Actualitate

ARHIVELE NU ARD / Scrisoare deschisa fostului meu elev, Sergiu Praporşcic

„N-am crezut vreodată că voi fi nevoită să recunosc, cu multă ruşine şi tristeţe, că în clasa în care am fost dirigintă te-am avut şi pe ţine, că elev, Sergiu.Noi, profesorii-diriginţi, urmărim cu interes parcursul vieţii discipolilor noştri. M-am bucurat atunci când ai devenit jurnalist. Era firească opţiunea ta, întrucât ambii tăi părinţi sunt profesori de literatură. Cum ai intrat în graţiile lui Iurie Roşca, te-ai transformat într-un adevărat killer. Ucizi (cu vorba, cu scrisul) tot ce se cheamă valoare intelectuală. Ponegreşti – deşi nu te credeam capabil – pe toţi acei care au stat la leagănul deșteptarii noastre naţionale. Ai apropiat, împreună cu rotofeii tăi colegi, ziua morţii Marelui Poet Grigore Vieru. Îţi mai aminteşti, Sergiu, cu câtă dragoste şi pasiune recitai versurile lui Vieru?

De atâtea ori ai vorbit în faţă clasei despre frumoasă noastră limba română, despre istoria adevărată a neamului nostru. Te bucurai de stimă printre colegi, dar azi toţi te condamnă şi chiar te urăsc. Ce s-a întâmplat cu ţine? Cine te-a schimbat, dintr-un elev cu dragoste de ţară şi de neam, într-o scula a lui Iurie Roşca? Oare nu ţi-i de ajuns pe conştiinţa ta moartea acestui simbol al românismului din Basarabia? Ce ai, omule, cu feciorul dumnealui? Cu ce ţi-a greşit? L-am ascultat la câteva adunări electorale şi mi s-a creat impresia că e un om cultivat, demn de părinţii care i-au dat viaţă şi o educaţie aleasă.

Chiar tu, Sergiu, spui în scârnavă fiţuică „Flux”, din 10 martie curent: „Eu nu ştiu ce fel de om este acest Călin Vieru, dar, în mod sigur, el nu este unul dintre cei care ar merită să ajungă în Parlament. De ce-i trebuie lui Călin Vieru să devină deputat?”. Îţi răspund eu, Sergiu, fosta ta dirigintă, care nu o dată va spuneam că nu e bine să arunci cu pietre în cei care sunt mai presus că ţine, în cei care au idealuri, lupta pentru ele. Acest tip de oameni, Sergiu, nu pot fi cumpăraţi nici cu milioane, întrucât viaţă lor e o lupta continuă pentru realizarea viselor. Nu ştiu dacă ai să înţelegi… După ce te ascult, seară de seară, la televiziunea lui Roşca, mi-e ruşine să ies pe uliţele satului, mi-e frică să nu mă întrebe careva de ţine. Sergiu, băiatule, nu lui Călin Vieru îi trebuie să devină parlamentar, ci nouă – oamenilor cărora voi le-aţi trădat mişeleşte idealurile naţionale. Regretatul Grigore Vieru a luptat până-n pânzele albe pentru grafia latină, pentru limba română, pentru identitatea naţională. Nu crezi că e de datoria fiului să continue lupta tatălui?

Ce vei face, Sergiu, când te vor blama toţi acei care au suferit şi suferă din cauza ta şi a găştii tale rămasă fără Dumnezeu? Oare ce ar spune mama ta, dacă cineva şi-ar bate joc de ţine atât de hain, cum ai făcut-o tu faţă de Călin Vieru? Crezi că dumnealui nu are mama? Or, mama lui nu are inima?

În numele Domnului, te îndemn: opreşte-te, cere iertare familiei Vieru, familiei Hadârcă şi tuturor familiilor pe care le-ai ponegrit numai din simplul motiv că aşa ţi-a ordonat patronul tău – Iurie Roşca. Desprinde-te de Satana portocalie şi, astfel, poate îţi vei găsi împăcarea cu ţine, cu ceea ce ţi-a mai rămas din propria conştiinţa, că să nu ne faci de ruşine localitatea, şcoală în care ai învăţat, colegii, profesorii, sătenii…

A. Marciuc, fosta ta dirigintă,
Liceul teoretic „Alexandru cel Bun”,
s. Vărzăreşti, r-l Nisporeni

ARHIVA TIMPUL, martie 2009 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *