Timpul.md

Politică 25 Decembrie 2015 | 17:00

Veaceslav Untilă: Un an dificil și fără speranțe

Pe final de an, tradiţional, se fac unele bilanţuri, se efectuează unele analize, se trag unele concluzii. Anul care pleacă în istorie, din punct de vedere politic, a fost unul extrem de dificil pentru Republica Moldova, iar consecinţele evenimentelor ce au avut loc în această perioadă le vom resimţi încă mult timp înainte.

Din start, voi spune că Republica Moldova a păşit cu stângul în anul politic 2015. Pe durata anului care se apropie de sfârșit, în paginile ziarului TIMPUL, m-am referit în câteva rânduri la gravele greşeli ce au fost comise în ultimii ani şi care au subminat parcursul european al Republicii Moldova. În special, era vorba despre lupta acerbă pentru „monopolizarea” ideii de integrare europeană între componentele din cadrul alianței de guvernare, dar și despre alte situaţii de criză, cum ar fi nealegerea preşedintelui Republicii Moldova sau instabilitatea politică legată de alegerile parlamentare anticipate din noiembrie 2010 și cele locale generale din 2011. Astăzi putem afirma că, dacă anterior au fost comise greşeli, atunci în 2015 autoritățile de la Chișinău au ratat şansa de a le repara. Din păcate, la greșelile mai vechi s-au adăugat altele noi, aprofundând şi mai mult prăpastia dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

Dacă vă amintiţi, anul politic a început cu negocierile privind crearea noii majorităţi parlamentare şi învestirea unui nou Guvern. Se părea că o misiune mai simplă nici că putea fi, deoarece, în alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, cetăţenii au pledat clar pentru continuarea cursului de integrare europeană, dându-şi votul (mai mult de jumătate) pentru partidele care se angajaseră să realizeze acest deziderat. Cu atât mai mult că şi partenerii noştri europeni ne încurajau să purcedem la constituirea unei noi coaliţii proeuropene şi la învestirea unui nou Guvern proeuropean. În context, voi aminti şi de mesajele care ne veneau constant de la Bruxelles şi din alte capitale europene, dar şi de vizita la Chişinău a unui grup de oficiali din Parlamentul European, reprezentând cele mai importante fracţiuni din PE, care ne-au îndemnat insistent să constituim o nouă coaliţie proeuropeană. Dar nu a fost să fie. Ambiţiile unor partide şi lideri pretinşi europeni, interesele personale pe care le aveau au prevalat asupra interesului naţional şi liberalii din nou au fost ţinuţi departe de guvernare, mergându-se pe formula unei coaliţii neoficiale cu comuniştii şi a învestirii unui Guvern minoritar.

Ulterior, s-a văzut că prezenţa liberalilor la guvernare nu era dorită, căci în plină desfăşurare se afla un proces ce avea să intre în istorie ca „furtul miliardului” şi care avea să afecteze grav imaginea Republicii Moldova ca stat ce aspiră cu adevărat să devină unul european, modern. De fapt, aruncând acum o privire în urmă, înţelegem perfect că acei ce instalaseră Guvernul minoritar în frunte cu Chiril Gaburici nici nu aveau nevoie ca el să se menţină în funcţie mult timp – doar atât cât a fost necesar pentru a face manevrele de bază în dosarul ce a vizat „jaful secolului”. Însă, instabilitatea politică, care era inevitabilă în condiţiile unui Guvern minoritar, de rând cu gravele prejudicii de imagine suportate de țara noastră în plan extern ca urmare a „furtului miliardului”, au zdruncinat parcursul european al Republicii Moldova.

Tabloul dezolant creat la capitolul integrare europeană avea să fie completat de lipsa de acţiune practic totală a autorităţilor, atât în plan intern, cât şi în plan extern. Astfel, contactele cu partenerii europeni, care până atunci erau destul de intense şi consistente, au fost reduse la vizite de curtoazie, iar şedinţele interne în cadrul cărora se mai pronunţa expresia „integrare europeană” au devenit nişte formalităţi impuse mai degrabă de unele obligaţiuni ce reieşeau din Acordul de Asociere, decât nişte porniri sincere de a avansa pe calea care fusese declarată prioritate naţională.
Situaţia s-a schimbat uşor în bine după revenirea liberalilor la guvernare. Am menţionat deseori acest aspect şi voi repeta şi cu această ocazie – însăşi prezenţa liberalilor la guvernare i-a determinat pe ceilalţi doi parteneri să-şi schimbe atitudinea faţă de procesele de reformă, democratizare şi integrare europeană. Însă nu ar fi corect să venim cu aprecieri exagerate în acest sens – la scurt timp, eforturile Partidului Liberal au fost substanţial compromise de noile bătălii politice în care, cu regret, s-a lăsat atrasă atât coaliţia de guvernare în general, cât şi unele partide membre ale acesteia în particular. Iar protestele de amploare care au cuprins ţara în toamna acestui an au spulberat şi ultima speranță că Republica Moldova poate avea stabilitate politică şi este capabilă să-şi urmeze traseul european. Căderea Guvernului AIE-3 a venit doar să confirme acest lucru.

Finalul anului politic 2015 a fost şi mai complicat decât începutul. Criza politică a căpătat proporţii, iar poziţiile unor partide şi politicieni au demonstrat încă o dată că integrarea europeană nu-i preocupă deloc şi că tot ce contează pentru ei sunt interesele politice, personale, de grup. Aceasta a fost încă o lovitură serioasă aplicată parcursului european şi şanselor de viitor ale Republicii Moldova.

În concluzie, cred că putem spune cu certitudine că anul 2015 a fost cel mai greu an pentru integrarea europeană a Republicii Moldova de la 2009 încoace. De fapt, putem spune că ideea de integrare europeană a fost „asasinată” de politicieni iresponsabili, ghidaţi de propriile interese. În asemenea condiţii, noi, cei din Partidul Liberal, considerăm că este de datoria noastră să facem tot posibilul ca Republica Moldova să revină pe un făgaş de dezvoltare firească și să-și continue cursul de integrare europeană.

Veaceslav Untilă, deputat, vicepreședinte al Partidului Liberal

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus