O jumatate de paine pe zi, un litru de ulei si un kilogram de zahar pe luna. Aceasta era portia romanilor, stabilita sub regimul lui Ceausescu. Puii vanduti la alimentarele comuniste aveau greutatea unui porumbel. Romanii isi faceau pile si relatii pentru a capata marfa ”pe sub mana”. Proviziile de alimente erau considerate specula si se pedepseau cu inchisoarea.

Aproape un deceniu, sub dictatura lui Ceausescu, romanii au supravietuit mancand cu portia. Pentru ca economia socialista nu functiona prea bine si Ceausescu se incapatanase sa achite in avans datoria externa, s-a impus gasirea unor solutii pentru a se face economii la buget, iar marea economie s-a facut luandu-se de la gura poporului. Painea, zaharul si uleiul se cumparau numai pe cartela si doar de la alimentarele de cartier. Rationalizarea painii a fost introdusa in 1982 si a fost pregaitita treptat de comunisti prin adoptarea mai multor legi menite sa oficializeze reducerea portiilor de mancare.

La data de 19 decembrie 1980 a aparut „Legea pentru constituirea, repartizarea si folosirea pe judete a resurselor pentru aprovizionarea populatiei”. Decretul stabilea rationalizarea consumului de alimente in functie de judet, iar cartelele la zahar si ulei erau diferentiate pe categorii de populatie. Primeau ratii mai mari cei de la orase si ratii mai mici taranii din mediul rural.

In procesul prin care Ceausescu intentiona sa reduca alimentatia romanilor la limita supravietuirii, a urmat programul stiintific creat la cererea dicatorului de specialistii din Comitetul Central. In 1982 a fost inventat ”Programul de alimentatie stiintifica a populatiei”, document care stabilea necesarul de calorii, ratiile de mancare si inclusiv standardele de greutate ale romanilor

Comunistii au concluzionat ca romanii au nevoie doar de 2.700-2.800 de calorii. Pentru asta aveau voie, anual, de cel mult: 60-70 de kilograme de carne si produse din carne, 8-10 kilograme de peste si produse din peste, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de oua, 16 kilograme de grasimi, ulei, margarina, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahar.

Prin decret, in 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar si mai redus. Romanii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte si 166 de kilograme de legume. Uleiul si zaharul se dadeau o data pe luna, ratia fiind de un kilogram.

Cartelele, modalitatea prin care comunistii controlau portiile

Limitarea consumului de alimente a fost controlata de vechiul regim prin introducerea cartelelor. Fiecare familie era arondata unui magazin din cartierul unde avea domiciliul.

Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul si cu buletinul pentru a dovedi identitatea si toate datele erau trecute pe cartela. ”Cati membrii locuiau in casa respectiva, atatia apareau pe cartela. Daca aveau chiriasi se treceau si ei. Era important sa treci datele reale pentru ca primeai alimentele in functie de cati membri apareau pe cartela. Nu puteai sa minti pentru ca se faceau verificari, exista sectoristul de cartier care stia tot si nimeni nu risca sa fie sanctionat”, povesteste Iulica Soare, o vanzatoarea de la Alimentara care functiona pe vremea lui Ceausescu pe strada Alexandru Ghica. Gestionarul magazinului calcula ce ratie revine fiecarei familii, iar alimentele erau date in baza informatiilor inregistrate la magazin si trecute in cartela.

O jumatate de paine pe zi

Pentru a induce opiniei publice impresia ca rationalizarea painii este o initiativa in folosul orasenilor, Ceausescu a dat vina pe taranii din mediul rural. In buletinele de stiri, propaganda comunista acuza taranii ca vin la oras si incarca zeci de paini in sacose pentru a le duce la tara ca sa le dea de mancare porcilor. Incepand cu 1982, orasenilor li s-a transmis prin canalele media controlate de comunisti ca vor primi paine pe cartela pentru ca taranii sa nu poata cumpara in exces. Cartelele pentru paine aveau culori diferite, de la oras la oras. Fiecare avea dreptul doar la o jumatate de paine pe zi. ”Cine venea la magazin, venea cu cartela. Fara cartela nu primea paine. Cartela avea 30-31 de rubrici, cate zile avea luna si in fiecare zi bifam cand primeau ratia”, explica vanzatoarea.

In unele judete cartele se eliberau pentru o luna, in altele pentru trei luni. Aproape un deceniu au supravietuit romanii cumparand si mancand paine cu ratia pe cartela. In decembrie 89, cartele au mai fost metinute doua zile dupa fuga lui Nicolae Ceausescu.

Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună

O data pe luna se prezenta capul de familie la Alimentara pentru a ridica zaharul si uleiul, cate un kilogram pe cap de membru de familie. ”Totul era vrac. Veneau cu sticle pentru ulei si cu sacose de rafie pentru zahar. Ratia lunara pentru fiecare persoana era de un litru de ulei si un kilogram de zahar si de faina. Se bifa cine si-a terminat cota pe luna respectiva. Daca erau doua persoane, luau doi litri de ulei si mai veneau luna urmatoare”, isi mai aminteste vanzatoarea Iulica Soare.

Chiar daca fiecare isi primea ratia de ulei, zahar si faina, o data pe luna, chiar si asa in zilele in care” se baga ulei” la alimentarele de cartier se faceau cozi.

Sarmale din salam cu soia, tort de biscuiti si paine incalzita la aburi

Sub Ceausescu, romanii au inventat retete alimentare de saracie. In lipsa carnii de porc, sarmalele se umpleau cu salam tocat de soia, care se gasea la discretie in galantare. In lipsa carnii de pui, langa cartofii prajiti romanii se obisnuisera sa puna salam prajit. Cum ratia de oua nu permitea romanilor de la oras sa prepare prea des prajituri in casa, biscuitii de casa tocati erau substitut pentru blaturile de tort sau prajituri.

Romanii gasisera solutie si pentru fragezirea painii vechi de la alimentara. Franzela se tinea desupra aburilor pana se inmuia si capata o consistenta aparent proaspata.

Bananele si portocalele care apareau in galantare numai de Craciun si de cele mai multe ori necoapte se tineau infasurate in ziar, langa o sursa de caldura pentru a se coace mai repede.