„Depinde de cum bate vantul. Daca e puternic, (opozitional) se mai clatina. Dar principalul e sa reziste”. (Mihai Ghimpu, presedintele PL)
„O sa se gaseasca. Noi nu cautam. Va veni el”. (Vladimir Voronin, presedintele PCRM)
Scriam in numarul trecut ca cele trei partide de opozitie se afla in fata unei decizii cruciale, iar optiunea pentru alegeri repetate (prin necedarea „votului de aur”) pare sa fie un veritabil „a fi” sau „a nu fi” pentru viitorul european al republicii. Am inventariat atunci argumentele posibile pentru alegeri repetate. Sa incercam acum sa le trecem in revista pe cele ZECE care ar inclina balanta spre mentinerea ierarhiilor politice consemnate la 5 aprilie.
1. Argumentul semnalelor externe. Dupa un debut timorat, instantele internationale au reactionat tot mai dur la adresa prestatiei postelectorale a regimului Voronin, culminand cu Rezolutia Parlamentului European, catalogata prompt de catre un proaspat ales vicepresedinte al Parlamentului drept „o insulta la adresa poporului moldovean”. Totusi, niciunde nu pare a se incuraja repetarea alegerilor, documentul considerand „ca singura cale pentru a depasi actuala situatie din R. Moldova o reprezinta un dialog constructiv cu partidele din opozitie, cu societatea civila si cu reprezentantii organizatiilor internationale”.
2. Argumentul etichetelor postelectorale. In discursul rostit cu ocazia deschiderii lucrarilor Parlamentului, decanul de varsta al deputatilor a reluat linsajul la adresa Opozitiei, vorbind – pe urmele acuzelor deja lansate de catre Vladimir Voronin – despre „puci” si „minciuna falsificarii alegerilor”, „dusmanii interni si externi” care „lupta impotriva statalitatii RM” si pregatesc „diferite variante de lovitura de stat, avand ca scop… distrugerea statalitatii Moldovei si anexarea ei la alta tara”. Dupa 5 aprilie, Opozitia mai are acum de infruntat si puzderia de acuze – nedovedite! – care au cazut asupra ei, fara sa poata evalua, deocamdata, efectul acestora in electoratul R. Moldova.
3. Argumentul blocajului mediatic. Situatia postelectorala a confirmat cine e „stapanul televiziunilor” in R. Moldova. Controlul asupra mass-media nu numai ca nu s-a diminuat, dar s-a intarit. Situatia este azi mai dificila decat inainte de 5 aprilie: acuzele Puterii se intetesc direct proportional cu controlul spatiului mediatic de catre comunisti. Opozitia a facut fata cu greu contextului de blocaj preelectoral. Ce ar putea face acum, in contextul alegerilor repetate?
4. Argumentul listelor de alegatori. In conditiile in care listele de alegatori vor ramane neschimbate, fraudarea alegerilor va fi, iarasi, aproape o certitudine. Iar din moment ce principalele argumente pentru incorectitudinea alegerilor au fost legate de problema listelor, ce sens mai are repetarea alegerilor in aceleasi conditii administrative?
5. Argumentul guvernului care organizeaza alegerile. Nu doar listele electorale vor fi identice, dar si orientarea politica a celor care vor organiza alegerile repetate. Spicherul Vladimir Voronin a declarat deja ca noul guvern va fi format, indiferent daca vor fi sau nu anuntate alegeri repetate. Opozitia se va confrunta de data asta cu aceleasi fete, dar pe alte scaune, plus un guvern comunist si mai agresiv si lipsit de scrupule, data fiind miza electorala mult amplificata de evenimentele recente.
6. Argumentul resurselor materiale precare. In ciuda unor declaratii relativ optimiste, declansarea unor noi alegeri va pune la grea incercare resursele fizice si morale pe care Opozitia le mai are. De fiecare data, guvernarea este avantajata, pentru ca are la dispozitie cel putin resursele statului. Mai mult, in actualele conditii de control strict din R. Moldova, orice ajutoare pentru Opozitie, de orice fel si de oriunde ar veni ele, vor fi suspecte si riscante.
7. Argumentul contextului economic nefavorabil alegerilor. Desi criza economica va lovi republica, momentul actual nu este cel mai propice pentru anuntarea alegerilor repetate. Conform ultimelor date ale Biroului National de Statistica (BNS), preturile de consum au scazut in primele patru luni. Apare fenomenul deflatiei, respectiv scaderea preturilor, ceea ce, pe termen scurt, este in avantajul incontestabil al consumatorului. Pe termen lung, insa, deflatia genereaza venituri mai mici la buget (taxe si impozite diminuate) si poate pune o economie pe butuci, pentru ca, in realitate, producatorii vand sistematic in pierdere, obligati de o piata care a devenit, de fapt, nefunctionala. Dar, in acest moment, perceptia publica este alta – apare iluzia ca guvernarea incepe sa infranga criza.
8. Argumentului „vacantei de vara”. Alegerile repetare se vor desfasura in plina vara. Asta inseamna perioada de concedii, ceea ce se traduce prin demobilizarile politice obisnuite. Vacanta studentilor si a cadrelor didactice nu este nici ea un semn foarte bun pentru Opozitie, caci creste nivelul de dispersie al electoratului sau, cel putin potential. Vacanta va fi si in Europa, iar institutiile europene vor fi si mai greu de urnit in eventualitatea unor evenimente electorale grave. Iar pe timp de vara toata lumea vrea altceva decat agitatie electorala…
9. Argumentul gestionarii crizei economice. Chiar daca, pe termen scurt, criza nu a „muscat” inca decisiv, semnele devin tot mai evidente si palpabile (scaderea salariilor, de exemplu). Este clar ca dificultatile vor fi majore in a doua jumatate a anului si nu numai. Opozitia trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte de a-si asuma eventuala guvernare in conditii de criza economica severa si fara garantii internationale. In plus, fara acces la mass-media cu acoperire nationala, cel putin in prima faza, va fi o prada sigura pentru comunistii, care vor acredita pe televiziunile controlate (inca) de ei scenariul crizei de la finele anilor ‘90.
10. Argumentul lipsei de patriotism in problematica trasnistreana. Fraza cea mai importanta pe care a rostit-o noul presedinte al Parlamentului este aceasta: „Nu vom bate pasul pe loc. Pentru a ne putea integra in UE, urmeaza sa solutionam problema unificarii tarii”. Idee cruciala. Voronin a fixat jaloanele politice ale republicii si a indicat primul pas. Orice blocaj perceput din partea partidelor liberale, inclusiv repetarea alegerilor, va fi taxat ca tradare a intereselor nationale si lipsa de patriotism. Opozitia va fi fortata sa explice de ce se opune unei „solutionari” a chestiunii transnistrene, care ar putea sa fie, eventual, agreata si de unele instante internationale (cazul „federalizarii” de la inceputul anilor 2000).
Morala versus pragmatism
Alegeri repetate sau status-quo? Iata intrebarea. Dupa insiruirea celor 20 de argumente pro si contra, un lucru se contureaza cu acuitate. Argumentele pro pivoteaza mai ales in jurul unei optiuni morale, pe cand cele contra – cu precadere in jurul uneia pragmatice. Ce criterii va alege Opozitia?
Vom vedea. Una dintre slabiciunile ei evidente este lipsa de omogenitate, indiferent de unanimitatea clamata public. Insa majoritatea politicienilor Opozitiei sunt tineri si/sau aflati la inceputul carierei politice. Ghinionul lor enorm – sau sansa lor! – este ca tocmai acum sunt pusi in fata unei dileme – morala versus pragmatism -, care le va marca, ulterior, toata cariera politica, atata cata va mai fi.
Aceasta este o miza care nu trebuie ignorata. Repetarea sau nu a alegerilor devine astazi testul major al unei noi generatii de politicieni in stanga Prutului. Iar unii dintre ei risca sa moara politic chiar inainte de a se naste…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
