Întrebarea mea era firească, deoarece acest personaj pitoresc, care după 2005 făcuse un salt mortal de la românism şi unionism la comunismul lui Voronin, a dispărut din viaţa publică, nu mai este văzut seara la ecranele televizoarelor, ca mai înainte… Mă gândeam că poate e plecat undeva peste hotare să-şi câştige o bucată de pâine… Zilele acestea însă am aflat cu bucurie că „artistul” de la „Buciumul” nu a dispărut nicăieri, că e în R. Moldova, că nu a dispărut nici legendara instituţie „Satul Moldovenesc” Buciumul (aşa o ortografiază Tătaru) şi că în fruntea ei se află ca „director general şi prim-regizor” acelaşi, la fel de legendar, Tudor Tătaru. (De aici încolo, prescurtat, TT.) Am aflat acest lucru din chiar gura lui TT care mi-a scris o scrisoare prin care cere dreptul la replică, în caz contrar mă ameninţă că voi fi invitat în instanţă. Motivul? Citez din scrisoarea lui TT: „în articolul (lui C. Tănase) se aduc acuzaţii calomnioase… care îmi lezează drepturile legitime şi reputaţia mea profesională, dar şi imaginea mea publică…”. E bine că TT şi-a amintit de existenţa unor asemenea noţiuni ca „reputaţie profesională” şi „imagine publică”. Haideţi să vedem însă cine i le-a „lezat”…

Nu-mi place să dezgrop cadavre politice. Dumnezeu cu ele

… Iată cum motivam eu de ce mi-am amintit de acest Tudor Tătaru: „Nu pentru că aş vrea să-l văd băgat la puşcărie. Dumnezeu cu el şi cu procurorul Zubco… Problema e alta. Tătaru nu este o excepţie, un caz izolat, ca el sunt mulţi, care, pentru a-şi umple guşa, au scuipat în principii, şi-au trădat colegii şi propriii părinţi, dar continuă să se menţină pe „linia de plutire”, fac politică, apar la ecranele televizoarelor şi sunt convinşi că lumea e proastă şi n-are memorie… Aşadar, în acest sens chiar aş avea de spus un cuvânt de bine despre Tătaru, pentru că s-a „lăsat la fund” şi nu mai apare la televizor, cum fac alţi nesimţiţi din „ceata” de voinici cu stea roşie în frunte, care se cred elitele gânditoare, dar sunt de fapt elitele grohăitoare ale naţiunii”.

Vreau să informez cititorii că acuzaţiile care ni le aduce TT nouă cum că, chipurile, noi ne-am fi permis informaţii calomnioase la adresa domniei sale, trebuie redirecţionate. Astfel, le recomand atât cititorilor, cât şi lui TT să citească articolul din care m-am inspirat. El se intitulează Tudor Tătaru, pasibil de puşcărie, a fost publicat pe 9 noiembrie 2010 în „Jurnal de Chişinău” sub semnătura jurnalistei Marina LIŢA. Nu ţin minte să fi citit undeva că TT a acţionat atunci în judecată publicaţia şi jurnalista respective. Recomand cititorilor să citească, totuşi, acest articol, nu vor regreta.

Legenda „beciurilor lui Tătaru”

De mai mulţi ani în Chişinău se vorbeşte că după ocuparea Basarabiei de către sovietici pe 28 iunie 1940 beciurile în care acum se află „instituţia” de… cultură Buciumul au fost transformate de ocupanţi în loc de tortură. Eu l-am auzit cu urechile mele pe TT povestind că înainte de a fi transformate în ceea ce au fost transformate beciurile au fost curăţate de scheletele celor împuşcaţi de NKVD. Despre aceasta a scris presa în repetate rânduri, subliniindu-se faptul că „în beciurile care au fost cedate de către Guvernul comunist lui Tătaru au fost torturate şi împuşcate persoanele incomode regimului comunist, astfel, la chefurile organizate de Tătaru se ţopăia pe oasele celor împuşcaţi de Stalin…”.

Buciumul a fost, dar nu a fost închis!

După căderea regimului Voronin, s-a zvonit că „beciurile lui Tătaru au fost închise”. Sunt sigur că mulţi au crezut în această informaţie, de aceea pe nimeni nu-l mai interesa activitatea „buciumistului” TT. Recomand cititorului aceeaşi publicaţie („Jurnal de Chişinău”) care pe 2 octombrie 2010 publica un articol cu un titlu care nu putea fi înţeles în două feluri – „Satul moldovenesc Buciumul” a lui Tătaru a fost lichidată… Aşadar, instituţia a fost lichidată! A fost, dar nu a fost! Dovadă, scrisoarea trimisă mie de TT. O reproducem şi în facsimil.
Cred că colegii de la „Jurnal” nu se vor supăra dacă voi reproduce integral articolul din care aflăm că „instituţia” lui TT a fost lichidată.

„Satul Moldovenesc Buciumul” a lui Tătaru – lichidată

Guvernul a decis, astăzi, lichidarea Întreprinderii de Stat „Satul Moldovenesc Buciumul”, deoarece nu a prezentat nici un spectacol în ultimii doi ani, dar a primit de la Bugetul de stat, în 2009, peste 600 de mii de lei. Mai mult, „Satul Moldovenesc Buciumul” este în acelaşi timp şi întreprindere municipală.

Focşa a informat membrii Cabinetului de Miniştri că patrimoniul nu aparţine statului, ci Primăriei municipiului Chişinău. „Nu este nicio decizie de a transmite patrimoniul statului. Procedura nu a fost dusă până la capăt şi mai degrabă a fost una politică”, a reacţionat ministrul.
„Punct, am înţeles. Cel puţin luaţi buciumul şi duceţi-l la minister”, a glumit Filat.

Ce are Filat cu Tătaru?

Recent, PLDM, partidul condus de actualul premier Vlad Filat, a înregistrat o nouă iniţiativă legislativă privind adoptarea unei legi care prevede condamnarea nazismului, stalinismului şi bolşevismului, interzicerea simbolurilor regimurilor totalitare (monumente, tancuri). Proiectul prevede crearea unui muzeu al totalitarismului, care va funcţiona în aer liber. Ţinând cont de zona în care sunt amplasate „beciurile lui Tătaru” şi în ce scopuri au fost folosite ele de către ocupanţii sovietici, considerăm că cel mai bun loc pentru un muzeu al totalitarismelor este anume acesta – locul unde acum se află aşa-zisa instituţie de cultură „Satul Moldovenesc” Buciumul, în frunte cu „artistul” Tudor Tătaru.

Nu cred că tot TT ar trebui să rămână director şi la viitorul muzeu. Dar mai ştii? Dacă şi acest muzeu va fi repartizat tot conform algoritmului, mai ştii de unde sare iepurele, pardon, directorul?…

Un fel de concluzie

Cititorii noştri îşi amintesc, cu siguranţă, de acea bucolică emisiune de la M-1, filmată în „beciul lui Tătaru”: un cămin înalt, în care pâlpâie domol focul, în faţa căminului o măsuţă rotundă, în stil ţărănesc, pe care abureşte o mămăligă cât o roată de căruţă. La măsuţă stau Voronin şi Tătaru. Tătaru, ca gazdă, toarnă vin în pahare dintr-un burlui pântecos ca dânsul, ciocnesc, râd, papă cu gura plină şi pun ţara la cale… Tătaru îl sfătuia pe Voronin cum să conducă ţara şi cum să-i pună la punct pe cei care „i-au mâncat curcanii şi i-au băut vinul”. De parcă şi curcanii, şi vinul erau munca lui… Iată de ce, îl anunţăm pe TT că-i vom oferi dreptul la replică, nu înainte însă de a afla ce crede Ministerul Culturii despre toată această poveste… neterminată.