In ultimele saptamani, problema relatiilor bilaterale dintre Chisinau si Kiev a revenit in actualitate, in special, datorita subiectului Palanca. Ce reprezinta astazi acest dosar si cum sa construim niste relatii civilizate cu vecinii nostri ucraineni? – despre aceasta, in cadrul emisiunii „Dezbateri si sinteze de politica externa” din 29 noiembrie, jurnalistul Corneliu Rusnac de la Agentia de stiri si analize Imedia a discutat cu Eugen Revenco, director de programe la Asociatia de Politica Externa. Emisiunea e difuzata duminica la radio „Vocea Basarabiei” si este realizata cu sprijinul Fundatiei „Friedrich Ebert”.
– Dle Revenco, ce reprezinta de fapt segmentul de autostrada transmis Ucrainei in regiunea localitatii Palanca?
– Este o portiune de autostrada cu lungimea de 7,7 km, care trece pe teritoriul RM, dar care a fost transmisa in proprietate Ucrainei. Istoria acestei portiuni rutiere porneste din anul 1990, cand o Comisie de frontiera, condusa de viceministrii de Externe de atunci – Vasile Sova, iar apoi Dmitri Croitor – a negociat cu Kievul Tratatul privind frontiera de stat. In 1998, in cadrul negocierilor politice asupra Tratatului, a fost incheiata o intelegere intre prim-ministrul moldovean Ciubuc si prin-ministrul ucrainean Pustovoitenko de a transmite in proprietate Ucrainei 7,7 km de autostrada care trece prin teritoriul RM. Tratatul si Protocolul aditional privind transmiterea a fost semnat in 1999 de catre presedintele Petru Lucinschi. Ulterior, a fost pregatit si un Acord special, suplimentar, interguvernamental privind regimul de exploatare a acestei rute auto. Tratatul privind frontiera de stat si Protocolul aditional la acesta au fost ratificate in anul 2001de catre Parlamentul RM, condus de dna Ostapciuc, iar presedintele V. Voronin, a promulgat legea despre ratificare. La fel in 2001, presedintele Voronin a semnat instrumentul de ratificare ce confirma intrarea in vigoare a Tratatului. In anul 2002, in baza Decretului presedintelui Voronin, a fost constituita Comisia de demarcare, care urma sa transpuna in teren linia de frontiera care a fost convenita. Mai apoi, ministrul Transporturilor, A. Cuptov, a semnat Actul de transmitere in proprietate a acestui sector de autostrada autoritatilor din Ucraina.
– Cu alte cuvinte, cei care au cedat acest teritoriu Ucrainei, ca sa folosesc termenul utilizat de opozitia comunista, au fost ex-presedintii Lucinschi si Voronin, precum si fosta majoritate comunista din legislativ, care in 2001 a ratificat acest Tratat?
– Nu putem folosi termenul „cedare de teritoriu” pentru ca RM nu a avut frontiera internationala pana la semnarea acestui Tratat international. Abia dupa semnarea lui, hotarul administrativ a fost transformat in frontiera internationala. Este clar ca pentru situatia confuza de azi se fac responsabili cei doi fosti sefi de stat si Parlamentul care, in 2001, a ratificat acest Tratat. Mai mult, eu as mai adauga aici si Curtea Constitutionala care, desi, in anul 2002, a fost solicitata de un grup de parlamentari sa se pronunte asupra valabilitatii acestui transfer de teritoriu, s-a eschivat sa dea un raspuns, motivand ca interpretarea acestei situatii nu e de competenta sa. Iata de ce, peste sapte ani, am revenit din nou la discutiile vechi, dar fara a avea o fundamentare corespunzatoare. Tratatul spune ca acest tronson de autostrada e transmis in proprietate Ucrainei, dar ca se afla pe teritoriul RM. Citez din art. 1 al. 2: „Sectorul transmis constituie proprietatea Ucrainei pe teritoriul RM”. Pana acum s-a efectuat procedura de transmitere in proprietatea Ucrainei a drumului respectiv. Acum urmeaza sa fie transmis si sectorul de teren pe care trece aceasta autostrada. Nu este vorba despre terenurile care se afla de cealalta parte a drumului, nu este vorba despre terenurile arabile – este vorba doar despre sectorul de pamant pe care este amplasat drumul propriu-zis, cu lungimea, latimea si grosimea lui corespunzatoare.
– In 1999-2000, cand se negocia acest Tratat, se vorbea ca Ucraina va transmite o portiune din teritoriul sau pentru accesul RM la Dunare. Care este situatia acum?
– Acum se finiseaza lucrarile de demarcare pe teren, dupa care vom afla exact care este lungimea tronsonului de teren pentru acces la Dunare. De ce este important sa fie finalizate lucrarile? Pentru ca hartile care sunt anexate la Tratatul de frontiera au scara de 1:50.000. Deci, precizia este foarte relativa, iar atunci cand se va transpune linia frontierei conform Protocolului-crochiu, vom sti exact care e lungimea portiunii de acces la Dunare – 300 metri, 800 metri sau alta. Dar avem acces la Dunare! Mai important insa este ca intelegerea in scris din 1998 intre prim-ministrii Ciubuc si Postovoitenko prevede ca pe segmentul de autostrada de la Palanca nu se va efectua control cu ocazia trecerii frontierei, ci vor fi verificari doar la intersectia cu drumul ce vine dinspre satul Palanca. Pentru cetatenii din Palanca urma sa fie creat un regim adecvat pentru traversare spre proprietatile ce le apartin. Ar urma ca autoritatile ucrainene sa admita discutii despre optimizarea regimului de frontiera anume in aceasta localitate. Nu este Moldova singura tara in care teritoriul e traversat de un drum strain. Asemenea situatii le-am vazut intre Franta si Elvetia, intre Cehia si Slovacia sau intre ?arile Baltice, care au facut parte dintr-o singura tara pe vremuri. Exista aeroportul din Bale-Melhouse, care a fost construit intre Franta si Elvetia cu imprumut de teritoriu strain. Sau aeroportul din Geneva… Exista practica internationala si aceste probleme pot fi solutionate. Important este sa nu se ajunga la situatii conflictuale. Deci, nu este nici o tragedie daca drumul traverseaza RM. Ar trebui de concentrat eforturile in scopul crearii unui regim adaptat pentru cetatenii care locuiesc pe perimetrul segmentului dat, asa cum au gasit solutii tarile europene.
– Ce ar trebui sa faca actualul guvern pentru a solutiona problema de la Palanca si, mai departe, de a normaliza relatiile cu Ucraina?
– Transmiterea terenului pe care trece acest tronson de autostrada este un element de executare a Tratatului privind frontiera de stat, care a fost deja ratificat. Tratatul nu mai poate fi discutat, ignorat sau denuntat. El poate fi doar executat. Iar daca ne referim la clarificarea relatiilor moldo-ucrainene pe perimetrul frontierei, problema cea mare este demarcarea pe segmentul transnistrean cu o lungime de 450 km. Pentru a spori increderea dintre partenerii RM si Ucraina, ar fi util, probabil, sa fie implicata si misiunea EUBAM, de asistenta la frontiera. In asa fel, niciuna dintre parti nu se va simti tradata si va exista un partener credibil pentru ambele parti, cu practici si valori spre care tindem si noi. Mandatul acestei misiuni trebuie extins pentru demarcarea segmentului transnistrean.
Sursa: APE
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
