Un copil s-a sinucis din disperare

7000 de oameni si-au parasit tara numai in anul 2007, arata statisticile oficiale. Un adolescent de 17 ani dintr-un sat din RM s-a sinucis prin spanzurare, acum o luna… Maturizat prematur, dar totusi, fragil ca un copil, infrunta greutatile unei familii intregi. Maica-sa se afla de doi ani de zile in Italia; tatal, inapt de munca, nu putea ridica nici macar o caldare de apa; o sora a baiatului era plecata la studii la Chisinau, iar alta se pregatea de bacalaureat. In aceste conditii, el era nevoit, de pe la cinci dimineata, sa duca vaca la pascut. Apoi, fugea la liceu.

Tragedia s-a produs la scurt timp dupa un alt caz ce a cutremurat intreaga republica – un individ a ucis doua femei, apoi s-a sinucis… Copilul a fost gasit strangulat intr-o casa parasita, iar expertiza legala a aratat ca el a incercat sa se salveze, dar printr-o smuncitura si-a rupt gatul, de unde i s-a si tras moartea. Totusi, ambii sinucigasi au fost inmormantati fara slujba religioasa, sub gardul aceluiasi cimitir.

De ce si-a pus capat zilelor? Parintii si rudele copilului lanseaza doar presupuneri. Motivul suicidului, explicat de MAI, a fost o cearta in familie. Totodata, Mitropoliei Moldovei i-a fost prezentat drept motiv o iubire adolescentina neimplinita. Cazul analizat mai profund, are grave implicatii sociale.

Accident ori suicid?
Avea niste maini crapate ca o bunicuta: crestea iepuri, un cal si o capra, lucra in gradina. Nu era dintre cei care se ducea acasa si se plimba prin mahala, povesteau socati profesorii la aflarea vestii tragice. Directorul liceului unde a invatat baiatul sustine ca profesorii nu ar fi crezut vreodata ca elevul lor – un copil care iubea viata – ar fi capabil de un asemenea gest: „Credeam ca a fost omorat de cineva. A facut-o inconstient, din fierbinteala. Era sociabil, un actor extraordinar, implicat in diverse spectacole scolare. Discutand cu prietenii nenorocitului copil, am aflat ca el a vrut sa faca un rau, fara sa se gandeasca la consecinte, ca un fel de protest impotriva parintilor care i-au facut o viata asa de grea. Tuturor parintilor plecati la munca peste hotare le-as spune: macar o data la trei luni vizitati-va copiii, cel putin cate o saptamana fiti alaturi de ei, ca sa va simta caldura. Macar vara veniti acasa!”…

Parintii baiatului sunt fosti pedagogi, maica-sa a activat 23 de ani in scoala. „Am fost nevoita sa plec in strainatate, cu 1500 de lei nu eram in stare sa intretin patru suflete! Barbatul o perioada a fost imobilizat la pat, a stat acasa si a avut grija de copii. O fiica studiaza la facultate si trebuie ajutata, iar alta urma sa intre anul acesta la universitate, insa din cauza acestei tragedii a fost traumatizata si acum e spitalizata. Copiii mei nu au fost nesupravegheati”, se justifica mama baiatului.

Inmormantat sub gardul cimitirului
„Era un copil sensibil, lua totul aproape de suflet. Poate ca anume la varsta asta dificila trebuia sa fiu aproape de fiul meu, care a avut atat de mare nevoie de mine? M-a ranit enorm faptul ca Mitropolia Moldovei nu ne-a permis sa-l inmormantam ca pe un crestin, in cimitir. Secretarul Mitropoliei ne-a spus ca am avea dreptul la o inmormantare crestineasca, doar daca el a fost bolnav psihic. Abia peste sapte ani, parintele are dreptul sa-i faca prohodul. Am fi putut intocmi un act fals, precum ca fiul meu a fost bolnav psihic, dar nu m-a lasat inima. Numai Cel de Sus stie de ce a decis sa moara si numai in puterile Lui e ca baiatul sa se ridice la lumina ori sa ramana in intuneric”, spune femeia. A fost un om credincios, nu se culca nici intr-o seara pana nu-si facea cruce sau fara sa spuna „Tatal nostru”. Mergea la biserici si manastiri, citea Biblia. „A avut un moment de slabiciune. Lipsa mea din familie a fost fatala. A suferit si din cauza despartirii cu prietena – de fapt, se adunasera mai multe dureri. Toate greutatile din gospodarie erau pe umerii lui”, recunoaste ea…

Departe de parinti si lipsiti de afectiune
Psihoterapeutul Angelina Tanase crede ca aceasta drama reflecta o grava problema sociala care va afecta si viitoarele generatii. „Acest copil nu a urmarit atat moartea, cat mai mult fuga de viata si de modul in care i se prezenta aceasta. E destul de dificil sa gasim si sa intelegem motivele ce duc la o conduita autodistructiva prin blocarea instinctului de supravietuire (autoconservare) cu care ne nastem si pe care il purtam in codul genetic. Lucrurile devin si mai greu de inteles atunci cand oamenii din proximitatea baiatului afirma ca el era vesel, sociabil, harnic si talentat. Si totusi, cercetatorii au constatat ca suicidul este rezultatul unui proces mai indelungat decat pare la prima vedere si cuprinde cateva faze: o perioada in care persoana isi pune problema mortii si a necesitatii de a muri sau de a trai, apoi urmeaza etapa in care hotararea interioara este luata si se alege modalitatea, ca in final sa se ajunga la desfiintarea propriei persoane”, observa psihoterapeutul.
Cauzele externe ale unui comportament autodistructiv sunt reprezentate de mediu, de conditiile de viata, dar si de problemele din familie. „Nu e vorba de o cearta de familie. Ma refer la aspecte ceva mai profunde, la rolul familiei ce ar trebui sa protejeze si sa fie ca un scut si un mediu in care fiecare persoana – in special, copiii – trebuie sa-si gaseasca implinirea, intelegerea, dragostea si fericirea. Totodata, personalitatea unui copil ce nu primeste suficienta atentie si dragoste este afectata profund. Astfel, echilibrul lui psihic devine precar si presupune o subapreciere aproape totala, prezenta complexelor de inferioritate si credinta ca este inutil si lipsit de importanta. Copiii care se afla departe de parinti sunt lipsiti de afectiunea si grija absolut necesare dezvoltarii unei persoane armonioase si ajung sa aiba un sistem al valorilor distorsionat. Ei au convingerea ca omul cu emotiile, trairile si viata lui e mai putin valoros decat, spre exemplu, lucrurile materiale”, considera Angelina Tanase. Asadar e timpul sa invatam sa gasim alternative in solutionarea problemelor, indeamna psihologul, sa invatam sa ne identificam si sa ne exprimam trairile interioare, sa ne preocupam mai mult de lucruri pozitive si frumoase, sa ne apreciem mai mult pe noi si pe cei din jur, sa avem mai multa incredere in noi si in cei de-alaturi, in fiecare zi sa ne daruim o bucurie noua insine si celor dragi.

De ce nu pot fi iertati copiii rataciti?
Decizia Mitropoliei de a inmormanta copilul ca pe un sinucigas este corecta, cred mai multi preoti, deoarece in certificatul medical e indicata drept cauza a mortii sinuciderea, condamnata prin canoane de sfintii parinti. „De obicei, se sinucid adolescentii – din dragoste neimpartasita, din saracie, din cauza unor datorii etc. Daca se sinucide un bolnav psihic sau unul cu o maladie din cauza careia isi poate lua viata inconstient, Mitropolia nu il claseaza in aceeasi categorie. In cazul dat, copilul a actionat sub influenta unei depresii si nu am putut ignora canoanele. Se poate intampla ca sinucigasul sa-si ceara iertare in timpul actului suicidal, insa poate fi tarziu, iar noi nu avem puterea decat sa constatam pacatul”, ne-a spus prot. Vadim Cheibas, secretar la Mitropolia Moldovei. Prot. Petru Buburuz, parohul Bisericii „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Chisinau, indeamna credinciosii sa nu cada in deznadejde. „Lepadarea de Dumnezeu prin sinucidere e inadmisibila. Sa cautam radacinile pacatului si in faptele parintilor, care nu au dreptul sa-si lase copiii singuri in fata marilor probleme. Crestinii nostri au infruntat si foamete, si razboaie si s-au multumit cu bunurile ce le-a dat Dumnezeu”, a spus preotul.

Autor: Angelina Olaru