Editorial

Câteva nedumeriri privind „nedumeririle” deputatului V. Saharneanu

Recunosc sincer că demult nu mă mai nedumerește nimic din câte se întâmplă în RM, de aceea am devenit foarte curios când am dat de titlul unui articol, semnat de deputatul V. Saharneanu, intitulat „Sfârșit nedumerit de vară”. Slavă Domnului, mi-am zis, că mai există oameni care mai au unele nedumeriri în legătură cu RM, înseamnă că nu e dracul atât de negru, cum mi-l imaginez eu, fiindcă, haideți să ne dumerim, când apare o nedumerire? O nedumerire apare doar într-o situație de normalitate, când ordinea firească a lucrurilor este perturbată de vreun eveniment anormal și nefiresc. Înseamnă că dl Saharneanu consideră că RM este o țară a normalului și a firescului odată ce, la un moment dat, la „sfârșit de vară”, a rămas nedumerit de ceva. Așadar, ce l-a nedumerit pe dl Saharneanu? 

Prima lui „mare nedumerire” este provocată de vizita patriarhului rus la Chișinău în legătură cu care Domnia Sa formulează un șir de întrebări adresate „făţarnicilor noştri clerici ai aşa-numite Mitropolii a Chişinăului şi a Întregii Moldove sub mantia cărora se ascunde uniforma cazonă a imperiului rus al secolului XXI”. Acestea (întrebările) sunt formulate emoțional și patetic: „În visele conştiinţei voastre adormite nu vă apare, ca un coşmar, chipul dojenitor al lui Alexandru cel Bun, trădat de voi, alături de cel al Înalt Preasfinţitului Iosif Muşat, primul Mitropolit al Moldovei de la 1401, au nu vă apare, în adormirea voastră vicleană, duhul, răzbunător cu duşmanii şi nemilos cu trădătorii, al Sfântului nostru Domnitor Ştefan cel Mare, simbolul demnităţii naţionale al tuturor românilor, atlet al creștinismului, recunoscut ca atare de Occident? De ce continuaţi să faceţi politica imperială a Rusiei? De ce nu vă alăturaţi poporului din care faceţi parte, prin a cărui voinţă s-a decretat Independenţa Republicii Moldova în 1991? De ce continuaţi să răspândiţi minciuna, duplicitatea, politica nedreaptă şi necreştină a vasalităţii materiale şi spirituale”? Întrerup aici șirul întrebărilor care au provocat „marea nedumerire” a lui Saharneanu pentru a da glas marii mele nedumeriri: de ce domnul Saharneanu adresează aceste întrebări, de altfel pertinente, doar „fățarnicilor noștri clerici ai așa-numite Mitropolii a Chișinăului și a Întregii Moldove, dar nu la fel de fățarnici sau cu mult mai fățarnicilor noștri conducători ai așa-zise R. Moldova? De ce aceștia „continuă să facă politica imperială a Rusiei, de ce nu se alătură poporului din care fac parte, prin a cărui voință s-a decretat Independența RM în 1991, de ce fățarnicii noștri conducători continuă să răspândească minciuna, duplicitatea” ș. a. m. d? Aceste întrebări trebuie adresate, în primul rând, conducerii politice a RM, fiindcă ea reprezintă statul, iar statul este autoritatea care decide și răspunde pentru toate. „Poporul”, despre care vorbește dl Saharneanu, a ales parlamentul, organul reprezentativ suprem al statului, iar acesta a format guvernul, autorități care au menirea să asigure buna funcționare a statului. Biserica e despărțită de stat, dar statul are autoritatea legitimă de a interveni atunci când ea lucrează împotriva statului. Odată ce Mitropolia lui Vladimir, potrivit lui Saharneanu, „face politica imperială a Rusiei” – și aici deputatul are totală dreptate! – e de datoria statului (guvernului) să intervină prompt și să-l tragă la răspundere penală pe mitropolit conform legilor acestui stat.

Dreptatea deputatului Saharneanu mă nedumerește însă. Dacă întrebările lui ar fi fost formulate de un ziarist, nu ar fi apărut nicio nedumerire. Saharneanu însă nu e un simplu ziarist, ca subsemnatul, nici simplu cetățean din stradă, ci deputat care face parte din majoritatea parlamentară care a votat coaliția de guvernământ și acest guvern. El, Saharneanu, reprezintă Putere, care are pârghii de influență, dar se… „nedumerește” ca un ziarist. De 22 de ani urmăresc acest fenomen ciudat: fiind la guvernare, unii se comportă de parcă ar fi în opoziție cu guvernarea. Ajunși în parlament prin votul nostru, aceștia uită ce au promis, bat palma cu foștii oponenți politici, intră la guvernare, beneficiază de toate dulcețurile guvernării, dar practică o retorică populistă mai spumoasă decât cei din opoziție. Domnul Saharneanu l-a votat pe I. Corman, șef al parlamentului, a votat și guvernul Leancă, de ce, așadar, nu cere de la Corman, Leancă și președintele Timofti ca să pună capăt acestei situații când Mitropolia lui Vladimir „face politica imperială a Rusiei”?! De ce această problemă nu este pusă în nod tranșant în fața guvernului, parlamentului și președinției?! De ce e transformată în publicistică la nivel de blog?!

Ar fi nedrept dacă aș afirma că domnul Saharneanu nu e nedumerit și de comportamentul capilor statului nostru, numai că aceste nedumeriri sunt, zice Domnia Sa, „mici” în comparație cu „marea nedumerire”. Iată aceste „mici nedumeriri”, de altfel corecte și pertinente: „Nu înțeleg, de exemplu, ce au să comunice cetățenilor săi conducătorii noștri de stat atunci când îl onorează pe Kiril cu o primire oficială? Că salută, de rând cu patriarhul Kiril și cu oberprocurorul de astăzi, Vladimir Putin, ruperea în două a Moldovei în 1812, că îmbrățișează agresiunea din 1940, că aprobă genocidul de după 1944, că salută pe cel care a blagoslovit atacul hoardelor cazace în 1992? Sau că sunt în consens cu gestul de batjocură cu care vine în Republica Moldova capul bisericii ruse, care din Chișinăul îngenuncheat va pleca imediat la Tiraspol să însuflețească regimentele ruse de ocupație dislocate acolo”? Foarte bune aceste „mici nedumeriri”, zic eu, numai că ele nasc în mine o mare nedumerire: de ce domnul Saharneanu a votat un guvern care săvârșește asemenea nelegiuiri? Sau alt exemplu, în context: despre M. Formuzal, bașkanul Găgăuziei, Saharneanu spune că „nu există dubii că Formuzal este omul de legătură între fruntașii mișcării iredentiste maghiare din România și centrele de manevră ale lor din capitala rusă”, că „este un diversionist și dușman al integrității teritoriale a Republicii Moldova și României, un militant activ și neprefăcut al mișcării antieuropene promoscovite din Republica Moldova…”. Saharneanu e indignat de faptul că Formuzal „este lăsat să își facă mendrele nestingherit, așa cum îi trece prin cap și cum i-o cer structurile de taină al căror agent, cu siguranță, este”. Nedumerirea mea e firească: de ce domnul Saharneanu a votat un guvern din care face parte un asemenea „diversionist și un dușman al integrității teritoriale a RM”, cum e Formuzal?! De ce domnul deputat nu sesizează oficial guvernul, parlamentul și președinția despre aceea că Formuzal „este un diversionist și dușman al integrității teritoriale a RM”, de ce nu condiționează sprijinul politic acordat guvernului cu retragerea lui Formuzal din guvern și arestarea lui imediată? Logica e simplă: ești la putere, aplică puterea și rezolvă problemele.

Aflarea la putere și lupta împotriva puterii trezește însă mari nedumeriri. Dacă grupul „deputaților reformatori” s-a desprins de „partidul-mumă” conservator anume pentru a asigura cursul proeuropean al RM, atunci ce fel de guvern proeuropean e guvernul Leancă (votat și de „liberalii reformatori”!) și ce politică proeuropeană promovează acest guvern care continuă „să promoveze politica imperială a Rusiei”?!

… În partea a doua a articolului Saharneanu își exprimă mai multe nedumeriri referindu-se la comportamentul lui D. Chirtoacă. Acesta e un subiect aparte la care, promit că voi reveni, fiindcă și aici există foarte multe nedumeriri asupra cărora, din diferite motive, am evitat până acum să mă pronunț. Mă voi pronunța, deoarece nu nedumeririle mă macină, ci o scârbă profundă, amestecată cu dezgust, pentru noi toți care l-am creat pe acest Chirtoacă, or, acest Chirtoacă, nu s-a născut din spuma mării, ci l-am născut noi toți…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *