Actualitate

Conventia

Acum doi ani, cand am scris pentru prima data despre Conventia privind micul trafic de frontiera cu Romania, formulasem ipoteza ca, odata puse in actiuni practice, avantajele acestui document european ar putea fi surprinzator de benefice pentru integrarea teritoriala a R. Moldova.

Spuneam atunci ca, tinand cont de faptul ca Romania este unul dintre principalii importatori de marfuri produse in raioanele noastre de est, avantajul economic ii va determina pe transnistreni ca, in conditiile create de Conventie, sa-si deplaseze afacerile sau, cel putin, depozitele in raioanele limitrofe Prutului.

Acest transfer de capacitatii si marfuri, fiind stimulat si de politici investitionale transfrontaliere si chiar guvernamentale, va antrena inevitabil si potentialul uman interesat si originar atat de pe malul Nistrului, cat si de pe malul Prutului. In noua conjunctura, cetatenii moldoveni din estul si din vestul republicii vor fi uniti de interesul reciproc, dar si de o buna relatie interumana: nistrenii vor avea marfa, prutenii vor avea permisul, depozitul si intreprinderea mixta moldo-romana.

Dar principalul avantaj al acestei ipotetice afaceri comune a cetatenilor moldoveni va fi revenirea lor la spiritul increderii unul fata de altul, al bunei intelegeri si al necesitatii de a reevalua rostul unei stari de lucruri care nu-i mai avantajeaza – separatismul. Daca observati, eu vorbesc de cetateni, nu de reprezentanti etnici, caci Conventia privind micul trafic de frontiera nu discrimineaza beneficiarii ei pe criterii de apartenenta etnica.

Evenimentele de ultima ora demonstreaza ca tot mai multa lume este interesata de semnarea cat mai curand a acestui document de sorginte europeana. Sunt insa si exceptii. Astfel, mai multe medii afiliate partidului comunistilor au si inceput lupta impotriva micului trafic de frontiera si, mai ales, impotriva suportului pe care ar putea sa-l ofere documentul in solutionarea diferendului transnistrean. „Moldova Suverana”, de exemplu, lanseaza presupunerea ca, in ultimul timp, tot mai multi cetateni ai R. Moldova, domiciliati in raioanele de est, cumpara case de locuit in raza de 30 kilometri de la frontiera.

Chiar m-am bucurat cand am citit aceasta constatare, deoarece, daca ar fi avut loc astfel de tranzactii, s-ar fi adeverit ipoteza mea de acum doi ani ca, odata cu intrarea in vigoare a Conventiei, raioanele de pe malul Prutului vor incepe sa atraga investitii, chiar daca initial doar imobiliare.

La urma urnei, orice cetatean al R. Moldova are dreptul sa-si cumpere o casa in orice colt din R. Moldova. Insa colegii de la „Moldova Suverana” au logica lor: ei considera ca toti cetatenii moldoveni din raioanele de est, care cumpara case pe malul Prutului, sunt „traficanti de armament si de droguri” si ca vor folosi aceste case drept puncte de tranzit pentru diferite afaceri murdare in spatiul european.

Stranie logica si stranie deprindere de a-i condamna pe concetatenii nostri din stanga Nistrului la izolare pe veci in ghetoul lui Smirnov, la statutul de permanenta masa agresiva de antiromanism si de potentiali traficanti de toate relele. Noi intelegem ca, odata semnata de guvernele de la Chisinau si Bucuresti, Conventia cu privire la micul trafic de frontiera devine o mina care arunca in aer intreaga politica izolationista promovata de guvernarea comunista pe parcursul a opt ani. Ar fi pacat insa ca, in numele unui regim mizantropic, sa degradam mesajul mediatic pana la mizantropie profesionala.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *