Politică

Valea, tu m-ai tradat de trei ori…

Voronin este fara indoiala un personaj remarcabil. Macar si pentru faptul ca in persoana lui avem de a face cu un adevarat narcoman al Puterii. Daca pana in 2001 era unul pasiv, dupa aceasta data s-a facut activ. La fel ca si insii atinsi de nefasta dependenta, el are nevoie mereu de doze din ce in ce mai mari. Iar atunci cand nu poate face rost de „doza”, recurge cu usurinta la inselaciuni, abuzuri si chiar crime. Iata de ce a deshumat cadavre la 5 aprilie pentru a le aduce la urne.

O alta caracteristica „inedita” a sa este modul de a actiona asupra celor din jur. Arma preferata a lui Voronin este cea psihologica. El nu adreseaza mesaje si cuvinte, el starneste emotii. Cei care privesc interviurile lui fie jubileaza, fie se umplu de ura, fie se prapadesc de ras. Indiferenti nu exista. Voronin isi deruteaza ori cucereste interlocutorii prin psihologie.

Diferenta dintre un politician de tip democrat si unul tiranoid este ca primul se vede ca o proiectie a celorlalti, al doilea ii vede pe ceilalti ca o proiectie a mintii sale. Toti incapem in lumea iluzorie a mintii presedintelui nostru, unde suntem distribuiti pe paliere strict delimitate – al „fratilor” si al „tradatorilor”. Paliere de mijloc, „centriste”, nu exista. Iar daca esti frate, esti iubit fara masura, ca tradator esti urat tot asa.

Nici jurnalistii nu scapa de aceasta categorisire. Ati auzit cum a taxat-o pe Valentina Ursu: in loc sa-i spuna ca, poate, nu a fost obiectiva, ori a denaturat lucrurile, el i-a zis: „Valea, m-ai tradat de trei ori…”. (Apropo de replica, suna ca o excelenta parodie la cunoscuta fraza a lui Cristos adresata Sfantului Petru.) Dupa acelasi mod in care divizeaza oamenii, Voronin procedeaza cu partide, tari si lideri straini, cu organisme si institutii internationale. Opozitia este „tradatoare”, Rusia (de curand) – sora.

Exista doua moduri de a te purta cu un nebun: primul este sa-i vorbesti cald, dulce zicandu-i „Napoleon, Napoleon”, al doilea este sa-l zadari, poreclindu-l „nebunu-nebunu”. Sunt cele doua abordari la care recurg Rusia, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte. Este usor de ghicit cine poate avea castig de cauza si i-ar putea lua totul.
De fapt, oricine ii cunoaste aceasta slabiciune, il poate manipula cu usurinta si Mark Tkaciuk, ca antropolog-emerit, este poate unul dintre cei mai talentati in acest sens.

Toate actiunile si intreaga orientare politica a lui Voronin decurg asadar dintr-o patima covarsitoare, pofta de Putere. Un loc aparte, in acest sens, il ocupa patriotismul lui Voronin. Nimic nu-i da un sentiment al stapanului mai puternic decat ceea ce in mintea lui a ajuns sa insemne patriotism. Este ideea-fix, un fel de pilon al mentalului sau, unul dintre cei mai mari excitanti. Am auzit unii directori de teatru, dupa ce s-au intretinut cu el, vorbind despre „ce patriot mare este Voronin”. Ati auzit la televizor franturi din frazele celor ce il felicitau cu ocazia ultimei aniversari – oamenii nu aveau pe buze decat derivatele cuvantului „patriot”…

Patriotismul este o stare ce exista intr-un om normal ca o convingere calma si profunda. In cazul structurilor dezechilibrate, acesta dobandeste accentele unei manii. Iata de ce Voronin nu este pur si simplu patriot, el este un „patriot-maniac”.

Inca una din manifestarile maniacului este „talentul” de a se vedea doar intr-o lumina buna. Daca a izbutit ceva – si Voronin evident a izbutit anumite lucruri ca sef de stat – el are minunata aptitudine de a vedea doar reusitele sale. Abuzurile, jafurile, miliardele lui Oleg – toate astea fie nu sunt vazute, fie par perfect justificate in lumina patriotismului fara margini…

Va continua (poate)
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *