Cultură

Jurnalul bibliotecarului

Împreună cu poeta Radmila Popovici, am participat la o întâlnire cu cititorii Bibliotecii municipale „Dimitrie Cantemir” din Ungheni. În paralel cu filmul întâlnirii, s-a mai desfăşurat unul: filmul relaţiilor personale. Printre spectatori, l-am reperat pe un domn în vârstă, care l-a trimis pe bunicul meu Goriţă în Siberia, în urmă cu şaizeci de ani. Nu ştiu de ce a venit la bibliotecă. Poate ca să-mi spună că nu el l-a turnat pe bunicul meu şi că lumea îl suspectează pe nedrept. Pe tot parcursul întâlnirii am simţit că vrea să-mi vorbească, dar, până la urmă, nu mi-a spus nimic. În acelaşi timp, domnul acela în vârstă a fost în adolescenţa mea un model uman şi profesional pentru mine, până când am aflat că ciripea la securitate şi că din cauza lui au avut de suferit apropiaţii mei. Dar poate că lumea îl înnegreşte fără niciun temei? Nu exclud nici această versiune, dar de ce n-a rupt tăcerea? Printre cei care au vorbit foarte frumos despre poezia Radmilei Popovici era şi un domn care… îi datora foarte mulţi bani (câteva mii de euro) soţului poetei şi care nu ştia a cui nevastă este Radmila şi că scriitoarea ştie despre acea datorie istorică. Şi o lăuda. Şi o tot lăuda, neobservând rictusul din colţul gurii poetei. Ei bine, în rest, întâlnirea a fost emoţionantă. Ce tare au mai îmbătrânit foştii mei profesori! Dar au rămaşi la fel de frumoşi ca în urmă cu 29 de ani.

Duminică

O cititoare, absolventă a unei facultăţi din Chişinău, m-a întrebat şi azi dacă n-o pot ajuta să-şi găsească ceva de lucru la vreun post de radio sau de televiziune. Nu pot, din păcate, dar nu i-am spus asta. Pe de altă parte, mă bucură încrederea ei foarte mare în puterea şi influenţa unui director de filială de bibliotecă în faţa şefilor din mass-media. În opinia acestei domnişoare, ar fi destul să culeg un număr de telefon al vreunui boss de la televiziune ca acesta s-o angajeze. Dacă nu fac asta, înseamnă că nu vreau s-o ajut şi că sunt un om rău.

Luni

Sute de copii au venit azi să vorbească despre amintirile lui Ovidiu Creangă din copilăria lui basarabeană, pe care scriitorul le-a inclus în cartea Poveşti cu barbă lungă, carte pe care copiii Chişinăului au citit-o pe parcursul anului. Şi s-a declanşat competiţia. A fost un adevărat duel al inteligenţei, în care au excelat zeci de copii de la toate şcolile din oraş. Cartea lui Ovidiu Creangă a fost doar un declic necesar pentru ca micuţii cititori să-şi pună în valoare capacitatea de-a pătrunde în dedesubturile prozei, de-a o înţelege şi de-a o raporta la experienţele lor de viaţă. Ce mai, a fost un turnir impresionant de aproape trei ore, vreme în care copiii şi-au demonstrat talentul de cititori şi de viitori… critici literari.

Marţi

Colegei noastre Natalia Meşină, ieri, hoţii i-au luat tot-tot, în îmbulzeala din microbuz, inclusiv salariul pe luna aceasta, cerceii de aur, cardul bancar… Lipsa banilor și a obiectelor preţioase din geantă le-a descoperit în faţa vânzătoarei din magazin când n-a avut cu ce plăti. Nu ştiu cum de şi-a păstrat calmul şi a mai putut lucra azi, cu zâmbetul pe buze. Nu cred ca vreunul dintre cititori să-şi fi dat seama ce dramă a trăit azi Natalia. Se pare că hoţii care au tâlhărit-o pe Natalia nu frecventează biblioteca.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *