Putini moldoveni au calcat vreodata cu piciorul pe Insula Lombok, un colt de rai, una din tentatiile turistice indoneziene, dar si mai putini sunt cei care stiu ca un pamantean de-al nostru a ridicat locuitorii acestei insule impotriva colonistilor olandezi. Izvoarele spun ca Vasile Mamaliga, devenit erou in Indonezia, s-a nascut in satul Pascani, la 20 mai 1865, in familia unui slujitor bisericesc, Pintilie Mamaliga. Rudele lui povestesc despre faptul ca a fost un copil istet si ager la minte.La varsta de 22 de ani, el se angajeaza la un bibliotecar evreu din Odesa, unde are ocazia sa citeasca pe saturate. Orele de lectura i-au prins bine in anii de mai tarziu, timp in care se contureaza personalitatea unui om citit si inteligent, dar si a unui aventurier de exceptie.
Prima tara straina vizitata de Vasile Mamaliga din Pascani este China, unde a lucrat un timp la vama, intr-o provincie chineza. Nu sta mult timp acolo, ci porneste pe o corabie spre arhipelagul indonezian. La acea vreme, cunostea deja trei limbi straine – engleza, chineza si olandeza -, ceea ce ii permite sa stabileasca relatii cu oameni influenti. Una din aceste persoane, entuziasmate de inteligenta basarabeanului, se dovedeste a fi englezul Jonathan Holmes, care este in relatii bune cu rajahul Ajung, seful tribului de pe Insula Lombok, vizitata rar de colonistii olandezi pentru ca se afla mai departe de centru. Interesul sporit al lui Vasile Mamaliga fata de aceasta insula a fost provocat nu doar de pitorescul acelor locuri, ci si de faptul ca era o zona bogata in petrol, el prezentandu-se ca fiind de profesie inginer minier.
La inceput, pamanteanul nostru este privit cu suspiciune de conducatorii insulei, care nu aveau prea multa incredere in „oamenii albi”. Vasile Mamaliga reuseste, insa – in doar sase saptamani! – , sa invete limba bastinasilor si sa stabileasca relatii cu membrii triburilor. Pentru a intra in gratia deplina a rajahului Ajung, Mamaliga il asigura ca va face apa sa arda. Basarabeanul, istet si curajos din fire, isi realizeaza promisiunea cu ajutorul unei scamatorii chimice, folosind o bucatica de natriu, uimindu-i astfel pe toti. Vasile Mamaliga este numit imediat prim-sfetnic si persoana de incredere a rajahului Ajung. Actiunile de mai departe ale basarabeanului sunt de-a dreptul uluitoare. El nu numai ca reuseste sa le explice locuitorilor insulei ca trebuie sa se tina impreuna si sa actioneze in comun pentru a-si putea capata libertatea, de care au fost privati de catre colonizatori, dar il convinge pe rajah sa nu mai plateasca biruri olandezilor.
In scurt timp, conducatorul Insulei Lombok incepe sa-si pregateasca supusii de rascoala. Despre aceasta se mentioneaza si intr-un raport al consulului rus Bakunin, expediat la Ministerul rus de Externe: „Rajahul Insulei Lombok si-a injghebat in graba o flota maritima, cumparand trei sau patru corabii rablagite, la pret foarte ridicat, la Singapore. Acolo, prin intermediul persoanei sale de incredere, a purtat negocieri cu reprezentantii altor puteri. Rajahul nu este impotriva sa recunoasca – bineinteles, in calitate de masura provizorie – protectoratul oricarui stat european, doar sa-i vada inlaturati pe nesuferitii de olandezi”. Imputernicit de conducatorul insulei, imbatat de ideea ca ar putea deveni suveran, fara niciun fel de supunere, Mamaliga porneste, pe cale maritima, tocmai la Singapore, de unde, cu banii dati de rajah, cumpara o corabie, arme si praf de pusca, dupa care se intoarce in Lombok cu corabia „Mandria oceanului”. In calatorie are parte de un sir de peripetii – tradari, atacuri, naufragii – ca, peste trei luni, sa ajunga in punctul sau de destinatie si sa gaseasca insula devastata.
Atata timp cat basarabeanul stabilit pe teritoriile indoneziene a fost plecat, rajahul Ajung le-a ordonat supusilor sai sa jefuiasca vasele care treceau pe langa insula, fara a face vreo exceptie pentru corabiile olandezilor. Drept revansa, la jumatatea anului 1894, olandezii organizeaza un atac asupra insulei, lasand in urma lor parjol, iar unul din fiii rajahului, pe nume Made, este luat in prizonierat, ceea ce il determina sa-si puna capat zilelor. Infuriat si dornic de razbunare, conducatorul Ajung, apeleaza la ajutorul lui Vasile Mamaliga si incepe pregatirile pentru razboi. In una din noptile lui august 1894, insularii, condusi de basarabean, ataca tabara militara olandeza. Acestia din urma organizeaza o lovitura si mai mare asupra Lombokului. Potrivit unor rapoarte rusesti, la luptele impotriva rasculatilor au luat parte patru batalioane, un escadron, patru unitati de artilerie, patru mortiere, in total – 108 ofiteri, 2270 militari de rang inferior si 1800 de ocnasi aborigeni. Batalia a durat doua luni, ca, pana la urma, insularii sa fie nevoiti sa capituleze in fata colonistilor, care au luat cu ei comorile sultanului ingropate in pamant – vreo 400 kilograme de aur si 4.200 kilograme de argint.
Peste trei luni, tradat de un apropiat de-al sau, este prins si Vasile Mamaliga, fiind arestat si condamnat la moarte. Peste putin timp, reuseste sa evadeze din puscarie cu ajutorul unei femei, care, se presupune, ar fi fost fiica lui rajah Ajung. Nu sta mult la libertate, fiind prins si intemnitat din nou. Pedeapsa cu moartea este inlocuita cu privatiune de libertate pe un termen de 20 de ani, datorita avocatului olandez Van Groot, care a reusit sa convinga judecata ca inculpatul nu poate fi condamnat pentru tradare de patrie, din simplul motiv ca nu este cetatean al Olandei. Dupa doi ani si ceva de temnita, Vasile Mamaliga este gratiat cu ocazia atingerii majoratului reginei Olandei Vilhelmina si trimis la bastina, cu conditia de a nu se mai intoarce pe arhipelagul indonezian. A ajuns la Pascani, fiind transmis din convoi in convoi. Timp de trei ani, a trait in casa fratelui sau Dumitru, pentru ca, intr-o noapte de iarna, sa dispara din nou, misterios. Intr-un raport al consulului rus din Singapore, se mentioneaza ca Vasile Mamaliga lucreaza in calitate de bucatar pe corabia „Diana”, cu care ajunge din Odesa pe insulele unde a trait momente de triumf. Aici urmele i se pierd. Se presupune ca s-a intors la fiica lui Ajung, care il astepta. In 1961, unul din ziarele de pe Insula Bali anunta decesul unei doamne in varsta de 90 de ani pe nume City Johan Maligan (basarabeanul era numit „Maligan”, in loc de Mamaliga).
Primele materiale de presa in care se povestea despre faptele eroice ale compatriotului nostru au aparut inca in anul 1895, in ziarele rusesti. Despre el au scris si presa sovietica, si chiar ziarele din Indonezia. Mai nou, este si o carte a unui scriitor din Chisinau, Rufin Gordin, care descrie aventurile lui Vasile Mamaliga, erou pentru indonezienii din Lombok si, de ce nu, motiv de mandrie pentru moldoveni.
| Pascanenii se mandresc cu legenda lor
Numele lui Vasile Mamaliga este acoperit de legenda si pentru descendentii sai. George Mamaliga, unul dintre nepotii eroului nostru, incearca sa dezvaluie adevarata personalitate a predecesorului sau. – Ce fel de ruda sunteti cu Vasile Mamaliga? – Vasile Mamaliga, Pantelimon dupa tata, nascut in 1865, 20 mai, in satul Pascani, mi-a fost unchi, pentru ca bunelul meu, Ion Mamaliga, a fost frate cu tatal lui, Petru Mamaliga, nascut tot la Pascani. – Cum ati aflat despre aventurile unchiului? – Din vorbele tatalui meu nu stiu prea multe, pentru ca el s-a nascut abia in 1908, cand mos Vasile nu mai era in Basarabia. In 1967, pe cand aveam zece ani, tin minte ca a venit o echipa de jurnalisti si au luat un interviu de la tatal meu Petru, care a povestit despre ce auzise si el de la bunelul. A trecut timpul, eu am plecat la armata, iar cand m-am intors am dat, intamplator, peste o carte in limba rusa, publicata in 1967, autorul fiind Rufin Gordin. Am citit-o si am hotarat sa aflu si mai multe despre personalitatea predecesorului meu. – Si ce ati aflat? – Am citit mai multe articole aparute in presa si m-am interesat despre ceea ce a povestit bunelul meu, ca, pana la urma, sa ajung la concluzia ca mos Vasile nu s-a ocupat cu pradatul corabiilor (asa cum au scris unele ziare). El a fost un om cu sufletul deschis, care lupta pentru adevar. Bunelul spunea ca, anume din acest motiv, cand a ajuns in Indonezia, le-a putut dovedi triburilor de acolo ca doar cu forte comune pot opune rezistenta colonistilor olandezi. El a convins insularii ca nu trebuie sa se dusmaneasca intre ei, ci, dimpotriva, sa stabileasca un scop comun. Tot de la bunelul stiu ca rajahul a avut doi feciori si o fiica, dar, pana la urma, a avut mai multa incredere intr-un om strain. Aceasta dovedeste ca Vasile Mamaliga a fost o persoana cinstita si curajoasa. – Cineva dintre rudele dvs. a incercat sa investigheze soarta lui Vasile Mamaliga? – Vasile Mamaliga nu a avut copii, dar, oricum, ma mira faptul ca, pana acum, nimeni din „mamaligari” nu a rascolit toata povestea aceasta, pentru ca mos Vasile o merita. Ma gandesc sa ma adresez la Ambasada Indoneziei, ca sa aflu mai multe despre ruda mea. Ma mai intreb de ce, daca in Indonezia el este un erou national, la noi nimeni nu stie nimic despre aventurile si faptele lui. Daca ar fi posibil, as crea si o asociatie, un muzeu sau o scoala care sa-i pastreze numele. – Ce a facut Vasile Mamaliga timp de trei ani, dupa intoarcerea de pe Insula Lombok? – Bunelul povestea ca atunci cand a venit mos Vasile acasa in viata mai era doar maica-sa. A ajuns intr-o noapte de iarna, fiind adus de un convoi. In primul rand, a intrebat de tatal sau, care nu mai era in viata. Cu toate ca s-a intors acasa, nu se simtea in oala sa, sta mereu ingandurat. Ii spunea uneori mamei sale ca se framanta deoarece a vazut o lume cu totul diferita de aceasta, un adevarat paradis, iar aici se simte ca o fiara legata, inchisa dupa gratii, care vede raiul, dar nu poate sa-l atinga. Toti cei trei ani cat a stat acasa a fost stimat de sateni si considerat un bun povestitor. Mahalaua intreaga asculta cu uimire, pana noaptea tarziu, despre aventurile sale din Insula Lombok. Mai mult, vecinii se interesau de modul de viata al aborigenilor. – Cum a disparut? – Intr-o zi de iarna, Vasile Mamaliga se intelege cu un satean sa-l duca cu sania pana la Chisinau, sub pretextul ca s-a imbolnavit. Acolo avea niste cunoscuti de pe timpurile cand lucra la Odesa, care l-au ajutat sa-si perfecteze niste acte false si sa se angajeze ca bucatar pe o corabie. El, insa, nu a plecat pe Insula Lombok, ci s-a oprit pe Insula Java, iar femeia care l-a ajutat pe Vasile Mamaliga sa evadeze din puscarie este fiica rajahului, pe nume City Johan. – Ce amintiri despre Vasile Mamaliga au mai ramas in satul sau de bastina, Pascani? – Acum n-a mai ramas nici casa lui parinteasca, nici chiar ruinele, doar locul. Cu toate acestea, localnicii se mandresc sincer cu consateanul lor, al carui nume este acoperit de legenda.
|
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
