Acum 20 de ani, la 9 noiembrie 1989, capitala germana – enclava-simbol a Razboiului Rece – s-a ridicat impotriva unei memorii amputate si a decis sa demonteze peretele din beton care separa o tara, dar si o lume. Anume atunci, anume la Berlin, a inceput sa cada Cortina de Fier si… comunismul.
O mie de panouri colorate uriase, construite din polistiren, pictate de mii de tineri si instalate in picioare la o distanta de 1,5 metri unul de altul, pe o lungime de 1,5 kilometri, pe locul unde pana acum 20 de ani se afla Zidul Berlinului au cazut, in seara de 9 noiembrie 2009, intr-un efect domino, simbolizand caderea tuturor regimurilor de stanga din Europa de Est. Astfel, in ovatiile a sute de mii de oameni adunati la Portile Brandenbourg, Cortina de Fier ce trecea prin inima natiunii germane a mai cazut o data. Inainte de aceasta, cancelarul german Angela Merkel, fostul lider sindical polonez Lech Walesa si fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov au traversat podul Bornholmer Strasse, unul dintre primele posturi de frontiera deschise est-germanilor pe 9 noiembrie 1989, ziua prabusirii Zidului Berlinului.
Alaturi de circa 100 de mii de oameni iesiti in strada, la ceremonia de la Berlin au fost prezenti lideri politici din toata lumea – presedintii Dmitri Medvedev, Nicolas Sarkozy, Traian Basescu, premierul britanic Gordon Brown, Secretarul de Stat american Hillary Clinton. Presedintele SUA, Barack Obama, a tinut sa transmita un mesaj video locuitorilor Germaniei, proiectat pe ecrane uriase in fata publicului. El a declarat ca pe 9 noiembrie 1989 berlinezii au infaptuit un act de respingere a tiraniei prin distrugerea zidului care separa lumea capitalista de cea comunista. „Putini dintre noi ar fi anticipat ca intr-o zi Germania unita va fi condusa de o femeie venita din fosta RDG sau ca aliatul sau american va fi condus de un barbat de origine africana, dar destinul uman e facut de oameni”, a spus Obama.
Pe fundalul melodiei „Wind of Change” (Vantul schimbarii) a formatiei germane „Scorpions”, devenita imnul Revolutiei pasnice din 1989, liderii politici au trecut de la Est la Vest, salutand lumea adunata acolo. Festivitatea s-a incheiat cu un foc de artificii impresionant si cu doua concerte, sustinute de Opera de Stat din Berlin si de catre formatia americana „Bon Jovi”.
„In mijlocul intunericului, ati avut indrazneala de a visa…”
„Impreuna am dat jos Cortina de Fier si sunt convinsa ca aceasta reusita ne poate da putere si in secolul 21. Aproape toti cei care au trait aceasta epoca isi pot aminti ce au facut si au simtit in acea seara. Pentru mine a fost unul dintre cele mai fericite momente din viata. Libertatea nu vine de la sine, ea trebuie aparata mereu”, a spus Angela Merkel in cuvantarea sa. „Exista in continuare milioane de oameni in toata lumea care sunt separati, poate, nu de ziduri, dar care sunt separati de cei dragi, care sunt inchisi dupa gratii”, a spus, la randul sau, sefa diplomatiei americane, Hillary Clinton. Seful statului rus si-a exprimat speranta ca toate liniile de separatie simbolizate de Zidul Berlinului au cazut in acelasi timp cu acesta. Premierul Marii Britanii, Gordon Brown, i-a laudat pe berlinezi pentru ca au ales o modalitate pasnica de schimbare: „In mijlocul intunericului, ati avut indrazneala de a visa. Ati stiut ca, desi forta ofera o dominatie vremelnica, nu este singura solutie”. Iar presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a mentionat ca „aceasta aniversare este un apel la lupta impotriva opresiunilor si pentru daramarea tuturor zidurilor care inca separa lumea, divizeaza orase, regiuni si natiuni”.
|
O confuzie minora a schimbat istoria Europei 9 noiembrie 1989 a picat intr-o joi. La prima vedere, locuitorii Berlinului traiau o simpla zi de toamna. Desi, cu cateva luni inainte, mii de est-germani plecasera in micile lor Trabanturi in „vacante” printr-o Ungarie care tocmai ridicase restrictiile la frontiera cu Austria. „Vacante” care se terminau cu cereri de azil in lumea capitalista – din august pana in septembrie, 13.000 de astfel de „turisti” trecusera in Austria. Pe la Zid insa nimeni nu si-a inchipuit ca va fi atat de usor de patruns „dincolo”. Pentru ca aici, la Zid, murisera ani la rand oameni care incercasera sa-l depaseasca. Iar liderul RDG, Erich Honecker, anuntase ca Zidul va sta in inima orasului „inca o suta de ani”. Constructia parea sa se fi „subtiat”, totusi. Reagan ii si ceruse lui Gorbaciov deschidere, rostind celebra fraza: „Domnule Gorbaciov, daramati zidul!”. Si ceea ce joi, 9 noiembrie, se anunta a fi o simpla conferinta de presa a devenit ultima zvacnire a regimului socialist. In acea zi, un tanar functionar pe nume Gerhard Lauter din Ministerul de Interne al Germaniei de Est a formulat o noua reglementare care sa le permita cetatenilor din RDG sa calatoreasca in Germania de Vest – desigur, doar cu o viza valabila si dupa o serie de demersuri birocratice. Biletelul pe care erau formulate pe scurt noile reguli a ajuns in mainile lui Günter Schabowski, ministru al Propagandei, care a si anuntat vestea la o conferinta de presa. Intrebat de un jurnalist italian cand se ridica vizele, Schabowski, necunoscand detaliile, a raspuns: „Imediat, chiar acum”. A fost suficient. Cu doar o ora si jumatate inainte de miezul noptii, televiziunea RFG a lansat certitudini acolo unde nu erau, de fapt, decat ipoteze: „Portile Zidului sunt larg deschise”. Nu erau, dar nu mai conta… Dupa „Deutsche Welle” |
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
