Opinii și Editoriale

Cazul Manolachi: un test pentru justiția moldovenească

Cei care au semnat această petiţie sunt oameni fără de care nu ne putem imagina sportul moldovenesc: campioni olimpici şi mondiali, mari performeri, profesori universitari şi doctori în ştiinţe, şefi de catedre universitare, conducători de federaţii şi de instituţii sportive, toţi determinaţi de voinţa de a nu mai suporta ilegalităţile unui individ în domeniul lor de activitate şi de a spune un NU hotărât unui om care a discreditat în totalitate noţiunea de sport, de studii universitare şi postuniversitare în domeniul respectiv. Acuzele aduse lui Manolachi sunt grave şi nu pot trece neobservate de această dată: conferire ilegală de grade ştiinţifice, utilizarea unei instituţii publice în beneficii personale, vindere ilegală de sportivi, trafic de fiinţe umane realizată prin intermediul federaţiei şi instituţiei pe care o conduce, vinderea taberei sportive din Ucraina, care aparţinea universităţii, spălare de bani în cadrul aceleiaşi instituţii, afaceri cu pământ în detrimentul statului, inclusiv terenurile fostului Tehnicum Sportiv etc.

Am răsuflat uşurat când am văzut acest demers publicat. Asta pentru că personal am declarat război acestui individ atunci când în ipostaza de ministru al Tineretului şi Sportului am depistat implicarea sa directă în cazul de vindere frauduloasă a membrilor lotului naţional de judo către Emiratele Arabe Unite. După demisie am aşteptat un gest de solidaritate din partea oamenilor din lumea sportului, un sprijin public pentru lucrurile pe care le-am început ca ministru şi care au rămas nefinalizate. Am ajuns să cred că cei care au crescut toată viaţa lor în spiritul de fair-play şi de stratificare clară a valorilor, care activează într-un domeniu unde performanţele nu pot fi trucate, au devenit nişte complici şi ostatici a unui anturaj politic şi social care le-a deformat pornirile iniţiale. Mă bucur că am greşit. Şi mulţumesc acestor oameni pentru gestul de curaj şi solidaritate.

Dincolo de lucrurile care au fost menţionate în această scrisoare, vreau să mă refer la cazul judocanilor, pe care în calitate de ministru l-am făcut public în luna mai 2013, atât în cadrul unei şedinţe de guvern, cât şi prin scrisori către Procuratura Generală, Centrul Naţional Anticorupţie, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţie şi Securitate, Ministerul Educaţiei şi Comisia Parlamentară de profil, care conţineau toate dovezile incriminatorii şi de implicare a lui Veaceslav Manolachi în vinderea frauduloasă a şase sportivi moldoveni către Emiratele Arabe Unite. Relatam atunci că în urma unor negocieri cu reprezentaţii acestei ţări imediat după Jocurile Olimpice de la Londra, la 22 februarie 2013 şase judocani moldoveni, cei mai buni ai momentului: Sergiu Toma, Ivan Remarenco, Victor Scvorţov, Valeriu Chişcă, Mihail Marchitan şi Vadim Bocan, cu semnătura lui Veaceslav Manolachi, ca preşedinte al federaţiei de profil şi a lui Dumitru Eşanu, secretarul general, erau vânduţi arabilor. Omul care a dus sportivii în Emiratele Arabe Unite, având scrisorile semnate de cei doi, a fost Vasile Colţa, antrenorul lotului naţional de judo, care cu două zile înainte de asta, la 20 februarie, era demis din această funcţie prin decizia Biroului Federal al Federaţiei de Judo.

În continuare, printr-o schemă frauduloasă, prin care apropo au fost înstrăinaţi către Azerbaidjan halterofilii Cristina Iovu şi Iurie Dudoglo, aceşti sportivi simulează un cantonament în Uzbekistan, după care ajung în ţara de destinaţie. La cererea Ministerului Tineretului şi Sportului de a explica circumstanţele acestei evadări, Federaţia de judo a declarat iniţial că ei sunt plecaţi la pregătiri în Uzbekistan, iar apoi a anunţat că nu este la curent cu această deplasare. Deci, imaginaţi-vă că preşedintele şi conducerea federaţiei nu ştie timp de două luni unde se află lotul de judo al unei ţări şi asta în condiţiile în care în luna aprilie la Budapesta urmau să înceapă Campionatele Europene. La Budapesta, lotul R. Moldova a fost reprezentat de rezerve, iar noi de la televizor am aflat că la 19-21 aprilie V. Scvorţov, S. Toma şi I. Remarenco au evoluat pentru echipa naţională a Emiratelor Arabe Unite în cadrul Campionatului Asiei 2013.

Am dispus atunci sistarea imediată a oricărei colaborări cu Federaţia de Judo atâta timp cât preşedinte era Veaceslav Manolachi şi susţinut de Comitetul Naţional Olimpic am solicitat implicarea organelor abilitate în investigarea acestui caz. Mai mult decât atât, am contactat Federaţia de judo din Emiratele Arabe, care ne-a confirmat că transferul a fost realizat cu acordul direct al preşedintelui Federaţiei moldoveneşti, Veaceslav Manolachi. Acelaşi lucru a fost confirmat de nenumărate ori, inclusiv într-o intervenţie televizată, de preşedintele Federaţiei Internaţionale de judo, domnul Marius Vizer.

Ce face Veaceslav Manolachi în acest caz? Ce a făcut şi în multe alte circumstanţe. Trimite la Procuratura Generală o scrisoare prin care declară că semnătura sa pe scrisorile de transfer a fost falsificată de Dumitru Eşanu, secretarul general. Apoi, fără a aştepta decizia investigaţiei, convoacă un Birou al Federaţiei docil, unde Dumitru Eşanu recunoaşte faptul că a falsificat semnătura lui Manolachi şi îşi dă demisia. În continuare, aberaţia ia proporţii. Biroul Federaţiei, în ciuda atestării falsificării semnăturii, ceea ce făcea automat transferul sportivilor către arabi caduc şi ilegal, validează acest transfer şi îl legalizează, devenind astfel complice la schema frauduloasă iniţiată de Manolachi. Asta în loc de a-l anula şi a întoarce sportivii acasă.

Lucrurile nu s-au oprit aici. Manolachi, prin relaţiile sale în organele de justiţie, obţine „…încetarea urmăririi penale pe cauza nr. 2013928180 în privinţa învinuitului Dimitru Eşanu, în legătură cu liberarea de la răspunderea penală cu tragerea la răspundere contravenţională cu aplicarea unei amenzi în mărime de 150 unităţi convenţionale, ce constituie suma de 3 000 lei”. Adică Manolachi şi compania pun în buzunar pentru vinderea sportivilor crescuţi de statul R. Moldova sute de mii de euro, iar justiţia moldovenească atestă falsificarea semnăturii sale şi dispune pedepsirea vinovatului cu trei mii de lei. Cel care şi-a asumat această responsabilitate de clasare este procurorul din Procuratura sectorului Râşcani, municipiul Chişinău, jurist de rangul II, Şendrea Nicu. Ştie oare acest Nicu Şendrea, că prin această decizie devine complice la delapidarea R. Moldova de o sumă de cel puţin trei milioane de lei, atâta cât au costat investiţiile statului nostru în sportivii Toma, Remarenco şi Scvorţov în perioada 2010-2012? Asta nemaivorbind de milioanele de lei investite în creşterea celor şase sportivi timp de ani de zile, fără ca statul să aibă în ultimă instanţă vreun câştig financiar, principalul beneficiar al acestui transfer fiind Manolachi şi gaşca lui.
Dar dincolo de aceasta mă întreb, cum este posibil ca demersul unui ministru să fie trecut sub tăcere, pentru că până la ora actuală nu am niciun răspuns în această cauză penală, iar demersul unui individ care încalcă legea să fie „rezolvat” cu rapiditate şi clasat? Nu am acţionat atunci ca un om de stat, care apără instituţiile statului împotriva unui individ care le-a subminat şi discreditat? Cum este posibil ca un singur om, conducătorul unei instituţii de învăţământ public, să paralizeze timp de ani de zile funcţionalitatea instituţiilor de justiţie şi să scape basma curată din atâtea scheme frauduloase la care s-a făcut referinţă în scrisoarea publică?

Am fost susţinut atunci de Comitetul Naţional Olimpic, care s-a solidarizat în această campanie de condamnare a lui Manolachi, iar Comitetul Executiv al CNO a dispus de asemenea sistarea colaborării cu Federaţia de Judo şi a trimis la Federaţia Internaţională o scrisoare prin care a cerut discalificarea Federaţiei Moldoveneşti de Judo la nivel internaţional. În scrisoarea de răspuns din 9 iulie 2013, Marius Vizer, pentru a nu face atleţii responsabili de comportamentul oficialilor, a dispus doar discalificarea la nivel internaţional a lui Manolachi, iar locul său la Campionatul Mondial din Brazilia să fie ocupat de un reprezentant al ministerului. Suntem din nou într-o ipostază penibilă, în care la nivel internaţional atestăm o condamnare a unui individ, iar în interior justiţia moldovenească acoperă această fărădelege.

Manolachi nu s-a oprit aici, pentru că aceşti oameni nu au scrupule. Folosind ca pretext decizia de „nevinovăţie” semnată de un Nicu Şendrea, m-a acţionat în judecată pentru „lezare de demnitate, onoare şi reputaţie profesională” şi mi-a cerut „despăgubiri morale în mărime de 100 mii lei”. Alături de cereri de scuză şi dezminţirea informaţiilor „calomnioase” pe care le-am răspândit la adresa lui. Am râs desigur la această cerere de chemare în judecată. Da pe urmă m-a apucat plânsul. Dar dacă un judecător cumpărat sau influenţat de Manolachi, aşa cum au existat şi până acum, îi dă acestui individ câştig de cauză? Aştept cu nerăbdare să aud pronunţată în instanţă o decizie de condamnare a unui fost ministru pentru faptul că acesta a apărat instituţiile şi interesul statului împotriva unui individ care nu numai că nu trebuie să fie preşedinte de federaţie sau rector de instituţie superioară, dar a cărui loc este din punctul meu de vedere la închisoare. Pentru ca apoi, probabil, să mă vad acţionat în judecată de Bodişteanu şi gaşca lui, pentru faptul că am depistat şi am făcut publice schemele de delapidare şi furt de bani dintr-un minister pe care actualmente îl conduce. Asta după ce îşi vor cumpăra dovada de „nevinovăţie” de la vreun alt Şendrea. Şi atunci chiar o să mă întreb ce facem mai departe cu acest stat, domnilor guvernanţi? Şi dacă mai merită să rămânem în asemenea stat…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *