea partidului. Pentru prima data, cand colegii mei de clasa au iesit in evidenta, a fost, mi se pare, anul 2003. ?in minte cum m-am intalnit atunci la Universitate cu fosta noastra diriginta. Eram deja colegi de lucru. Ea m-a intrebat in soapta: „Stelu, stii tu cine e acum noul director la Televiziunea de Stat?”. Glasul ei suna trist si ea parea destul de dezamagita. Am zis: „Nu”. „Pai e colegul tau, care a plecat dupa clasa a 8-a. Il mai tii minte?”. Atunci, am inteles de ce avea asa o stare de spirit. Toti care au studiat in acea perioada stiu ca dupa clasa a 8-a plecau, in general, doar cei mai slabi la invatatura, care erau plini de note de „3” ca Bobic de purici, iar colegul meu nu era o exceptie. Mai mult ca atat, in timpul cat a fost cu noi n-a dat dovada nici de alte calitati personale, care ne-ar fi oferit macar cea mai vaga suspiciune ca ar fi putut iesi mai in fata. Dar, ma rog, ne-am gandit ca se mai intampla minuni si se mai schimba omul.
 

Cu asta credeam ca paradoxul care leaga clasa mea si societatea moldoveneasca s-a epuizat. Dar n-a fost sa fie asa. Mi se pare ca, peste vreo doi-trei ani, am fost sunat de diriginta de clasa. Glasul ei din nou suna trist. Am auzit de la ea o intrebare deja cunoscuta. „Stelu, stii tu cine e acum ambasadorul nostru in Turcia?”. „Nu”, am spus. „Pai e colegul tau de clasa, care a plecat dupa clasa a 8-a. Il mai tii minte?”. Si din nou stiam cum sa explic tristetea din glasul dirigintei mele. Acest coleg era copia celui dintai. Mai mult. ?in minte ca m-am intalnit cu el, pe la mijlocul anilor ’90, intr-un troleibuz. Era extrem de disperat ca nu reuseste in viata. Daca nu ma insala memoria, avea niste probleme la „tehnikumul” unde invata ori dorea sa invete.
De mult timp nu mai sunt in Moldova, dar ceea ce se intampla acolo ma preocupa foarte mult. Zilele acestea, citeam noutatile de acasa. Mi-a atras atentia stirea despre investirea „noului” cabinet de ministri. Si din nou am simtit ca traiesc un sentiment de déjà vu. Imediat mi-am amintit de doamna diriginta. Mi-am dat seama ca n-am sunat-o de mult timp. M-am gandit ca o voi face neaparat in zilele urmatoare. Parca aud glasul ei trist si putin vinovat. Si stiu care va fi si prima intrebare: „Stelu, stii tu cine e noul nostru ministru al Culturii?”. Si eu ii voi raspune: „Stiu, doamna Cheibas. Insa nu trebuie sa va intristati. Nu este deloc vina Dumneavoastra. Precum nu este nici vina altor mii de diriginti si profesori din Moldova, care se uita acum la elitele noastre si le este rusine ca le-au fost candva dascali. Cred eu ca se va schimba in curand timpul si noii nostri lideri politici, cand vor selecta tanara generatie, se vor uita si in foile lor de note. Atunci poate ca vor veni totusi la putere si colegii mei de clasa, scoala, universitate, care au absolvit cu succes clasa a 10-a. Si atunci, sper, totul se va schimba”. Aceste cuvinte vreau sa i le spun dragii mele diriginte.

P.S. Deoarece pe site-ul oficial al guvernului nu este nici CV-ul si nici fotografia noului nostru ministru al Culturii, si ca sa nu-l confund cumva, i-am scris unui coleg de clasa care este un cunoscut actor si interpret de muzica din Chisinau. Reproduc raspunsul: „E chiar el! Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea cultura!”. Mi s-a parut cam trist bietul actor. Pare-mi-se ca nu-i place noul „sef”.

Dr. Stelian Manic,
University of Adelaide, Australia