Veceurile din RM, mai ales din zonele rurale, nu pot fi numite veceuri – spuneți-le latrine sau „parașe”, pentru că aceste construcții puturoase, cu miros de clor vara, înghețate iarna, reprezintă orice, numai nu condiții sanitare umane.
Așadar, când viitoarele generații ale acestei țări se c..ă precum animalele, la grămadă, fără intimitate, fără apă și săpun ca să se spele pe mâini, este absurd să vorbești despre progres, familii și integritate europeană. Orice veceu din orice fundătură a Europei arată mai bine decât toaletele noastre școlare, fie că e gratuit sau cu plată. Așa că, actuala guvernare ar trebui să lase un pic fantasmagoriile și populismele de genul „reforme”, „integritate” și „progres” și să meargă la școlile din sate, de dorit să încerce să-și facă treaba într-un veceu școlar provincial.
Cu siguranță vor strâmba din nas și nici nu se vor apropria de această oază de infecție care pute de la un kilometru. Vreau să văd un partid care va promite (și va îndeplini promisiunea după) că va instala toalete normale în toate școlile din țară. O societate sănătoasă și integră începe de la un veceu ca lumea, nu de la note bune și medalii la olimpiade. Înțeleg că această dragoste de duhoare și lipsă de intimitate ni se trage încă din perioada URSS-ului. Țin minte bine veceul din școala primară în care am învățat (o școală din capitală) – două găuri jegoase despărțite de un perete și mai jegos. Nici tu hârtie, nici tu săpun, nici tu apă în robinetele ruginite. Această metodă de intimidare a copilului prindea bine în URSS – unde societatea uniformă și lipsită de individualitate se dezvolta din fașă. La început erai luat de la sânul mamei și dus în țarcul pentru copii (așa-numitele „iasli”), pentru că mama trebuia să revină la muncă și să construiască viitorul comunist luminos. La școală erai impus să capeți note bune, nu cunoștințe și să-ți faci treburile în văzul tuturor. URSS nu avea nevoie de intimitate, de individualități, de persoane integre din punct de vedere psihologic. URSS avea nevoie de turme de roboți frustrați, speriați, turme care se îmbrăcau la fel, citeau aceleași ziare, priveau același post TV și gândeau la fel.
Turme care erau deprinse cu mizeria încă din școală. Ce s-a schimbat acum, după trei decenii? Nimic, creștem și educăm aceleași turme de oameni totuna, oameni care sunt impuși să învețe pentru note, nu pentru cunoștințe. Oameni care atunci când absolvă școala sunt plini de date, cifre și teoreme, însă absolut lipsiți de bazele elementare de cunoștințe de care are nevoie un om matur. Oameni care au petrecut 12 ani de viață în mirosul de rahat. Și după 12 ani, cu siguranță te obișnuiești cu această putoare, și ești gata să trăiești cu ea toată viața.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
