Washington Post: Recentul atac al Rusiei împotriva ucrainenilor este un avertisment adresat Occidentului

Dar de această dată, printr-o provocare atent pusă la punct, vase ruseşti au deschis focul asupra navelor ucrainene, după care le-au sechestrat împreună cu cei 23 de membri ai echipajului aflat la bord.

Într-un fel, aceste evenimente nu constituie o surpriză. Deşi unora li se pare mai convenabil să uite, războiul dintre Rusia şi Ucraina mai durează încă. Cei care luptă se aşteptau de mai multă vreme la o accelerare a conflictului cu ruşii. Singura surpriză o constituie momentul ales: de ce acum?

Poate că nu există un motiv special. Recent, în apele din jurul Crimeii s-au mai înregistrat câteva ciocniri, chiar de când ruşii au ridicat un pod spre peninsulă; pur şi simplu, acesta ar putea fi semnalul periodic prin care Rusia doreşte să amintească faptul că nu va pune capăt ocupaţiei sale ilegale. Atacul asupra vaselor ucrainene s-ar putea înscrie totodată într-un proiect regional mai amplu: îndelungatele presiuni exercitate asupra portului Mariupol, precum şi o lungă fâşie a coastei ucrainene care ar putea fi ruptă de restul Mării Negre prin închiderea Strâmtorii Kerci.

Dar incidentul este totodată un moment interesant în politica internă rusească. Această mică escapadă militară survine în contextul unor mari proteste pe tema schimbărilor intervenite în legea rusească a pensiilor, la care se adaugă şi marea nemulţumire legată de mersul lent al economiei. Cum, în Rusia, vestea despre incident a fost, desigur, calificată drept o provocare ucraineană, cel mai important activist al opoziei din ţară, Aleksei Navalnîi, a observat imediat o scădere a popularităţii preşedintelui rus Vladimir Putin în sondaje. Ironic, el a scris că e de aştepat ca televiziunea să ofere mai multe informaţii legate de "agresiunea militară a Kievului, sprijinită de ‘răii’ de pe malurile Potomacului (râul care trece prin Washington D.C., capitala SUA, n. red.)".

S-ar putea totodată ca momentul să fi fost ales şi cu ochii pe calendarul politic al Ucrainei, care se pregăşteşte în vederea alegerilor prezidenţiale din luna martie a anului viitor. Poate că ruşii vor să injecteze încă un element de vrajbă într-o societate deja învrăjbită; poate că incidentul e o ripostă la decizia Bisericii Ortodoxe Ucraiene de a se despărţi de Rusia; poate că ei vor să provoace chiar amânarea alegerilor. Într-un anume sens, s-ar putea ca ei să fi reuşit deja să schimbe atmosfera politică. La o şedinţă convocată duminică, noaptea târziu, preşedintele Petro Poroşenko – cu o popularitate tot mai mică în sondaje – a cerut ca, într-o parte din ţară, să fie instituită legea marţială, iar, luni, parlamentul a votat impunerea ei. Încă nu se ştie ce înseamnă acest lucru Se pare că ea se referă la o mobilizare militară – Poroşenko a spus că presa sau adunările publice nu vor fi restricţionate, iar alegerile nu vor fi amânate – dar acuzaţiile de amestec în alegeri deja plutesc în aer.

În sfârşit, s-ar putea ca momentul să fie legat şi de politica internaţională. În acest moment, Marea Britanie, una dintre ţările care au susţinut cel mai tare sancţiunile impuse Rusiei, se ocupă de sine, pregătindu-se pentru o mare bătălie pe tema retragerii sale din Uniunea Europeană; la Londra nu sunt prea mulţi politicieni care să se îngrijoreze din cauza Ucrainei. Administraţia preşedintelui Trump este dezbinată, distrată şi se pregăteşte să se lupte cu democraţii în noua majoritate creată în Camera Reprezentntanţilor care, printre altele, investighează şi relaţiile sale din trecut cu Rusia. UE, Canada şi chiar Polonia au dat declaraţii oficiale în care au condamnat acţiunile ruse cu mult înainte ca Statele Unite să spună ceva despre asta. Luni seara, la ora Kievului, Departamentul de Stat încă nu reacţionase la incidentele din Strâmtoarea Kerci. Condamnarea "acţiunilor piratereşti" ale Rusiei de către Nikki Haley, ambasadoarea SUA la ONU, a survenit la multe ore după celelalte.

Oricare ar fi motivele acestui atac înscenat, s-ar putea prea bine ca ruşii să conteze tocmai pe această pasivitate. Este un "modus operandi" la care au mai apelat în trecut: fă câţiva paşi înainte – aşteaptă reacţia. Dacă nu e niciuna, mergi înainte. Dacă e vreo reacţie, aşteaptă să se stingă indignarea după care, mergi mai departe. S-ar putea ca incidentul să se încheie sau nu aici, dar consideraţi-l ca pe un avertisment: dacă nu avem o strategie mai largă prin care să punem capăt acestui război, "modelul" ăsta se va repeta mulţi ani de-acum încolo.

Articol de Anne Applebaum-, Washington Post (preluare Rador).