Cultură

Comportamentul sovieticilor in 1944, la revenirea lor in Basarabia

Incepand cu acest numar, Comisia pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar va publica in paginile TIMPULUI un sir de materiale bazate in special pe informatii inedite de arhiva cu privire la represiunile politice si incalcarea flagranta a drepturilor omului, savarsite de autoritatile sovietice pe teritoriul Basarabiei si Transnistriei.

Un episod aproape cu desavarsire necunoscut din istoria faradelegilor regimului comunist sovietic in Basarabia si Transnistria se refera la primavara-vara anului 1944. La mijlocul lui martie 1944, Armata Rosie trece Nistrul, capitala temporara a RSSM fiind stabilita la Soroca, iar la 5 mai 1944 este adoptata decizia de evacuare a tuturor localitatilor aflate in raza de 25 km de la linia frontului.

Conform acesteia, au fost evacuate in total 71.461 de gospodarii, sau 263.776 persoane. Evacuarii au fost supuse 16 raioane ale RSSM, inclusiv orasul Tiraspol. In opt dintre acestea, mai exact in raioanele Ungheni, Cornesti, Braviceni, Orhei, Susleni, Dubasari, Slobozia si Criuleni s-a efectuat stramutarea completa a populatiei. In alte trei raioane (Sculeni, Chiscareni si Telenesti) au ramas intre trei si sase sate neevacuate. In cinci raioane (Falesti, Sangerei, Chiperceni, Grigoriopol si Tiraspol) s-a facut stramutarea partiala a populatiei locale.

Evacuarea populatiei nu a decurs fara incidente. La 19 mai 1944, cateva persoane din raionul Dubasari au hotarat sa revina la locuintele lor. Au fost trimisi cativa reprezentanti ai Armatei Rosii in scopul de a-i convinge sa faca drum intors. Cateva persoane, numite peiorativ „culaci”, au protestat, declarand ca „soldatii Armatei Rosii ne-au luat painea, ne-au distrus gospodariile, au impuscat in icoanele noastre”. ?aranii revoltati se temeau ca evacuarea este un preludiu al deportarilor si spuneau ca cine vrea sa plece in Siberia n-are decat, dar ei nu vor pleca, preferand mai degraba sa moara pe loc. S-au inregistrat si incidente violente, un ofiter fiind ranit grav cu un obiect contondent. In ajutorul soldatilor a fost trimis un batalion intreg, dar nici dupa asta taranii nu s-au linistit. Efim Ular, categorisit drept „culac”, a chemat consatenii sai la rezistenta si a amenintat cu folosirea toporului. O femeie care l-a lovit cu sapa pe seful batalionului, a fost executata pe loc. Alt incident s-a inregistrat in satul Malovata, raionul Susleni, de data aceasta pentru a-i determina sa se evacueze au fost trimise doua detasamente SMERS (serviciu de securitate si contrainformatii militare sovietic), care au arestat 19 persoane.

Documentele inregistreaza in acest sens numeroase probe care justificau atitudinea basarabenilor fata de puterea sovietica. S-au cercetat infractiunile comise in 14 localitati rurale, precum si in patru centre raionale, unde au fost inregistrate furturi din gospodarii taranesti, distrugeri in spatii locative, scoli, biserici, livezi etc. Astfel, in satul Lucaceni, raionul Sculeni, distrugerilor au fost supuse aproximativ 90 la suta din locuintele taranesti, fiind scoase totalmente usile, ferestrele, tavanele si podeaua. Au fost furate, de asemenea, toata vesela, hainele si alte lucruri personale ale populatiei.

S-a constatat ca aceste actiuni au fost savarsite de soldatii corpului 5 de tancuri si ai batalionului de artilerie 315 din cadrul Armatei a 27-a. In incaperile subterane ale batalionului 150 de rezerva, situate in preajma localitatii, au fost gasite ramele si usile acestor locuinte, precum si alte obiecte de uz casnic: paturi, perne, scaune, covoare, oglinzi s.a. Actiuni similare au fost semnalate in satul Valea Rusului, raionul Sculeni, de unde au fost sustrase si rezerve alimentare, vin etc. In satul Celacu Vechi, raionul Falesti, desi existau incaperi speciale pentru ingrijirea cailor, ostasii sovietici au preferat sa transforme doua case de locuit in grajduri. In satul Horesti au fost stricate geamurile de la scoala, au fost scoase ferestrele, bancile etc. In satele Horesti, Busila si Raspopeni au fost devastate arhivele bisericilor din localitate, picturile murale au fost gaurite cu gloante, icoanele – scoase de pe pereti si aruncate pe jos, iar podeaua si tavanul distruse. Faptasii acestor actiuni din urma au fost identificati ca fiind soldati si ofiteri ai brigazii mecanizate numarul 56 a Armatei a 52-a.

La 18 iunie, in cadrul altui incident, un grup de tanchisti, la ordinul locotenentului major Lujanski, au venit in satul Cusmirca sa se aprovizioneze, au schimbat munitiile lor pe produse alimentare si vin. Dupa ce s-au imbatat, au revenit la cetateanul Martin, cu care au facut schimbul amintit, au inceput sa impuste si sa ceara munitiile inapoi, luand si tot vinul care ii mai ramasese acestuia. Inainte de a pleca, au avut grija sa distruga o parte din acareturile de pe langa casa. Majoritatea acestor faradelegi si crime comise de soldatii Armatei Rosii „eliberatoare” au ramas nepedepsite, ceea ce ne determina sa concluzionam ca existau ordine secrete privind incurajarea unor asemenea comportamente. Teritoriul Basarabiei si Transnistriei era privit ca un teritoriu care s-ar fi aflat sub „ocupatie” si oamenii locului trebuiau sa fie pedepsiti pentru presupusa „colaborare cu dusmanul”.

Igor Casu,
vicepresedinte al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *