Timpul.md

Social 24 Martie 2015 | 10:59

Anatol Vidrașcu: „Nu pot admite o carte pentru copii prost editată”

Experiența lecturii începe de obicei cu o intrare în lumea poveștilor. Părinții deschid portița, iar, mai apoi, micul cititor este lăsat să se plimbe liber alături de Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene. În condițiile în care cititul continuă să fie o ocupație ignorată, cartea pentru copii joacă un rol important în deprinderea acestui exercițiu. Prin urmare, crearea acesteia necesită o atenție sporită.

Directorul Grupului Editorial Litera, Anatol Vidrașcu, cunoaște asta mai bine decât oricine.

- S-a mai schimbat ceva în atitudinea oamenilor față de cărți? Sau nu vă mai faceți iluzii.

- Iluzii la nivel local nu-mi fac, deși am auzit la radio spunându-se că adolescenții și tinerii din unele țări au început să citească în ultima vreme mai mult. Așa că nutresc speranța că și ai noștri o să le urmeze exemplul. Cum copiază foarte mult, şi nu întotdeauna ce e mai bun, din Occident, sper să preia măcar dragostea de lectură.



- Să înțeleg că vă orientați mai mult spre cititorul tânăr?


- Ne orientăm spre categoriile de cititori care cumpără carte. Şi oricât ar părea de straniu, tocmai aceia care nu prea au bani, o cumpără. E vorba de părinții copiilor de până în clasa a V-a, a VI-a. Ei sunt încă foarte protectori faţă de odraslele lor şi vor ca acestea să se dezvolte, să-şi lărgească orizontul, lucru care poate fi obţinut aproape exclusiv prin lectură. De aceea, edităm foarte multă carte pentru copii, aproape jumătate din producţia noastră. Nu uităm nici de femei, fiindcă ele sunt cumpărătoarele și cititoarele noastre fidele. De asemenea, edităm foarte multe enciclopedii și dicționare pentru toate categoriile de cititori, cărţi practice, de ficţiune. Aș putea afirma cu tot temeiul că suntem o editură generalistă, care face de toate pentru toți.

- De ce totuși cartea pentru copii se bucură de o atenție specială din partea LITEREI?


- Am fost tot timpul contrariat de faptul că multe edituri tipăresc cărți pentru copii fără nicio ilustrație, le fac așa la repezeală, ca pentru adulți. Nu pot să concep ca un copil să citească o poveste pe hârtie de ziar, fără ilustraţii, prost tipărită și necusută. De aceea, dorința mea dintotdeauna a fost să pun copiilor în mână cărţi ilustrate generos, să le educ de mici gustul pentru frumos. Să știți însă că asta presupune o mulțime de cheltuieli şi enorme riscuri pentru editură. E o activitate de creație care necesită multă inspiraţie şi talent din partea graficienilor şi a machetatorilor. Aceasta în consecință, trebuie bine plătită. Cheltuielile tipografice sunt şi mai mari. Pe urmă mai există riscul să nu poți vinde cărţile pregătite cu atâta trudă. Totuşi în pofida acestor riscuri, noi edităm foarte multe cărţi bine ilustrate pentru copii. Deşi cheltuielile sunt foarte mari, știu că ele se vor recupera cândva, cel puţin în plan moral, prin mărirea numărului cititorilor. Din păcate, au rămas foarte puțini graficieni de carte la care poți apela. Înainte aveam o școală bună de grafică. Tinerii dotaţi îşi făceau studiile la institutele poligrafice de la Moscova, Leningrad și Lvov, după care reveneau acasă. Şi acolo nu se învăța numai marxism-leninismul, ei erau iniţiaţi cum să ilustreze o carte, cum să-și dezvolte talentul. Editura HIPERION, unde am lucrat o bună perioadă de timp, a scos destul de multe cărți ilustrate. Spre regret, majoritatea lor sunt tributare fostei ideologii comuniste şi nu mai prezintă niciun interes. Aşa că şi munca graficienilor s-a dus pe apa sâmbetei. Totuşi, din ce-am găsit mai valoros, mai ales cărţile de beletristică naţională le-am reeditat, acum câţiva ani. Dar atunci când perestroica abia venise şi în Moldova, a fost foarte greu. Editurile de stat nu au rezistat şi în timp au falimentat, iar editurile private, care abia se înfiripau, nu-și puteau permite luxul să editeze cărți de calitate pentru copii. N-am uitat însă de micii cititori. Şi când condiţiile ne-au permis, am revenit la ei. După ce am avut acces la fondul de carte din România, iar intelectualii divinizau pe bună dreptate cartea românească aducătoare de lumină, am rămas foarte contrariat de faptul că în ţară nu a existat o preocupare serioasă pentru ilustraţia de carte. Nu mai zic de faptul că la prima lectură rămâneai cu filele în mână. Chiar și faimoasele colecții Biblioteca pentru toți sau Povești nemuritoare apăreau în condiții grafice și tipografice foarte proaste. România avea pictori mari, ce-i drept puţini, dar nu au fost puşi în valoare aşa cum o meritau. Ca să-i revanşăm pe editorii de odinioară, care n-au dispus de posibilităţile noastre, ne-am ambiționat să ilustrăm într-o colecţie de circa 50 de volume întreaga literatură română pentru copii. Au apărut deja 20 de volume (Eminescu, Alecsandri, Creangă, Negruzzi, Caragiale, Ispirescu, Slavici, Delavrancea, Topârceanu, Cazimir, Farago etc.) și, anul acesta, o să mai apară încă pe atâta.

- Prin urmare, Editura Litera a racolat pe cei mai importanți ilustratori de carte din tot spațiul românesc?

- Colaborăm cu cei mai buni graficieni de carte care au mai rămas în Republica Moldova. Este vorba de Simion Zamșa și soția lui, Elena Karacențeva în primul rând, Carolina Rabei, o tânără foarte talentată care și-a făcut studiile în Marea Britanie, a rămas acolo și acum lucrează pentru editurile din mai multe ţări, regretatul Serghei Samsonov, Stela Damaschin-Popa ş.a. Căutăm graficieni talentați și în România, dar din păcate aceştia pot fi numărați pe degete. Apelăm și la ilustrații create odinioară de mari artiști români. Vom publica I.L. Caragiale cu ilustrațiile lui Corneliu Baba, poeziile lui Mihai Eminescu cu ilustrațiile Ligiei Macovei. Într-un cuvânt, vom prelua tot ce e mai bun creat de graficienii români. Să nu uit aici şi de Igor Vieru, care i-a ilustrat magistral pe Eminescu, Creangă, Caragiale. Acordăm aceeaşi atenţie şi literaturii universale pentru copii. În lume există o mulţime de graficieni foarte talentaţi. Colaborăm cu cei mai buni dintre ei - Robert Ingpen, Roberto Innocenti, Sarah Kay, D. Gordeev etc.

- Cum ar putea ajunge cartea la sate, acolo unde bibliotecile sunt sărace?


- Am vrea să organizăm împreună cu ziarul TIMPUL şi cu postul Jurnal TV o campanie socială de promovare a cărților și a lecturii, astfel ca abonații publicației şi telespectatorii fideli să poată cumpăra cărți la prețuri preferențiale de la oficiul poștal din localitate sau să primească ediţiile noastre în formă de premii la diferite concursuri. Faptul că statul nostru nu are nicio preocupare pentru achizițiile de carte denotă încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu-și îndeplinește nici în acest caz atribuțiile. Ceea ce există acum în cele aproape 2500 de biblioteci publice din țară este în mare parte un fond de carte vechi, ediţii tipărite cu grafie chirilică, tributare fostei ideologii. Cum vor aleşii noștri să schimbe mentalitatea oamenilor, dacă aceştia nu au acces la cărți ? Dar ceea ce pe mine m-a întristat de-a binelea este că din ajutorul generos de 20 milioane de euro oferit de România pentru grădinițele din Republica Moldova, donaţie pentru care le mulţumim din inimă fraţilor noştri, nu a fost prevăzut nici un ban pentru achiziţii de carte. Măcar în România trebuia să existe această preocupare, dacă guvernanţilor de aici nu le pasă. Şi sunt sigur că dacă ei ar fi solicitat ca o parte din aceşti bani să fie direcţionaţi spre procurarea cărţilor, ei n-ar fi fost refuzaţi. Politicienii, cel puţin în vorbe, pledează pentru o populaţie cultă, care să-şi cunoască istoria şi să fie imună la propaganda românofobă. Cu atât mai mult ar trebui să asigure cu literatură grădinițele și casele de copii. Atunci s-ar schimba mentalitățile, poate că altfel și-ar declara unii identitatea. Dar, orbecăim prin întuneric deja de 25 de ani și văd că o să pribegim prin deşert tot atât, sau chiar mai mult decât Moise cu poporul evreu.

- Cum vedeți dvs. concurența dintre cartea electronică și cartea tipărită?

- Am făcut-o pe profetul acum vreo zece ani, afirmând că în această competiţie o să câștige cartea electronică. Din fericire sau, cine ştie, poate din nefericire, am greșit. Cărțile tipărite se vând deocamdată mai bine, cel puţin în România şi Republica Moldova, în special beletristica. Enciclopediile, dicţionarele, cărţile practice sau cărțile de specialitate se achiziţionează şi în versiune electronică, pentru că prețurile sunt mai mici. Noi edităm acum toate cărțile în două versiuni: tipărită şi electronică. Mai nou, am început să facem aşa-numitele audiobook-uri, cărţi în lectura actorilor. Iar colecția Biblioteca pentru toți copiii, pe care am preluat-o de la Editura Ion Creangă, o publicăm și o vindem la pachet în toate cele trei versiuni. Nu mai vreau să fac prognoze privind gusturile de viitor ale cititorilor. Copiii se nasc şi cresc în ziua de azi cu tableta și calculatorul alături. Cu toate acestea, nu-mi imaginez o carte ilustrată pentru copii numai în versiune electronică, când macheta şi ilustraţiile dispar doar printr-o simplă apăsare pe tastă. Nu mai putem vorbi atunci de arta cărţii, așa că presupun că anumite cărți o să apară în veșmânt tipărit încă multă vreme.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus