Actualitate

Viorel Chivriga: Guvernul nu are capacitatea sa gestioneze situatia din agricultura nici in anii prosti, nici in anii buni

Situatia financiara a producatorilor agricoli este deplorabila, a declarat intr-o recenta sedinta de guvern ministrul Agriculturii. Desi anul agricol trecut a fost unul favorabil pentru sectorul agrar, din cauza preturilor mici de comercializare a productiei agricole veniturile producatorilor au fost mai mici.
Viorel Chivriga, director de programe la IDIS „Viitorul”, explica situatia din punctul de vedere al unui analist economic.

– Domnule Viorel Chivriga, in pofida unei cresteri efemere, dupa cum spun expertii, a productiei agricole in primul trimestru, situatia financiara a taranilor este una invers proportionala cu efortul depus. Se implineste ceea ce a declarat premierul Zinaida Greceanai la o sedinta a ministerului de resort: „La noi daca nu este roada – e rau, daca este roada – e si mai rau”?
– ?aranii sunt intr-o situatie deplorabila nu din anul 2007 sau 2008. Privatizarea, care s-a finalizat in 2000-2001, le-a dat o sansa, dar statul a facut prea putin pentru ca ei sa simta ca sunt proprietari, ca au un venit, ca ar putea sa-si dezvolte o afacere. Statul le-a dat o sansa, iar apoi a uitat de ei. Mai mult ca atat, guvernele, prin actiunile lor nechibzuite pe parcursul ultimilor ani, au distorsionat foarte mult peisajul agricol din RM. In ultimul deceniu guvernarea a sustinut fatis intreprinderile mari in defavoarea celor mici, a ajutat intreprinderile mari financiar si a facut totul ca micii fermieri sa falimenteze. Prin foarte multe documente de politici guvernul a distorsionat piata produselor agricole si, in principiu, a demonstrat ca in RM mergem intr-o directie necunoscuta atat pentru stat, cat si pentru agricultori. Adica, nu este pentru nimeni o noutate ca nici functionarii de stat, nici agricultorii nu cunosc ce fel de agricultura vom avea peste 10-20 de ani aici, in RM. Nu exista un model agricol la care sa incercam sa ajungem. Dar ceea ce spunea doamna prim-ministru e un adevar trist. Si prin aceasta s-a demonstrat ca statul nu are capacitati sa gestioneze situatia in agricultura nici in anii agricoli prosti, nici in cei buni.

– Cum se intampla ca producatorii agricoli stau cu hambarele pline si cu punga goala?
– Sunt foarte multe probleme vechi care le alimenteaza pe cele de viitor. Noi am pierdut foarte mult din competitia cu statele vecine – Romania si Ucraina. Romania este un stat-membru al UE in care agricultura incepe sa se dezvolte. In Ucraina, spre deosebire de RM, au fost pastrate activele, pe cand noi pe ale noastre le-am distrus in timpul privatizarii. Acestea sunt doua state mari cu capacitati incomparabile cu ale noastre. In alta ordine de idei, in RM nu s-au dezvoltat niste institute ale pietei. Noi nu avem o piata interna dezvoltata in RM, noi nu am invatat sa gestionam importurile, dar ne-am invatat ca sa distrugem exporturile, sau sa le restrictionam, sa venim cu unele interdictii. Si, in mod firesc, apar probleme similare celor din anii 2007-2008: abundenta de produse agricole in 2008, preturi derizorii si stocuri foarte mari. ?aranii s-au pomenit in situatia in care nu au putut sa comercializeze produsele nici pe piata interna, nici pe cea externa. In 2007 a fost o situatie complet aparte: o recolta foarte mica, randamente la fel de mici, dar cei care au avut rezultate, mai ales agricultorii din zona de nord, au avut niste succese foarte bune. Dar semnificatia e alta – guvernul nu i-a ajutat cu nimic nici in 2007, nici in 2008. In 2008 trebuia sa faca tot posibilul ca taranii sa comercializeze productia in timp util. Va aduc doar un exemplu. Dupa recoltarea cerealelor, au fost doua-trei saptamani cand preturile s-au mentinut stabile si la un nivel destul de inalt. Si iata ca apare guvernul care instituie bariere anume la exportul cerealelor; deci le-a incurcat celor mai buni agricultori, celor care erau orientati spre piata externa si acestia au ramas cu stocurile pana in 2009. Foarte multe intreprinderi care activeaza destul de eficient au fost in incapacitatea de a se achita cu lucratorii, desi au ramas cu stocuri masive. In ianuarie 2009, agricultorii din RM aveau in stocuri circa 900 de mii tone de cereale. Este o cantitate foarte mare.

– Dar in stocuri mai raman si circa 17 milioane decalitri de vinuri, precum si o cantitate enorma de material vinicol.
– Aceeasi problema este si cu produsele din sectorul vinicol. Cateva interdictii impuse in comertul exterior si o ramura intreaga a fost practic ruinata. In 2006-2007 a fost adoptata o decizie politica, incorporata intr-un act guvernamental, care obliga ca vinul in vrac sa fie exportat numai in Belarus si numai de doi-trei operatori-exportatori. Exportul vinului in vrac in Federatia Rusa a fost stopat, desi atunci s-au facut deja auzite unele proteste: e foarte usor sa interzici sau sa pui bariere, daca nu te gandesti la necesitatea de a monitoriza calitatea produsului tau care ajunge imbuteliat pe piata. Astfel, ne-am ales cu niste stocuri enorme si este penibil sa auzi persoane sus-puse de pe la guvernare care spun ca, chipurile, exista o oportunitate de a exporta vinurile in Rusia cu ajutorul vaselor maritime care transporta petrol.

– A cui este ideea?
– E o idee care a aparut in RM si in Federatia Rusa deja circula glume pe seama asta.

– Ce vor face viticultorii?
– Eu nu vad actiuni din partea institutiilor de stat si, in special, ale Agentiei „Moldova-Vin” ca viticultorii sa nu aiba soarta pe care au avut-o in ultimii trei ani. Vorbesc de preturile foarte mici. Ele au fost in scadere pe parcursul a trei ani, dar au crescut neachitarile reciproce. Sunt producatori agricoli care au vandut strugurii, insa nu au primit nici pana acum plata integral.
O problema aparte au devenit intreprinderile vinicole. O buna parte dintre ele sunt la ora actuala intr-o situatie financiara foarte complicata. Trimit muncitorii in concediu fortat si, practic, nu au resurse pentru a supravietui

– Este o consecinta a embargoului impus de Rusia in 2006 sau e consecinta unor inactivitati si erori interne?
– E si o consecinta a incapacitatii de a gasi solutii in situatii de criza. Noi nu avem un mecanism clar prin care sa anticipam impactul unor crize.

– S-a vorbit mult despre subventiile din agricultura. De fiecare data, la discutarea Bugetului de stat, se dau lupte pentru a mari sau micsora aceste subventii. Unde ajung ele? Cum ar trebui directionate? Pe prioritati, pe proiecte sau pe pile?
– Exista o conceptie de restructurare a sistemului de subventionare, insa la moment e doar o conceptie. Agricultorii – cum au primit banii pana acum, asa ii si primesc: cea mai mare parte a agricultorilor nici nu stiu ce este subventia sau ajutorul de stat, pe cand o parte mai mica de intreprinderi mai mari primesc permanent un ajutor din partea statului. E acea distorsiune la care m-am referit anterior. Am un exemplu concludent din sectorul animalier. Circa 90 la suta din efectivele de animale sunt concentrate in gospodariile taranesti de fermieri si in gospodariile populatiei, dar acestea primesc numai 10 la suta din alocatiile de stat pentru acest sector. Intreprinderile mari primesc 90 la suta. Situatia este similara si la alocarea de subventii pe celelalte sectoare.

– Are loc o discriminare a proprietarilor…
– Da, sunt discriminati cei mai multi agricultori. Dar si mai regretabil este ca subventiile nu rezolva problemele din sectoarele stimulate si nimeni nu monitorizeaza unde merg acesti bani, care sunt rezultatele concrete. Acest sistem de subventionare trebuia modificat demult deoarece nu este normal cand avem putini bani de la buget pentru agricultura, iar acestia nu sunt repartizati acolo unde este nevoie de ei.

– S-a vorbit foarte mult despre eforturile de a consolida baza tehnica a agriculturii, mai ales in contextul valorificarii creditului nipon destinat procurarii de masini agricole. Pe cat de eficienta este ideea aceasta cu parcurile tehnologice?
– Daca facem o comparatie a gradului de inzestrare tehnica a agriculturii din RM cu cel din statele din regiune, constatam ca suntem la coada. Sunt alocati bani, dar stam pe loc. Cei care distribuie aceste tractoare ar trebui sa discute mai mult si mai intai cu taranii pentru ca este suficient doar sa intri la Agentia „Moldresurse” in anticamera si sa vezi harta RM cu statiunile tehnologice de masini care au fost create fara a tine cont de gradul de inzestrare tehnica a regiunilor. Tehnica agricola procurata este, in mare parte, de origine ex-sovietica, iar cei mai multi agricultori nici nu beneficiaza de serviciile acestor parcuri. Preturile la care sunt prestate serviciile sunt cu mult mai mari decat cele propuse de mecanizatorii privati.

– Ce credeti despre consolidarea terenurilor agricole ca scop in sine?
– Ar trebui sa ne gandim la ce fel de agricultura aspiram. Trebuie sa racordam politicile de stat in domeniul agriculturii la obiectivul principal – modelul agricol european. In acest caz, intreprinderile latifundiare, cum sunt unele pe la noi, nu ne fac cinste. Intr-o tara cu un numar impresionant de sateni solutiile sunt complet altele, importanta este eficienta. Intr-o agricultura moderna ar putea sa coabiteze foarte bine si o intreprindere care are in gestiune cateva sute de hectare, si o intreprindere mica ce are cinci-zece hectare.

– Statul isi poate asuma programe de investitii in asigurarea infrastructurii in agricultura pentru a transforma aceasta ramura in agrobussines?
– Noi nu avem un sector non-agricol in mediul rural. Noi vorbim de exodul bratelor de munca din agricultura, insa niciodata nu ne-am gandit ca acesti oameni trebuiau sa ramana in sate. In prezent avem sate depopulate complet. Iar cei mai buni, curajosi si competenti agricultori, in foarte multe cazuri, pleaca peste hotare. Daca vorbim despre infrastructura, aici ar trebui sa apara elementele care sa-i tina pe acesti agricultori in RM. La tara trebuie sa fie deschise niste intreprinderi care sa absoarba surplusul de brate de munca din agricultura.

– In curand, in hambarele taranilor va intra recolta unui nou an agricol. Vine peste cea din anul trecut. Ce s-ar putea intreprinde pentru ca recolta sa se transforme in venituri reale?
– Este clar ca vom avea o recolta de cereale cu mult mai mica decat in anul trecut. Dar taranii ar trebui sa incerce de pe acum sa caute cai de a comercializa productia cat mai repede si la preturi cat mai bune. Dar pentru aceasta trebuie sa le vina si guvernul in ajutor. Trebuie sa existe un echilibru intre stocurile care trebuie sa ramana in RM si cantitatile care trebuie sa fie livrate peste hotare. Aici guvernul ar trebui sa regandeasca politica sa de achizitionare a productiei agricole pentru rezervele de stat. ?aranii trebuie sa fie informati ca daca au productie calitativa – ea va fi solicitata in primul rand de stat. Institutiile statului ar putea sa organizeze niste tendere, ar putea sa modifice regulamentele pe care le-au utilizat pana acum, astfel ca taranii sa poata sa comercializeze, in primul rand, productia calitativa pentru rezervele de stat. Agentia „Moldova-Vin” ar trebui sa se gandeasca foarte rapid la niste solutii cu care sa vina in acest an agricol pentru viticultori. Un al patrulea an cu preturi mediocre la struguri va distruge in totalitate sectorul viticol. Si mai exista si un lucru care trebuie sa fie luat in calcul – RaBDAREA ?aRANULUI.

– Ce ar trebui sa stea la baza unei conceptii de dezvoltare a agriculturii?
– Trebuie sa implementam modelul european de facere a agriculturii ca sa existe un coabitat de intreprinderi mari si cele mici si mijlocii eficiente, cu capacitati de a exista in conditii de concurenta acerba, de a se dezvolta, de a se orienta spre piata interna si externa. Trebuie sa nu fie discriminate de catre guvern. Avem nevoie si de intreprinderile de subzistenta deoarece rolul lor in mediul rural este foarte mare. Producatorii agricoli trebuie sa contribuie esential la dezvoltarea localitatilor rurale. Dar pentru aceasta trebuie sa avem si niste institutii puternice. Ministerul Agriculturii, agentiile „Moldova-Vin” si „Moldresurse” trebuie reformate. Aceste institutii trebuie sa se axeze doar pe elaborarea politicilor publice si pe monitorizarea si realizarea acestor politici. Situatia de azi insa arata ca noi avem institutii axate pe rezolvarea unor probleme birocratice. Mi-e mila de functionarii nostri care de dimineata si pana seara sunt preocupati doar de raspunsurile la scrisori sau de adunarea unor date statistice pentru unii functionari de rang inalt.

– De ce RM nu-si poate recuceri fostele piete de desfacere?
– Daca vorbim numai despre piata pentru produsele agricole, putem spune ca au fost facute greseli foarte mari pe parcursul ultimilor ani. In 2004-2006 am avut probleme pe piata interna cu cerealele din cauza unor hotarari nesabuite ale guvernarii comuniste – atunci cand au fost restrictionate exporturile de cereale. In 2005, 2006, 2007 a prevalat politicul asupra economicului, atunci cand am avut parte de interdictii la exporturile noastre pe piata Federatiei Ruse. Si mai este o problema, mai veche – cea legata de protejarea pietei interne. Noi am distorsionat complet aceasta piata. Actuala guvernare nu a luat masuri atunci cand piata noastra a fost inundata de produse agricole de import. Dar, revenind la problema pietelor externe, constatam ca in RM inca exista mari bariere interne. Este incredibil ca un exportator sa nu-si poata restitui TVA, sa ramana fata in fata cu problemele pe care le intampina la tranzitarea unor tari spre punctele de destinatie a produselor agricole. Este incredibil ca statul sa nu le acorde ajutor atunci cand incearca sa tinteasca o piata anumita. Sunt 1001 de probleme pe care producatorii si exportatorii moldoveni incearca sa le rezolve singuri, abandonati de institutiile statului lor.

– Singuri in fata crizei…
– Si in fata crizei, si in fata guvernarii.

 

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *